- Din punctul meu de vedere
Ați auzit de un domn pe nume Alexander De Croo. N-ați auzit ? Păcat, omul este premierul Belgiei și ne anunță pe toți, inclusiv pe noi, românii, că : ”Următoarele cinci până la zece ierni vor fi foarte dificile. Evoluția situației este foarte grea peste tot în Europa. În anumite sectoare, este foarte greu să gestionăm prețul ridicat al energiei. Monitorizăm situația, însă trebuie să fim limpezi: următoarele câteva luni vor fi grele, următoarele ierni vor fi grele.”
De un domn pe nume Josep Borell în mod sigur ați auzit, deoarece dânsul este șeful diplomației UE. Domnia sa ne spune că ”va trebui să îndurăm și să distribuim costurile în cadrul UE”, dacă vrem ca Europa să nu cadă în capcana întinsă de Vladimir Putin.
Domnul Emmanuel Macron este președintele Franței, iar el ne vorbește despre ”sacrificiile” din următoarele cinci-zece ierni”, despre ”sfârșitul abundenței” și pregătirea cetățenilor ”pentru ce este mai rău”.
Aș vrea să fiți un pic atenți, deoarece voi face o afirmație clară, în calitate de cetățean liber al UE, membru al unei democrații care îmi permite să mă exprim liber:
Nu, nu sunt de acord cu aceste sacrificii, îi acuz pe liderii occidentali că s-a ajuns aici, le solicit să ia măsuri în ceasul al 12-lea, să renunțe la manipulare, să ia în considerare cauzele care au dus la războiul din Ucraina și să le înlăture, pe cât se poate.
Dacă nu am în fața dumneavoastră autoritatea necesară pentru a vă face atenți la adevăr, ascultați-l pe tânărul comentator Laurențiu Țârcă, cel care scris în qmagazine.ro în felul următor:
”Din păcate, Vestul se consideră parte în acest conflict, iar consecințele în plan informațional sunt că publicul din spațiul euroatlantic este furajat cu știri inflamatorii, părtinitoare și adesea false, rezultatul fiind o isterie virtuoasă de tipul celei pe care am mai văzut-o la nivel mondial la vacciniada covidiană și, în România mai demult, la mișcarea împotriva „ciumei roșii.”
Mai spune acest om că:
”Ar fi ridicol să începem al treilea război mondial pentru că suntem incapabili să privim situația cu maturitate, dincolo de sentimentalisme și de propaganda pe care o gonflăm pentru a ne impresiona pe noi înșine și pentru a ne reaminti că Lupta Noastră este cea virtuoasă”.
Europenii i-au ales pe Macron, De Croo, Olaf Scholz, Iohannis și ceilalți nu pentru a ne spune că ne așteaptă 10 ierni grele, ci pentru a ne asigura că nu ne întoarcem la ceva identic cu perioada restricțiilor comuniste de electricitate și căldură. Acela restricții au avut, în România, rolul de a permite plata datoriei externe, câtă vreme acum au doar efectul de a ne stresa și de a ne împovăra, în condițiile unei economii concurențiale și ale incertitudinii cu privire la ziua de mâine și la soarta copiilor noștri.
Macron, De Croo, Olaf Scholz, Iohannis și ceilalți au datoria de a-și pune coada pe spinare și a porni la rezolvarea situației luând în calcul în primul rând interesele Europei, nu dorința Americii de a rămâne singura putere mondială. I-am ales să găsească soluții, nu să stea în poziția ghiocelului în fața americanilor, iar dacă nu sunt capabili, înseamnă că Europa are nevoie de o nouă elită politică, de lideri în stare să fie atât de inteligenți și de persuasivi încât să negocieze până la identificarea căilor de evitare a scăderii catastrofice a nivelului de trai.
Să luăm un exemplu din Anglia. ”Ţara se confruntă cu o criză umanitară. Mulţi oameni s-ar putea confrunta cu alegerea îngrozitoare între a sări peste mese pentru a-şi încălzi casele şi a trebui să trăiască în condiţii de frig, umezeală şi foarte neplăcute”, a declarat Matthew Taylor, directorul executiv al Confederaţiei NHS.
Situaţia ar putea provoca afecţiuni respiratorii, boli mintale, înrăutăţi şansele de viaţă ale copiilor şi ar putea creşte presiunea asupra Serviciului Naţional de Sănătate (NHS), deja tensionat, a adăugat el. Confederaţia NHS a spus că este îngrijorată că ”sărăcia de combustibil”, în absenţa unui sprijin suplimentar guvernamental, ar provoca creşterea numărului de decese asociate cu casele reci, care sunt estimate în prezent la aproximativ 10.000 pe an.
Făcând un calcul simplu, asta ar însemna că la nivelul întregii Europe să avem câteva sute de mii de decese drept consecință a crizei energetice provocate de speculațiile dealer-ilor și de războiul din Ucraina.
Ar fi mai multe victime chiar decât provoacă acest război.
Într-un discurs din 2013, regale Willem-Alexander al Olandei anunța moartea modelului social european. ”Din cauza evoluțiilor sociale, precum globalizarea și îmbătrânirea populației, piața noastră a muncii și serviciile publice nu mai sunt potrivite pentru necesitățile timpurilor noastre. Statul clasic al bunăstării din a doua jumătate a secolului XX evoluează încet dar sigur către «o societate participativă», în care se așteaptă ca cetățenii să aibă grijă de ei înșiși sau să creeze soluții la nivelul societății civile pentru probleme precum pensiile (…) Tuturor celor care pot li se cere să-și asume responsabilitatea pentru propria viață și pentru cea a persoanelor apropiate”.
”Ei vorbesc despre o societate participativă. Aceasta înseamnă, de fapt, că fiecare e pe cont propriu”, comenta atunci Arnoud Boot, profesor de economie la Universitatea din Amsterdam.
Acum, după aproape un deceniu, cu un război în Ucraina și cea mai gravă criză energetică, guvernele UE încep să lanseze un mesaj similar. Este mesajul că ”fiecare e pe cont propriu” la nivel economic, dar trebuie să se sacrifice de fiecare dată când guvernul spune că o criză a fost ”inevitabilă”, scrie Călin Marchievici.
Cum adică suntem pe cont propriu ?
Nu aveam cândva o țară, o mai avem ? Nu avem acum o Uniune Europeană ?
Care este rolul UE dacă nu acela de a ne feri de sărăcie și moarte?
Sau rolul UE este să avem o sută de mii de funcționari la Bruxelles și Starsbourg care să îi protejeze pe nemți și francezi, iar acum poate nici pe ei, să joace cum li se cântă de la Washington, iar populația Europei să înnebunească de griji ?
Sunt întrebări simple pe care am curajul să le pun în această pagină.
Am înțeles însă că cine se va plânge de criză va fi considerat putinist și dușman al democrației.
Zău ?
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
