- Mâine este Ignatul
După doi ani de pandemie, în care gospodarii au fost nevoiți să respecte restricțiile impuse de autorități, în sfârşit, a venit vremea ca oamenii să se bucure din nou de tradiția tăierii porcului pentru Crăciun! Sacrificarea porcului în preajma sărbătorilor de iarnă este un moment de reuniune a familiei şi a prietenilor, iar cel mai bun moment pentru această tradiție este ziua de Ignat.
Ignatul este marcat pe 20 decembrie, conform tradiției din străbuni. Fiindcă în perioada aceasta din apropierea sărbătorilor, timpul parcă se comprimă, gospodarii care au în ogradă un dolofan se grăbesc să-l sacrifice ca să aibă timp să pregătească bunătățile specifice mesei de Crăciun.
Pus la îngrăşat doi ani
Astfel se face că la țară, în special la final de săptămână răsună ultimul guițat al lui Ghiță.
Așa s-a întâmplat și zilele trecute, mai exact sâmbătă, în curtea unui gospodar din Bascov care a sacrificat un porc imens care a cântărit aproape 400 de kilograme! Pentru a ajunge la o asemenea greutate, animalul a fost răsfățat de stăpâni cu cereale bio şi crescut cu grijă timp de doi ani.
N-a fost vorba de orice porc, ci unul de rasă, mai exact din rasa Marele alb, recunoscută pentru greutatea mare la care ajung animalele și raportul bun dintre carne și grăsime. Denumirea de Ignat vine de la Sfântul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia și martir al Bisericii care este unul din cei mai de seama părinți apostolici. Pentru că nu a lepădat credința în Hristos, a fost aruncat în arenă și sfâșiat de lei, în jurul anului 110, în timpul domniei împăratului Traian.
Animalul, întâi asomat
Pregătirile pentru acest moment important dina¬in¬tea Crăciunului au început în seara dinaintea sacrificării porcului. Butelia s-a verificat să fie plină cu gaz, cuţitele să fie bine ascuţite, suportul pe care va fi pârlit por¬cul să fie pregătit, iar vasele unde se depozitează carnea să fie curate. Porcul a fost sacrificat pe la prânz, după ce s-a mai domolit ploaia. Fiindcă animalul a fost foarte mare, a fost chemat un bărbat care să-l asomeze, astfel încât cei care l-au sacrificat să nu fie în pericol de a fi atacați de porc. După ce porcul a fost paralizat, a fost înjunghiat rapid. Apoi, animalul a fost ridicat cu greutate pe un pat din țevi de fier şi a început pârlirea cu arzătorul şi butelia cu gaz. După circa o oră, porcul a devenit negru ca tăciunele, moment în ca¬re s-a turnat peste el apă fiartă. Un secret care face ca şoriciul să fie foarte fraged este ca, după turnarea apei fierbinţi, porcul pârlit să se acopere cu o pătură groasă sau o folie. Astfel, apa se infiltrează în pielea groasă, iar şoriciul se frăgezeşte.
După zece minute, timp în care băr¬baţii participanţi la sacrificare s-au încălzit cu o ţuiculiţă fiartă, porcul a fost dezvelit şi a început să fie frecat bine cu periile, până când şoriciul cel galben a ieşit la iveală. Șoriciul este deliciul cu care se înfruptă toți cei care participă la tăierea porcului.
Pomana porcului, un deliciu
Ca şoriciul să fie mai bun, a fost frecat cu sare şi mălai, dar şi cu sânge. După aceea, şoriciul a fost râcâit cu cuţitul, pentru a rămâne un strat cât mai fraged. Deşi porcul a avut o greutate impresionantă, şoriciul a fost fraged, asta datorită atât rasei bine cât şi priceperii celor care l-au pregătit. Apa fiartă este de bază la curăţatul porcului, aşa că a fost folosită din belşug. Când porcul a devenit alb, bărbaţii pricepuţi în ale măcelăritului au început să-i taie picioarele, după care capul familiei i-a crestat în frunte animalului o cruce, iar gospodina a tămâiat porcul şi a spus rugă¬ciunea Tatăl Nostru. Au urmat tăierea capului, secţionarea grăsimii pe şira spinării, scoaterea carcaselor de porc, a şoriciului şi a tuturor celorlalte părţi. Cei prezenți la sacrificare s-au mirat de cantitatea mare de carne obținută din Marele alb, mușchii animalului fiind impresionanți. Porcul a avut o lungime de doi metri, aşa că şi muşchii au fost pe măsură! Înainte de a se înfrupta din șorici și a pune carnea la prăjit, s-a mers cu o bucată din carnea de porc din pilierii diafragmei, la medicul veterinar pentru efectuarea examenului trichineloscopic obligatoriu. După ce medicul a asigurat proprietarul porcului că este bună carnea, oamenii s-au putut bucura de deliciosul șorici și de celelalte preparate. De spălatul maţelor s-au ocupat câteva femei , fiind musai ca maţele să fie pregătite pentru a fi umplute cu carne de cârnaţi, iar cele groase folosite la lebăr și caltaboș sau fierte, spre deliciul celor care le vor mânca cu usturoi și oțet. După ce toate organele şi carnea porcului au fost puse la rece, toţi care au participat la sacrificare au fost cinstiţi la pomana porcului cu varză călită, carne prăjită cu mămăliguţă şi mujdei de usturoi, ţuică şi vin fiert. Pentru gospodari abia atunci a început greul, fiindcă în zilele următoare se vor ocupa de topitul unturii, de prepararea tobei, lebărului, caltaboşului, cârnaţilor de casă, a piftiei, a șunculiței fierte în zeamă de varză şi a celorlalte bunătăţi care nu pot lipsi de pe masa de Crăciun, care, anul acesta poate fi servită cum se cuvine, cu toți cei dragi alături. Iulia I.
