Ultimul subiect legat de noul virus gripal care este dezbătut intens în mass-media şi reţelele sociale este legat de închiderea temporară a şcolilor.
Să explic puţin cum stă treaba în şcoli. Fiica mea este elevă în clasa a opta. M-a anunţat cu fericire maximă că la toalete a apărut săpunul. Da, închipuiţi-vă, la băile şcolii n-a existat până acum săpun, dar spaima de coronavirus a determinat această investiţie supremă : cumpărarea de săpun pentru elevi. Şi cu aceasta s-au încheiat măsurile de prevenţie. La şcoala ei, „doamnele de serviciu” sunt obligate să-şi treacă activităţile zilnice într-un tabel. Tabelul arată aşa: şters prizele, spălat pe jos, şters prizele, spălat pe jos, şters prizele…. La televizor ni se tot spune că virusul se poate transmite de pe suprafeţele atinse cu mâinile. Ne putem închipui copiii stând cu mâinile pe prize şi pe jos? Evident că nu. Scaunele, băncile, tabla, adică acele obiecte de care clar se ating mânuţele lor de sute de ori pe zi, n-au nicio întâlnire cu vreo substanţă dezinfectantă. Vin copiii care învaţă după-amiază, se aşază la o bancă la care au stat cei de dimineaţă şi nimeni nu dezinfectează banca respectivă. Adică, un lucru evident, pe care au înţeles să-l facă cei responsabili de transportul în comun în autobuze sau trenuri, nu îl face Ministerul Învăţământului. Pe motiv că încă nu s-au îmbolnăvit suficienţi copii.
Se discută acum despre închiderea preventivă a şcolilor. Cel mai aprig susţinător al acestei măsuri a părut a fi, până în acest moment, primarul general al capitalei, de la PSD. Pe cale de consecinţă, guvernul PNL nu vrea să aprobe acest lucru. Motivul invocat? Încă nu s-au îmbolnăvit suficienţi copii. Motivul intuit? Nu vor să dea satisfacţie reprezentantei PSD. Ni se „aruncă” argumente de genul : copiii sunt mai în siguranţă la şcoală. Dacă ar sta acasă, sub supravegherea familiei, s-ar duce – ştie domnul Orban – în mall-uri, cinematografe şi baruri. Bătălia politică devine penibilă şi oarbă. Se joacă un ping-pong inconştient cu sănătatea copiilor noştri.
