Viaţa marelui campion prin ochii colegilor şi ai prietenilor
Moartea lui Ilie Bărbulescu a luat prin surprindere lumea fotbalului argeşean şi românesc. Fost campion cu FC Argeş în sezonul 1978-1979 şi câştigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua Bucureşti în 1986, a fost găsit sâmbătă mort în casă, de către soţie.
Cauza decesului a fost un infarct, la autopsie constatându-se că fostul mare jucător avea cordul mai mare, specific sportivilor de performanţă. M.Duinea
Ilie Bărbulescu (62 de ani) a evoluat pentru FC Argeş în 212 meciuri iar pentru echipa naţională a României a avut 5 prezenţe. A debutat în Divizia A pe 9 noiembrie 1974 în partida FC Argeş Piteşti – FCM Reşiţa 1-1, iar ultimul meci oficial a fost pe 19 martie 1988 – FC Argeş Piteşti – Universitatea Craiova 0-1. Bărbulescu a făcut parte din Generaţia de Aur a fotbalului argeşean iar acum fostul fundaş de fier al Argeşului va face echipă în ceruri cu Nicolae Dobrin, Bebe Barbu, Constantin Cârstea şi Bebe Iovănescu sub bagheta magică a antrenorilor Florin Halagian şi Leonte Ianovschi. Ilie Bărbulescu era cetăţean de onoare al municipiului Piteşti şi consilier local, iar în 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a. Ilie Bărbulescu a rămas şi va rămâne în memoria celor care l-au cunoscut ca un tip plin de umor, pus mereu pe şotii. Amintirile prietenilor cu marele campion ar putea fi cuprinse lejer într-o carte care ar fi un bestseller.
“Vecine, dacă nu eşti cuminte, dau drumul la apă!“
Viorel Moiceanu are numai amintiri frumoase cu fostul său coleg „Am jucat 8 ani împreună. Am fost colegi la Dacia Piteşti când am reuşit promovarea, iar apoi el a plecat la FC Olt. După aceea a ajuns la Steaua unde a avut cea mai mare satisfacţie când a câştigat Cupa Campionilor Europeni în 1986. Ilie era un tip foarte comic! Înaintea fiecărei deplasări, în autocar glumea într-un stil foarte frumos, dar fără să supere pe nimeni! Se mai tachina cu Gicu Dobrin. Noi locuiam pe aceeaşi scară de bloc. Eu la etajul 2, iar Ilie la 3. Într-o zi, i s-a spart o ţeavă şi m-am trezit cu apa în casă peste mine! Am urcat un etaj şi am bătut la uşă. Nu mi-a răspuns nimeni şi am fost nevoit să îi sparg uşa ca să opresc robinetul de apă. Când am intrat în locuinţă, pluteau covoarele şi alte lucruri pe care le mai avea prin casă! I-am scos covoarele şi le-am pus la uscat. Când au ajuns Ilie şi soţia sa acasă, nu ştia cine i-a spart uşa . I-a spus un vecin de palier ce s-a întâmplat şi s-a liniştit. Ani de zile ne aduceam aminte de această întâmplare. Ilie îmi spune mereu în glumă: „Vecine, vezi că dacă nu eşti cuminte, dau iar drumul la apă!“. Am foarte multe amintiri cu el, iar asta mi-a venit în minte acum!“, ne-a spus cel supranumit „Arma Secretă“ a Argeşului.
“Ne-am trezit cu un cal în parbriz!“
Relu Ancuţa, fostul fotbalist al echipei FC Argeş îşi aduce aminte cu plăcere de clipele frumoase petrecute cu Ilie Bărbulescu: „Ilie a fost primul din generaţia noastră care a debutat în Divizia A. Am jucat cu el în perioada 1976-1979, chiar înainte de a lua campionatul. L-am cunoscut după ce a avut un clinci cu Halagian şi a fost trimis câteva săptămâni la juniori. L-a primit înapoi iar când a plecat, mi-a lăsat cadou un trening de la echipa mare. Eram foarte mândru de cadoul primit. Apoi am debutat şi eu la echipa mare şi am devenit foarte buni prieteni. Ilie şi Mariana au fost naşii de botez ai băiatului meu. Legătura dintre noi a devenit şi de rudenie. Îmi aduc aminte şi acum o întâmplare. Am plecat cu el la Curtea de Argeş. Avea o Dacie verde cu numărul 1 AG 5236. Conducea el. În 1978-1979 nu era aşa mare circulaţie pe străzi cum este acum. La un moment dat, ne-am trezit cu un cal în parbriz. A zburat plafonul iar maşina devenise decapotabilă. Din fericire, noi nu am păţit nimic. Am ajuns cu maşina la Curtea de Argeş şi ne-am dus la Posada. La faţa locului au ajuns unchiul şi vărul lui care şi-au pus mâinile în cap când au văzut în ce stare este maşina. A doua zi a venit Chivescu după noi şi ne-a adus la Piteşti. Ştiu că timp de 10 ani s-a judecat Ilie cu proprietarul calului şi până la urmă a fost nevoit să-i plătească calul omului“.
“La rummy cu Gicu Dobrin“
Finul lui Ilie Bărbulescu ne-a povestit o altă întâmplare cu marele campion: „Nea Gicu Dobrin ţinea foarte mult la mine şi la Ilie. Era o vorbă la vremea aceea că lunea fotbaliştii şi lăutarii sunt liberi. Nea Gicu ne lua peste tot cu el. În cantonament se mai juca şi rummy pe bani. La o anumită oră se dădea stingerea. Ilie era în câştig iar nea Gicu era pe pierdere. Se făcuse ora de culcare iar Ilie a vrut să încheie jocul. Nea Gicu Dobrin nu a fost de acord iar partida s-a încheiat când şi-a recuperat nea Gicu banii. Stăteam cu o frică că vine Halagian şi ne găseşte jucând rummy….Nea Gicu spunea că lui n-are ce să-i facă dacă vine, iar Ilie îi spunea că pe el îl omoară la antrenamente“.
“Cei de la NASA cercetează şi acum traiectoria mingii!“
Şi Augustin Eduard, fosta mare glorie a clubului FC Argeş, are multe amintiri frumoase: „Am fost colegi la FC Argeş în perioada 1979-1982 iar apoi eu am plecat la Steaua. În 1984, Halagian l-a adus pe Ilie la Steaua de la Ploieşti. El juca fundaş dreapta, iar eu fundaş stânga. Era un om foarte detaşat şi nu băga toate lucrurile în seamă. Îmi aduc aminte şi acum de o întâmplare după meciul cu Honved. Steaua a câştigat cu 4-1 iar Ilie a dat un gol de la 30 m! După meci l-am întrebat dacă a vrut să centreze sau să tragă direct la poartă. Ştiţi ce mi-a răspuns? M-au sunat cei de la NASA de curând. Şi acum cercetează traiectoria şi viteza mingii! Nu şi-au putut da seama încă dacă a fost un obiect din spaţiu sau nu. Ce era să-i mai zic…Păcat că a pierdut meciul vieţii!“.
“Intram la ore negri“
Ion Nedelcu a fost unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai lui Ilie Bărbulescu. Cei doi au copilărit pe aceeaşi stradă: „Eu sunt mai mare cu doi ani la Ile Bărbulescu. Ne ştim încă din faşă, cum se spune. În copilărie am locuit pe aceeaşi stradă. El stătea la numărul 2, unde se îngâna Negru Vodă cu Bălceacu, şi eu la numărul 9. De mici am fost la fotbal, dar şi la şcoală. El dormea la mine în casă, iar eu la el. Ţin minte şi acum că era un teren de zgură la Şcoala nr. 9 şi intram la ore negri! Veneam de la nea Lenci, de la antrenament şi ne duceam direct acolo! El era mai boţogaş, dar nu l-am auzit să jignească pe cineva vreodată sau să se laude cu ce-a făcut el pentru sportul românesc… Era un om foarte modest. Am copilărit la mine în casă. Eram ca fraţii. Tatăl lui era măcelar, iar tata miliţian. Când erau sărbătorile mergeam cu biciul, cu capra…Tot timpul când ne întâlneam îi spuneam că e campionul nostru. Ne mai întâlneam şi la rummy, dar eu nu jucam contra lui niciodată…Puneam amândoi bani şi jucam de distracţie. Puteam să câştigăm 50-60 de lei sau să-i pierdem…Toţi aveam porecle. Mie îmi spuneau „caraliu“, după tata, iar lui îi spuneam Flocea. După aia i-am spus Balamuc. Acum câteva luni discutasem cu el şi avea intenţia să scrie o carte deoarece a avut o copilărie foarte frumoasă“.
Bărbulescu va fi înmormântat astăzi
Trupul neînsufleţit al lui Ilie Bărbulescu a fost depus încă de duminică după-amiază la Catedrala Sfântul Andrei din cartierul Trivale. Marele campion va fi înmormântat astăzi, în jurul orei 13.30, la cimitirul Sfântul Gheorghe din Piteşti. Familia fostului fotbalist a anunţat că, înainte de a fi înhumat, sicriul cu trupul neînsufleţit al marelui campion va ajunge şi la stadionul Nicolae Dobrin pentru ca suporterii alb-violeţi să aibă posibilitatea unui ultim omagiu marelui fotbalist.
