Sporturile sunt pentru a fi practicate, dar mai întâi, învățate. Pentru fiecare din noi există un anumit sport care ne atrage pentru a-i desluși regulile. La început poate fi vorba doar despre curiozitate, dar apoi ne motivează ceea ce deja am asimilat și ne-a oferit satisfacție. Poate fi vorba despre buna-dispoziție, de tonus muscular îmbunătățit sau simplul gând că deja știm mai multe despre ceva care înainte ne era complet străin.
Când îți dorești să pui în practică un sport și să devii din ce în ce mai bun, ai nevoie și de o oarecare îndemânare, dar în primul rând trebuie să te dedici complet procesului de învățare și nu doar pe jumătate. Te-ai întrebat vreodată de ce dobândirea unei abilități s-ar putea transforma într-o adevărată competiție? Ei bine, s-ar putea să fie vorba despre faptul că aceasta nu a fost de fapt bine învățată în primul rând. Este posibil ca jucătorul să fi parcurs doar primele două etape de dezvoltare a abilității și atunci când a intervenit presiunea – sub formă de anxietate și nervozitate – aceasta nu a fost suficient de impregnată pentru a face față acestei provocări. Timpul, practica și mai presus de toate, răbdarea, sunt necesare pentru ca abilitatea să ajungă la stadiul matur, cel automat.
Etapele învățării sunt foarte importante atunci când îți dorești să înveți un sport. Această călătorie include o etapă pregătitoare, o etapă de practică și o etapă automată. Când un sportiv este pus față în față cu o nouă abilitate, i se va cere să înțeleagă cum să o efectueze în mod corect. În această etapă e nevoie de multă dedicare. Prin urmare, este important ca antrenorul să nu suprasolicite sportivul și să îl încarce cu mai multe sarcini simultan. De asemenea, antrenorul ar trebui să transmită ideea că greșelile pot fi utile în procesul de învățare. Ele pot fi experiențe pozitive în recunoașterea a ceea ce nu este o mișcare eficientă. Doar astfel, sportivii pot învăța efectiv din greșelile lor. În etapa de practică, accentul este pus pe practica de calitate. Va exista în continuare un grad ridicat de concentrare necesar și în acest pas, dar se va trece de la învățarea secvențierii corespunzătoare a mișcărilor implicate, la precizia de sincronizare și coordonare. Greșelile vor începe acum să se reducă, iar astfel antrenorul și sportivul vor ști că învățarea a trecut într-un nou stadiu. Feedback-ul referitor la progrese este foarte important. Cu toate acestea, atunci când nu se realizează progrese sau se pare că nu se realizează, rolul antrenorului se poate schimba. El trebuie să înțeleagă mulți factori care au un impact asupra dezvoltării sportivului și a faptului că acesta bate pasul pe loc. În etapa automatică, abilitatea pare mai ușor de pus în practică în condiții diferite. Jucătorul are nevoie de mai puțin timp pentru a se gândi sau a se concentra. Abilitatea dobândită devine mai consistentă și mai fiabilă. Dacă sportivul greșește, tinde să știe ce trebuie să facă pentru a se corecta. Pentru antrenor și sportiv este acum important să nu supraanalizeze sau să nu complice excesiv abilitatea. Perfecționarea este acum obiectivul principal și acest lucru se poate face într-o varietate de moduri. Repetiția mentală este foarte eficientă.
În etapa automatică, sportivul sau jucătorul ar trebui să știe deja pe de rost lucrurile învățate în etapele anterioare. În cazul în care a acordat atenția necesară la momentul potrivit, ar trebui să poată jongla cu tot felul de trucuri. Într-un sport strategic precum pokerul, jucătorul care se află în această etapă de învățare se presupune că știe să facă o diferență între deciziile care trebuie luate în Pre-Flop, în Post-Flop, Post-Turn și Post-River. Omaha Hi este o versiune de poker care poate deveni foarte interesantă dacă un jucător și-a făcut temele, trecând prin toate etapele învățării. La fel ca în multe alte sporturi, lucrurile pot deveni repetitive, deci este necesară capacitatea de a face tot felul de asocieri și corelații.
Prin alte studii efectuate, acestor trei etape de învățare li s-au atribuit denumiri diferite. Este vorba despre etapa cognitivă, cea asociativă și cea autonomă. Deși au nume diferite, sunt caracterizate practic de aceleași aspecte. Etapa cognitivă în tenis, spre exemplu, presupune ca jucătorul să devină capabil să efectueze o servă. Este nevoie ca acesta să asimileze informații cu privire la postura corporală, la intensitatea cu care trebuie lovită mingea și la alegerea corectă a punctului de aruncare. În etapa asociativă greșelile sunt pe rând dușmanii și prietenii jucătorului sau undeva la granița dintre. În orice sport care include o minge, jucătorul va învăța de ce aceasta cade de mai multe ori în propriul teren decât pe terenul adversarului sau de ce nu are aderența portivită atunci când urmează calea spre înscrierea unui nou punct. La finalul acestei etape, el va fi conștient totodată de faptul că după fiecare căzătură urmează un salt și mai reușit. În etapa autonomă, atletul care în etapa cognitivă învăța să servească, știe deja cum să efectueze mici trucuri.
Aceste etape sunt importante în învățarea oricărui sport, iar în periplul pe care îl efectuezi trecând prin ele, poți să le dai o tentă personală, să îți găsești propriul mod prin care să devii bun, iar apoi și mai bun. Începe prin a începe totul din punctul în care te afli și nu din cel în care crezi că ar trebui să fii. Obiectivele mari sunt minunate, dar nu dacă te conduc spre exasperare sau dacă se bazează pe ceea ce face altcineva. Pentru a deprinde cu adevărat o nouă abilitate, trebuie să îți accepți punctul de plecare, chiar dacă este departe de obiectivul final. Nu poți face o flotare? Începe în genunchi. Nu poți alerga o jumătate de oră? Începe cu zece minute și adaugă câte trei minute în fiecare zi. Este mai inteligent și mai curajos să-ți înghiți ego-ul și să începi mai de la poalele muntelui mândriei. Adoptă o mentalitate prin care să crești și renunță la limitele pe care singur ți le-ai impus, iar apoi alternează răbdarea cu practica. Analizează-te și învață care este procesul tău de învățare. Poate fi vorba despre un ciclu prin care ai trecut de fiecare dată când a fost vorba de ceva nou, dar nu i-ai acordat niciodată atenție suficientă.
Orice proces de învățare presupune anumite etape care te trec prin inițiere, sedimentare și aprofundare într-o ordine corectă și nu aleatoriu stabilită. De aceea, atunci când alegi un sport, nu trebuie să te gândești care ar fi calea mai rapidă să înscrii cât mai repede un punct sau să atingi apogeul performanței. Deși sporturile implică mișcare continuă, este important să știi în ce direcție să te miști și în ce ritm. Niciuna din cele trei etape nu este eficientă fără celelalte două, iar fiecare te învață că practicarea unui sport este asemenea unei călătorii.
