- Ionuț Balaur, unul dintre omenii de bază ai Mioveniului
Ionuț Balaur a fost unul dintre oamenii de bază ai Mioveniului în acest campionat. Fundașul născut în Vaslui împlinește peste câteva zile 33 de ani și a fost adus la echipă după promovarea, Pelici bazându-se pe experiența sa în Liga 1. Balaur a confirmat și pus umărul la salvarea de la retrogradare a Mioveniului. La final de campioant, fotbalistul galben-verde își amintește gândurile pe care le avea la începutul campionatului și a numit lucrurile care au dus la îndeplinirea obiectivului.
Cum a fost în acest sezon, cât de greu a fost?
– Sincer, a fost greu, pentru că nu multă lume ne dădea șanse de salvare. Sincer, și eu, la început, când am venit, nu mă gândeam să ne salvăm direct, mă gândeam că barajul e al nostru. Dar uite că fotbalul a făcut o surpriză plăcută de data asta. Erau oameni și din Mioveni și din Pitești și din județ și in țară care nu credeau să reușim să ne salvăm, dar iată că suntem și terminăm pe 12, cu o etapă înainte de final.
Cât de mult s-a simțit că Mioveniul e o echipă mică, nou-promovată?
– La începutul campionatului s-a simțit acest lucru… De exemplu, la meciul cu CFR, de la începutul campionatului, am făcut o partidă bună și am pierdut pe o greșeală de arbitraj. Am simțit un pic că suntem tratați ca o echipă mică. Apoi, au apărut și rezultatele, iar lumea ne-a privit altfel și-au dat seama că suntem un grup bun, o echipă bună, iar spre final oamenii chiar spuneau că ne vom salva direct.
Cum s-a reușit îmbinarea între jucătorii veniți din Liga 2 și cei cu experiență, aduși după promovare?
– Cred că această îmbinare reușită s-a datorat staff-ului tehnic. Și mie, când am venit și s-a transmis să mă integrez foarte repede, iar staff-ul ne-a ajutat în acest sens. Plus că, noi, cei nou-veniți avem caractere frumoase și astfel am reușit cu ceilalți care au reușit performanța promovării să facem o echipă bună. Caracterele noastre au făcut să ne integrăm bine și să reușim o nouă performanță.
Ce părere ți-a lăsat Pelici?
– Calitatea lui ca antrenor nu trebuie luată în discuție, după ce în 2 ani a reușit două performanțe uriașe la acest club: promovarea și curajul de a ține jucătorii, ceea ce mai rar întâlnești în România și apoi menținerea în Liga 1. Calitatea lui principală este că e un om deosebit, caracterul lui este total diferit de ceea ce întâlnești în fotbal, este un om suflet mare și apropiat de jucători. 100% i se datorează lui ceea ce s-a reușit, Mioveniul nu era aici fără el. Lui i se alătură oamenii din staff, care se pliază pe caracterul său, nici ei nici echipa nu trebuie uitați.
Te gândeai că echipa va fi scăpată de retrogradare, fără baraj, înainte de terminarea campionatului?
– Nu vreau să vorbesc în numele colegilor… mă gândeam la baraj și cu prima șansă aici, să învingem o echipă de Liga 2. Chiar îmi făceam socoteli la început, care să fie echipele pe care să le băgăm sub noi? Clinceniul jucase în play-off, Gazul avusese un parcurs bun, mă gândeam și nu găseam echipele… De-asta acum, bucuria este mult mai mare…
Îți mai aduci aminte cum te-ai apucat de fotbal?
– Primele antrenamente le-am făcut la sfârșitul clasei a IV-a, la Vaslui. Nu am cum să le uit, au fost momente frumoase, la începutul carierei de fotbalist. Nu erau atât de multe lucruri în magazine atunci, ghete, apărători, etc… Doar cei privilegiați le aveau, care aveau rude prin străinătate… Eu nu am avut norocul ăsta și jucam în tenișii aceia cu talpă galbenă. Așa am început, la LPS Vaslui, apoi la 16 ani am fost luat de FC Vaslui în Liga 1, iar la 17 ani am debutat într-un meci cu Pandurii, în deplasare.
Ce-ai făcut cu primii bani câștigați din fotbal?
– Cu primii bani mi-am luat un trening, ghete de fotbal și alte articole sportive. Restul i-am dus ajutor la familie.
Amintiri plăcute din perioada junioratului?
– Nu am amintiri plăcute… terenurile erau impracticabile eu nu aveam ghete. Doar ce jucam la republicani…
Cel mai plăcut moment din carieră?
– Câștigarea Cupei, a Supercupei cu Voluntari plus meciurile din Europa League cu Vaslui.
Un moment neplăcut…
– Pierderea campionatului cu Vaslui în 2011 și cu ASA Tg Mureș, când eram în luptă directă cu FCSB, dar am pierdut cu Oțelul… Iar cu Vaslui eram în spatele CFR-ului…. mi-aș fi dorit să am o medalie de campion acasă… Acum , glumind, din două campionate, fac unul bun și îmi pun singur o medalie acolo în vitrină.
Dacă nu ai fi jucat fotbal, ce meserie crezi că ai fi urmat?
– Probabil eram în străinătate, cu o meserie normală, ospătar, ceva… Aș fi muncit cred în străinătate, aș fi fost plecat cu un job normal. Cu fotbalul, e destul de greu să ai prezență la școală, nu prea m-am omorât cu cartea, deși îmi pare rău acum. Nu mai pot da însă timpul înapoi și mă bucur că am ajuns fotbalist. Acum, mă văd tot în fotbal când îmi voi încheia cariera. Mi-aș dori să devin antrenor, deja m-am înscris la școală și sper ca în vară să iau carnetul și apoi să aplic pentru Licența B, A… Nu mă văd fără fotbal!
