Oameni şi vremuri
Simt o tristeţe apăsătoare, ceva asemănător cu durerea de suflet. Încerc să-mi explic starea, dar mă simt şi mai rău. Este o stare de durere amestecată cu vinovăţie. Să vină dinspre mintea mea? Să vină dinspre mintea colectivă, pe undele rezonanţei sau îi simt tristeţea Lui? El, pe care îl chem de câte ori am o problemă, Doamne ajută-mă, Doamne apără-mă, Doamne dă-mi, şi face toate acestea cu bucurie. Dar, ce să vezi are şi El odată nevoie să-i apărăm valorile credinţei Sale şi noi ce facem? Nu ne pasă! Glasul Lui este atât de stins în sufletul nostru, încât mulţi dintre noi, atenţi la mesajele de pe facebock nu-l mai auzim. Ba credem că avem noi dreptate, că nu El ne cere asta. El este bun, El doar dă! Da, de aceea mergem la Biserica Lui, la sfintele moaşte pentru că trebuie să ne dea. Să ne dea sănătate, pâine, dragoste. Dar noi ce-i dăm Lui?
Aaa, sigur nu este vorba despre Iisus şi despre Biserica Lui. Este vorba despre politică. Dragnea este de vină că plouă afară, că e cald, că e frig, şi tot Dragnea este de vină pentru tot răul din viaţa noastră. Ce uşor ne lăsăm manipulaţi! Pentru că ne este mai uşor să dăm vina pe alţii, pentru că nu vrem să mai gândim, să mai căutăm, este mai uşor să iei de-a gata.
O, popor nefericit, care ai vândut Fiul Omului printr-o trădare şi o urâtă manipulare. Păi, nu tu omule când ţi s-a dat puterea să alegi ai uneltit şi l-ai ales pe Barabas pentru a-ţi poloti setea de sânge? Pe Iisus l-ai condamnat. Sau putem uita efectele manipulării lui Nero care dăduse foc Romei pentru a-şi satisface arta, iar atunci când poporul s-a ridicat împotriva lui şi-a trimis manipulatorii să spună că cei care au dat foc Romei au fost creştinii? Ce s-a întâmplat atunci? Sute de mii de creştini nevinovaţi au fost măcelăriţi în arena publică pentru a umple setea nesecată de sânge a spectatorilor romani. Printre ei, în arenă, se ascundeau şi sfinţii Petru şi Pavel din Tars care văzând nedreptatea celor care crezuse în ei, le picura sânge din suflet de durere. Dar au rămas acolo în picioare pentru ca văzându-i, creştinii să suporte mai uşor trecerea la o viaţă mai bună promisă de Iisus. Câtă durere, câtă dezamăgire, au strâns atunci apostolii Petru şi Pavel. Cât de vinovaţi s-au simţit sau, cât de mult, poate, şi-au reproşat că n-au făcut totul. Cred că în starea asta mă aflu şi eu! Simt că poate nu am făcut totul şi asta doare.
Dar ăştia suntem noi, ignoranţi, răi, nepăsători, cât se poate de conflictuali şi foarte uşor de manipulat. Păi, 3 milioane de oameni au o iniţiativă unică în mărimea ei şi când este să voteze, se lasă manipulaţi. Ura din suflet calcă în picioare iubirea de Hristos. Şi atunci mai ai tu curajul să te aşezi la coadă la moaştele nu ştiu cărui sfânt şi să-i ceri ceva? Sau tu ai tupeu? Dar tu, politicianule? Tu mai ai tupeul să le ceri celor 3 milioane de oameni să te voteze, dacă tu nu te-ai implicat în crezul lor?
Iată, ne-am dat examenul de civism şi credinţă pe care l-am picat! Şi noi, şi politicienii şi Biserica creştină. Dar cel mai tare doare palma de pe obrazul lui Iisus. Ăsta este doar începutul, deznodământul va fi cumplit. Mulţi creştini, puţini credincioşi!
Vai ţie, popor român, eu chiar credeam că în sufletul tău este diamantul credinţei care străluceşte atât de tare încât vei fi poporul ales! Tocmai ai ales! Iartă-I Doamne că n-au ştiut ce fac! Marilena Baraţă
