Din punctul meu de vedere
Dacă tu nu te temi niciodată că ești prost, înseamnă că ești prost. ”Suntem cu toții idioți ocazionali, care se prostesc în treacăt, cu prea mare ușurință”, ne spune psihologul J.-F. Marmion.
De câte ori scriu la gazetă, mă tem că sunt prost și, uneori, această stare de spirit mă salvează. Ce te faci însă cu proștii cu spirit de competiție, care se întrec între ei, răcnind cu îngâmfare, care să fie mai prost?
Prostul autentic și irecuperabil poate fi recunoscut datorită solemnității sale. Apare, adesea, la televizor, un mare politician care e întotdeauna solemn. ”Un imbecil votat de vite fudule din cale-afară că și-au ales măcalarul”, după cum se exprimă cineva.
De prost nu te poți feri niciodată în mod eficient, el te lovește din orice poziție. Psihologul amintit mai sus ne încredințează că ”legitima apărare este o capcană, încearcă să-i dai sfaturi, să îl schimbi pe idiot și ești pierdut”.
Prostia îi paște și pe cei cu adevărat deștepți. ”Astfel, studiile efectuate asupra scenariilor comportamentale arată că, în cea mai mare parte a timpului, oamenii nu fac o analiză foarte aprofundată a mediului înconjurător înainte de a acționa”, scrie un alt psiholog, pe nume Serge Ciccoti. Așteptați să apară comentariile la acest articol, citiți-le și îi veți da dreptate acestui autor.
Vă reamintesc că în campaniile electorale de anul trecut PSD a umplut internetul cu grafice și cifre încercând să arate cât de mult bine a făcut românilor, ceea ce era perfect adevărat. Numai că același psiholog ne dă un avertisment. ”Toată lumea este un pic mai sensibilă la anecdote decât la rapoartele științifice înțesate de statistici. Însă prostului îi place la nebunie anecdota”. Ce să zic? Opoziția de atunci, actuala putere, a umplut și ea internetul cu anecdote despre casele din Brazilia ale lui Dragnea, despre iubita sa mai tânără sau despre greșelile Vioricăi Dăncilă. Anecdotele au bătut statisticile la fund.
Că o mare parte din electoratul câștigător este alcătuită din proști ne încredințează o constatare a aceluiași psiholog, care scrie ceva foarte interesant. ”Cu cât ești mai tâmpit, cu atât strigi mai tare că victima și-a meritat soarta. De altfel, prostul proștilor disprețuiește gurile știrbe, numiți de el sărăntoci nenorociți”.
Victima și-a meritat soarta, consideră Rareș Bogdan atunci când spune despre Liviu Dragnea că merită să stea în frig la închisoare. Cu privire la această declaraţie care a indignat multă lume, mi-am zis că poate din Rareş Bogdan ar fi ieşit, în vremuri cumplite, un bun şef de lagăr.
Chiar cred că în urmă cu 80 de ani Rareş Bogdan ar fi făcut orice să fie şef de lagăr, aşa cum a făcut orice să fie, acum, europarlamentar. Unii oameni fac orice. Şef de lagăr fiind şi prezentându-se la raport ”niște evrei” pentru a reclama că îngheață în barăci, Rareș Bogdan le-ar fi răspuns:
– Zău, mă? Dar cei care îngheaţă în case din cauză că aţi dat voi credite cu dobânzi uriaşe? E urât în lagăr? Dar când bagi mâna până la cot în economia arienilor, nu e urât?
În final, lagerfuhrer Bogdan ar fi adăugat: ”Vă dau eu căldură să vă ardă de tot”.
Nu exagerez cu nimic, fiindcă deţinutului Dragnea omul nostru exact în acest fel i-a răspuns:
„Citesc că Dragnea acuză șefii închisorii că l-au lăsat intenționat să înghețe în celulă. Zău, mă? Dar bucureștenii care îngheață în case din cauza protejatei matale? E urât la închisoare? Dar când bagi mâna până la cot în banii copiilor nu e urât?”
Ce şef de lagăr de concentrare ar fi ieşit odinioară din Rareş Bogdan! Probabil regretă că s-a născut prea târziu.
Ce legătură au cele spuse despre Rareş Bogdan cu prostia, ţinând seama că omul nu e prost deloc? Există o legătură stabilită de psihologii prostiei în sensul că prea multă răutate te face să te exprimi şi să te comporţi ca un imbecil.
Vă îndemnam mai sus să aşteptaţi să curgă comentariile la articol, într-unele dintre ele având posibilitatea să vedeţi exemple vii ale diferitelor cazuri de prostie studiate de psihologi. Potrivit lui J. Kruger şi D. Dunning, dacă persoana incompetentă are tendinţa de a-şi supraevalua nivelul de competenţă, ea nu reuşeşte nici să recunoască competenţa celor care o posedă”. Cam așa stau lucrurile.
Dunning și Krueger sunt chiar de părere că unii dintre noi ar trebui să aibă bunul simț să se abțină de la vot deoarece nu avem suficiente informații de economie, geopolitică sau despre viața instituțiilor, în concluzie nu suntem capabili să evaluăm programele electorale. Nu aș merge atât de departe, dar vă semnalez că atunci când unul pretinde că știe el cum trebuie scoasă țara din mizerie, probabil că avem de a face cu un dobitoc.
Există și un efect Dunning – Krueger invers, observat în cultura Extremului Orient, acolo unde oamenii nu au dorința de a se pune în valoare și nici tendința de a demonstra că se pricep la toate problemele societății. Să medităm la acest aspect atunci când vedem că Japonia, China sau Coreea de Nord performează din punct de vedere economic.
Închei cu un fragment din studiul lui Serge Ciccoti apărut în cartea ”Psihologia prostiei”, la Editura Litera, în 2019.
”Imbecilul este tot timpul victima cinismului sociopolitic, e de ajuns să-l întrebi. Câteva fraze fără verb îi punctează reflecțiile: numai corupţie, bani aruncaţi pe fereastră, jurnaliştii sunt nişte lingăi”.
Te recunoşti ? Atunci eşti…Sau lasă…
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni şi joi)
