În fiecare an, pe 14 octombrie, creştinii ortodocşi o sărbătoresc pe Sfânta Parascheva. De 18 ani, Biserica Domnească din Câmpulung şi toţi credincioşii au privilegiul de a se închina veşmintelor celei mai iubite sfinte, ale cărei moaşte se află la Catedrala „Trei Ierarhi” de la Iaşi.
Astăzi, 14 octombrie, de la ora 09.00, preoţii Bisericii Domneşti vor săvârşi Utrenia şi Sfânta Liturghie, iar credincioşii se vor putea închina veşmintelor Sfintei Parascheva. „Dintre sfinţii prăznuiţi de Biserica Ortodoxă amintim în mod special şi pe Cuvioasa Parascheva prăznuită la 14 octombrie. În chip deosebit ea este prăznuită şi cinstită în Moldova, moaştele ei împodobind Catedrala de la Iaşi, iar veşmintele sunt dăruite la multe biserici care-i poartă cu cinste hramul printre care şi la Biserica Domneasca, ctitorie a Doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rareş, nepoata lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Ea a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea pe la anii 1025 în localitatea Epivat, respectiv Boiados, în Turcia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, azi Istanbul, pe atunci capitala Imperiului Bizantin. Părinţii ei erau oameni de neam bun şi credincioşi cu râvnă spre cele sfinte.Un frate al ei după ce a învăţat carte s-a călugărit şi fiind apreciat de cârmuitorii de atunci ai Bisericii, precum şi de credincioşi a ajuns să fie ales episcop.Parascheva şi-a petrecut anii copilăriei în casa părinţilor sub ocrotirea acestora. Se spune că pe când avea 10 ani a auzit citindu-se într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie (Mc 8,34)”.Aceste cuvinte au impresionat-o atât de mult încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. Acelaşi lucru l-a făcut şi în alte împrejurări fără să ţină seama de mustrarea părinţilor săi. După câţiva ani şi-a părăsit părinţii şi frumuseţea acestei lumi şi s-a retras în pustie. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvintele de învăţătură de la preoţii bisericilor. A părăsit capitala Imperiului, plecând la mânăstirea din Heracleea Pontului, pe lângă Marea Neagră, unde a rămas cinci ani. De acolo a plecat spre Ţara Sfântă cu dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile pe care le-a străbătut Hristos cu Sfinţii Săi Apostoli.După ce a văzut Ierusalimul s-a aşezat într-o mânăstire din pustiul Iordanului unde s-a nevoit cu postul şi rugăciunea întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, Maria Egipteanca şi alţi sfinţi.Într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus în vis să se întoarcă în locurile natale. Parascheva s-a îndreptat spre Epivat, localitate unde văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este şi de unde a venit. Aici a mai trăit o vreme în post şi rugăciune după care împăcată cu sine, cu oamenii, dar mai ales cu Dumnezeu, a trecut la cele veşnice. A fost îngropată ca o străină, nimeni neştiind cine era. Dar Dumnezeu, voind să o binecuvânteze, a descoperit în chip minunat cine era acea străină. Se povesteşte că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus insă la ţărm, iar un sihastru care trăia acolo, a rugat pe nişte creştini să-l îngroape după rânduiala creştinească. Săpând groapa au aflat trupul Cuvioasei Parascheva neputrezit şi plin de mireasmă. Cu toate acestea au pus alături de ea şi trupul corăbierului. Dar în noaptea următoare, unuia dintre creştinii, care au săpat groapa, i s-a arătat în vis o împărăteasă şezând pe un scaun luminat, înconjurată de îngeri, iar unul dintre ei îl mustra pentru că n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva.
Împărăteasa din vis era Cuvioasa Parascheva care i-a poruncit să dezgroape trupul ei şi să-l aşeze la loc de cinste. Credincioşii de acolo auzind şi-au dat seama că e un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei Parascheva din mormânt şi l-au aşezat în biserica din Epivat. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau la cinstitele sale moaşte. Sfintele moaşte au stat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, apoi la Târnovo în Bulgaria, după care la Belgrad capitala Serbiei, iar în anul 1641, după 120 de ani au cunoscut ultima mutare de data aceasta pe pământ românesc.
Evlaviosul domnitor Vasile Lupu al Moldovei a plătit patriarhului din Constantinopol toate datoriile care le-a avut şi ca drept recunoaştere a primit în dar moaştele Cuvioasei Parascheva Racla cu moaştele au fost aduse pe Marea Neagră fiind însoţită de trei mitropoliţi greci. Prin Galaţi au ajuns la Iaşi şi aşezate în biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”. În 1888, un foc a izbucnit de la o lumânare şi a distrus multe obiecte de cult cu excepţia moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva. Aducerea Sfintelor Moaşte de la Constantinopol pe Marea Neagră, Galaţi, Iaşi a fost un mare efort pentru că la musulmani era legea ca distanţa să nu depăşească 3 kilometri, iar Vasile Lupu a plătit sultanului încălcarea acestei dispoziţii. Numai sultanul putea fi transportat pe orice distanţă pentru a fi înmormântat unde lăsa testament. Ce s-ar fi întâmplat cu soldaţii care mureau pe front dacă i-ar fi adus pe fiecare în locurile natale pentru înhumare.
Cuvioasa a fost cinstită la noi înainte de a fi aduse moaştele pentru că la Răşinari-Sibiu, la începutul secolului XV aflăm de existenţa unei biserici cu hramul „Sfânta Vineri”, de asemenea şi în Roman. Din anul 2002, Sfântul Veşmânt împodobeşte Biserica Domnească, catedrala voievodală ctitorită de doamna Chiajna”, a spus preotul paroh al Bisericii Domnească, Ştefan Ştefănescu. Bogdan Radu
