- Din punctul meu de vedere
Democrația este frumoasă, te face să te simți om, nu sclav pe plantație. Din păcate, de la intrarea în secolul XXI, frumoasa noastră este tot mai des folosită drept servitoare sau țiitoare a elitei economice și militare mondiale. Când nu se lasă, e de-a dreptul violată.
Sincer, nu știu ce e de făcut, dar ceva trebuie, pentru a nu ajunge să alegem între o democrație sluțită și o dictatură sănătoasă.
Când spun că ceva trebuie făcut, mă gândesc imediat la presa independentă și la acei oameni care au talentul de a deosebi adevărul de minciună. Să sperăm că aici se află cheia salvării democrației.
Zilele trecute, la Londra, am stat la un pahar de vorbă cu câțiva români care și-au găsit un rost acolo, sunt pe picioarele lor și o duc destul de bine. M-am bucurat să găsesc în mintea lor un refuz complet al minciunii, o rezistență totală la manipulare. Am discutat, concret, despre trei subiecte.
Primul subiect, războiul din Ucraina. Românii noștri deștepți sesizează perfect contradicția dintre modul în care este definit patriotismul în cadrul UE și modul în care este definit cu privire la Ucraina. În UE, patriotismul a devenit un fel de păcat, de boală, iar în Ucraina este considerat o virtute supremă în virtutea căreia merită să îți dai viața.
– Trebuie să vedem cât mai repede Ucraina în UE pentru a urmări modul în care se împacă patriotismul ca boală cu patriotismul ca virtute, au spus oamenii.
Au mai sesizat amicii mei că în legătură cu războiul acesta se poate spune orice, de o parte sau de alta, fără a putea verifica unde se află adevărul. Este ca la un concurs de spus minciuni, în care câștigă cel ce o spune pe cea mai gogonată. Minciunile de pe front pun într-o altă lumină și informațiile despre pandemie, iar întrebarea care se ridică este dacă nu cumva am fost mințiți și în legătură cu unele aspecte ale luptei cu virusul Covid – 19.
– Concluzia? Trebuie să avem curajul de a spune de câte ori putem și în orice situație că vrem informații necenzurate, atât din partea statului, cât și din partea presei și a rețelelor de socializare. Ne va lua cinava în seamă ? Da, dacă vom fi mulți și vor ridica vocea.
Al doilea subiect a fost relativ la alegerile prezidențiale din Franța.
Nici nu știi ce să crezi și cum ar fi mai bine pentru viitorul Europei. Despre Macron, francezii spun că lucrează în favoarea celor bogați, iar despre Marinne Le Pen, că ar bulversa ordinea firească a țării și a continetului. Ceea ce este inacceptabil este modul în care presa de calibru din Hexagon insistă pe ideea că Le Pen reprezintă extrema dreaptă. Cuvântul ”extremă” este menit să producă fiori în societate. Folosirea excesivă a unor termeni ar trebui să ne pună în gardă, consideră amcii mei.
Până la urmă, ideea este că trebuie să avem încredere în instinctul societății franceze, una mult mai rezistentă la manipulare decât naiva societate românească. Și mai este un aspect, anume că în Franța nu s-a auzit și nu s -a vorbit niciodată despre fraudarea alegerilor, la ei Sistemul nu are tupeul pe care îl are la noi. Poate că nici nu putem vorbi despre Sistem, în Franța.
La noi, în schimb, scenariile și strategia Sistemului sar în ochi. Alegerea lui Nicolae Ciucă în fruntea PNL a fost al treilea subiect discutat.
Oamenii aceștia ne cred proști ori se bazează pe faptul că avem probleme mai importante decât să cerem ca liderul acestui partid istoric care este PNL să fie ales în mod democratic. Proști nu suntem , dar suntem destul de lași și de egoiști încât să lăsăm lucrurile așa cum sunt. În mod normal, după maniera la care a fost schimbat Orban cu Cîțu și Cîțu cu Ciucă, ar trebui ca PNL să se prăbușească în sondaje în mod vertiginos.
Se va întâmpla acest lucru ? Nici vorbă, dar trebuie să știm că fiecare opțiune de vot pentru un partid în care democrația a fost ucisă este masochist. Dacă acceptăm să ne conducă, fie și într-o coaliție, un partid tras de sfori ca o păpușă, atunci o facem pe spinarea noastră, cum spune o vorbă românească.
De o luciditate care li se pare normală, amicii cu care am discutat la Londra concluzionează și asupra faptului că diaspora ar trebui să fie mai rezervată în ceea ce privește ideea că este mai îndreptățită, mai competentă, să decidă în chestiuni electorale decât noi, cei rămași în țară. Noi trebuie să avem cuvântul decisiv.
Impresia mea este că pandemia și războiul au trezit pe mulți la realitate. Articole pe care le semnez în această perioadă au mai multă susținere din partea cititorilor decât ar fi avut, cu aceleași idei, în urmă cu doi ani.
Știu ce spun, știu câte insulte încasam altădată când vorbeam despre scenarii și manipulare.
Ceva se schimbă, asta simt.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
