Din punctul meu de vedere
Dacă în ceea ce priveşte analiza politică mă pot considera oarecum pregătit, fiindcă am urmat cursurile unor înalte şcoli, referitor la problemele medicale sunt un amator ca oricare altul. Totuşi, pentru că am noţiuni elementare cu privire la epidemiologie şi statistică, îmi pot pune unele întrebări, iar ele se referă la problema care ne preocupă pe toţi, şi anume epidemia de coronavirus.
Ni se spune tot, în afară de un singur lucru şi anume ce se întâmplă cu cel care descoperă că are simptomele specifice. Va fi testat pentru a se şti sigur că este vorba despre coronavirus şi nu despre o altă formă de gripă? Mă îndoiesc că se va putea face acest lucru în condiţiile în care sunt estimări că epidemia va lovi 40 % din populaţie.
În situaţia în care nu vom fi testaţi, este de presupus că nu vom avea acces nici la asistenţă medicală. De unde atâţia medici şi de unde atâtea asistente, de unde atâtea locuri în spitale ?
Nefiind nici testaţi, nici internaţi, cum trebuie să ne tratăm noi pe noi înşine, ce medicamente, măcar pentru febră, este bine să luăm, ce trebuie să bem şi să mâncăm? La aceste întrebări nu ne răspunde nimeni la această oră.
Nu ni se oferă, de asemenea, răspunsuri la scenariile cele mai rele şi anume ce se întâmplă într-o familie în care un membru se îmbolnăveşte şi nu este internat. Desigur, în acest moment, toţi cei care vor fi depistaţi pozitiv, vor primi un pat de spital, dar peste puţină vreme de la izbucnirea epidemiei acest lucru nu va mai fi posibil, iar oamenii vor rămâne acasă. În această situaţie, ar fi fost ideal, dacă mai putem vorbi despre idealuri, să ştim dacă toată lumea va avea aceleşi simptome, cât durează gripa, dacă vom mai fi capabili să ne acordăm singuri minima îngrijire de care avem nevoie şi să ne sprijinim unii pe alţii, acasă.
La aceste întrebări nu răspunde nimeni şi, ciudat, nici măcar nu sunt puse de nimeni, toată lumea fiind preocupată în acest moment de prevenţie. Ceea ce se observă însă în comunităţile infectate este că prevenţia nu rezolvă mare lucru.
Singurul răspuns pe care mi-l pot da, singur, la aceste întrebări este că oficialilor le este groază chiar să şi le pună. Cum să pui întrebări la care nu ai răspuns?
Se spune că mortalitatea este mică, de acord, dar nu se specifică dacă acest mic procent se referă la bolnavii trataţi în spital sau şi la cei care au rămas acasă. Ori, cine ştie, poate că în China sau Coreea de Sud încă nu a rămas nimeni acasă după ce s-a îmbolnăvit. Da, dar ei au putut construi de urgenţă spitale şi au adus personal medical din întreaga ţară, ceea ce la noi nu este cazul. Spitalele noastre se pot umple în 24 de ore.
Acum se vede cât de important este să ai noţiuni de bază de la şcoala generală şi de la liceu. Observ că oamenii nu au definiţia noţiunii de incubaţie, nu au minime cunoştinţe de statistică şi epidemiologie.
Se spune că nimeni nu este încă bolnav în România, însuşi ministrul Sănătăţii făcând o afirmaţie absolut idioată: „La această oră nu avem niciun caz de infecție cu noul coronavirus în România”.
Serios, domnule ministru? Vă jucaţi cu vorbele, eventual faceţi distincţii între infecţie şi infectare.
Dicţionarul medical de pe net spune despre infecţie astfel: „Invazie de micro-organisme, localizată sau generalizată, a unui organism viu care prin multiplicare (cu sau fără secretarea de toxine) conduc la afectarea organismului în cauză.”
Evident, pot exista mii de români infectaţi şi încă nediagnosticaţi, nu trebuie să fii doctor pentru a înţelege asta, trebuie doar să fi învăţat ceva carte la liceu. Statistic vorbind, fiecare contact interuman presupune ramificaţii şi ridicări la pătrat, cub etc.
Desigur, nici Costache, nici Streinu – Cercel, nici Arafat nu îşi permit să scoată vreo silabă care să le fie apoi imputată pe motiv că au provocat panică şi lumea s-a luat la pumni în faţa farmaciilor sau a hypermarketurilor. Este evident însă, pentru orice om cu minimă dar normală pregătire şcolară, că ţara e o bombă cu coronavirus care va exploda în câteva ore sau zile.
Explozia va fi mai mare sau mai mică în funcţie de reducerea contactelor sociale în această perioadă, dar nimeni nu îşi poate asuma riscul să îndemne oamenii la izolare, deşi aceasta ar fi soluţia.
Oficialităţile, adică preşedintele, premierul, ministrul de resort, liderii adminsitraţiei locale aşteaptă o ştire, o singură ştire pentru a spune totul clar. Iar atunci, panica va fi inevitabilă.
Panica e la un click distanţă.
Ar fi putut fi mai eficientă prevenţia dacă li s-ar fi spus oamenilor întregul adevăr şi anume că din momentul declanşării epidemiei statul nu va mai avea capacitatea de a controla situaţia. Oficialii ştiu cum stau lucrurile şi anume că se pot ocupa de izolarea cazurilor, de vânarea celor presupuşi a fi contaminaţi, dar vor ceda imediat ce numărul îmbolnăvirilor va depăşi câteva zeci sau sute de cazuri în fiecare localitate, câteva sute sau mii de cazuri în fiecare judeţ.
Cred că va trebui să ne purtăm singuri de grijă, ceea ce s-ar putea să nu fie chiar o catastrofă. Medici renumiţi dau asigurări că o gripă e o gripă, chiar dacă ea este provocată de coronavirus.
Totuşi, bine ar fi să se limpezească lucrurile cu privire la ceea ce urmează, statul să ne prevină că va fi neputincios şi să ne spună cum să înotăm prin boală fără colacul de salvare.
Ce nu ni se spune despre coronavirus este ce se întâmplă cu noi după ce şi dacă ne îmbolnăvim.
Să sperăm că ni se va spune.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni)
