De ce scrâşnim din dinţi

0

Legătura dintre dinţi şi emoţii



Dinţii sunt vii – sunt dotaţi cu simţ (senzitivi), cu mecanisme de propriocepţie şi sunt într-un proces de evoluţie care e de durată. Ei intră astfel în legătură cu anumite sentimente sau emoţii ale aceluiaşi corp ca întreg, atât la nivel fizic cât şi psihic, care dacă nu sunt conştientizate şi remediate pot duce pâna la distrugerea dintelui corespunzător.


După cum ne-a spus dr. stomatolog Manuela Flutur, medic în cadrul Clinicii Dr Costache, există de asemenea o corespondenţă din punct de vedere emoţional pentru fiecare patologie dentară, legată de aspecte din viaţa de zi cu zi a pacientului. Zi de zi suntem puşi în faţa faptului de a lua decizii. Acest fapt nu este întotdeauna confortabil mai ales când există ezitări, alternative la care se adaugă şi profilul psihologic diferit lângă zona de confort. Înainte de a lua o decizie, un gând va genera un motiv sau o nevoie, apoi este momentul când ne întrebam: fac sau nu fac? Dacă fac cum e? Daca nu fac cum e? Şi aşa mai departe, în funcţie de gândirea fiecăruia. Lipsa unei motivaţii clare a ceea ce dorim să facem generează îndoieli, care duce la oscilarea deciziilor, la o stare de nemulţumire (poate ar trebui aşa – sau aşa…?) care provoacă stres, furie ce poate fi plasată ca răspuns în interiorul dintelui traducându-se printr-un abces. Dacă trăim dureri interioare (că nu suntem înţeleşi, că nu exprimăm ce trebuie, că nu ne găsim locul, că sunt neajunsuri…) care generează o reacţie de respingere – ce poate fi rezolvată prin iertare şi acceptare- acestea se vor traduce prin carii, cauzată de sentimentul respingerii, negării. Furia (fie conştientă sau inconştientă) este o altă emoţie prezentă în cazul celor care scrâşnesc din dinţi, ce iese la suprafaţă fie noaptea fie şi ziua şi noaptea. Persoanele cu această manifestare se abţin să spună lucruri, au o nervozitate permanentă interioară pe care o conştientizează sau pur şi simplu consideră că „aşa sun eu!”, le este greu să ia decizii clare, nu prea găsesc motive de a fi mulţumiţi, împăcaţi; se ascunde şi o frică de a nu fi „demascaţi” în ceea ce sunt cu adevărat. Cei care scrâşnesc din dinţi şi în timpul zilei reţin, stochează o energie mare de furie, încăpăţânare şi uneori o dorinţa ascunsă de a se răzbuna. Fiind un proces continuu, îndelungat metabolismul celulei nervoase este modificat, structurile dentare se modifică (abrazează), funcţia musculară creşte astfel intensificându-se toate procesele degradative. Se formează astfel un cerc vicios în care dacă pacientul conştientizează starea emoţională şi doreşte în mod conştient să o rezolve, fără revenirea structurilor afectate din punct de vedere morfologic la situaţia cât mai apropiată de forma normală morfologică (adică revenirea acestora prin tratament stomatologic şi nu numai la forma cât mai apropiată de fiziologic pentru ca impulsul nervos să-şi refacă „traseul” eliminând „artefactele” ce pot să perturbe starea emoţională. Relatia cu părinţii este de asemeni „scrisa” în dinţi astfel: maxilarul superior , partea dreaptă (incisivul central în mod special) este în relaţie cu tatăl, maxilarul inferior este în relaţie cu mama.(şi partea stânga a maxilarului superior este tot în relaţie cu mama – mai ales incisivul central). Când există suprapuneri între incisivii centrali superiori poate spune despre dominaţia dintre partea masculină şi ce feminină.(stânga –feminină şi dreapta-masculină). Cand exista spatiu între cei doi incisivi , poate să indice dificultate în a forma un cuplu atât în interior cât şi în exterior. Dacă incisivii laterali îşi schimbă poziţia se evidenţiază existenţa relaţiilor dificile cu părinţii: fie de dominare, fie de supunere,de disţantare, de nesupunere. Când persoana se confruntă cu probleme în a-şi contura viaţa concret apar mai multe probleme pe partea dreaptă. Când îşi doresc recunoaşterea de la familie, afecţiunea de la familia de care au nevoie apar mai multe probleme pe partea dreaptă. Articulatia temporo-mandibulara (ATM) este afectată de cele mai multe ori secundar tulburărilor fiziologice de la nivel dentar şi traduce ca şi emoţie dezamăgirea. Pacienţii cu probleme articulare au o nemulţumire privind disconcordanţa între ceea ce şi-au dorit să fie în viaţa lor şi ceea ce este, fără să realizeze că propriile gânduri au condus către acea situaţie.
Rezolvarea acestor probleme cu ajutorul tratamentului stomatologic, şi nu numai, reprezintă un pas mare în schimbarea propriei vieţi. S.M.  (P)