Din punctul meu de vedere
Ignoraţi promisiunile de schimbare ale altora, ale dumneavoastră sau ale mele. Întotdeauna omul a jurat că nu mai face ce a făcut atunci când s-a apropiat vremea pedepsei.
Observ că mulţi îşi iau angajamentul că, după ce trece epidemia, vor fi mai cumpătaţi, mai rezervaţi, mai dedicaţi familiei şi vieţii personale, mai îndrăgostiţi de ţară. Nu se va întâmpla acest lucru, iar istoria o dovedeşte.
Ori de câte ori s-a încheiat o perioadă sumbră, oamenii au cheltuit şi au chefuit. După ciumă, carnaval, după prohibiţie, beţie, aşa a fost şi va fi cât e lumea şi pământul.
Cu altceva trebuie să rămânem după pandemie, nu cu inhibiţiile. Trebuie să ne reevaluăm valorile naţionale, să devenim mai sceptici faţă de o anumită propagandă.
Nici UE nu dispare, nici guvernul mondial nu apare, însă România românilor trebuie să renască din propria cenunşă. Secolul XXI va mai cunoaşte crize majore, aceasta de acum nu e decât începutul. Fie că vom vorbi despre crize energetice, ale apei, ori despre încă o pandemie sau un război, încercările grave de abia acum încep. Aşa ne vorbeşte istoria nouă, celor care nu am trecut prin cel de al doilea Război Mondial, că vom trece prin alte încercări.
De fiecare dată când va lovi o criză, vom face exact precum azi, ne vom întoarce cu faţa către Mama România să ne strângă şi să ne hrănească la pieptul ei.
Dacă foloseam sintagma Mama România acum o lună, mă linşau haterii, acum o vor face dar cu mai puţin ecou.
După ce va trece criza şi viaţa va merge mai departe cu şi mai multă bucurie, trebuie să înregistrăm un moment 0 şi să vedem cum putem, în contextul unei economii globale, să ne refacem avuţia naţională.
Problemele vor fi de zece ori mai grave decât acum din punctul de vedere al funcţionării economiei, practic vom porni aproape de la zero, vom fi cu mult mai săraci şi mult mai dependenţi de alţii. Ţările bogate vor investi sute şi mii de miliarde de dolari şi euro în economia lor naţională, noi nu avem cum să facem asta.
Totuşi, picătură cu picătură, trebuie să adunăm avuţie românească.
Întâi de toate, vom pune stop privatizării sectoarelor strategice. Înainte de pandemie, guvernul liberal pusese pe lista vânzării Hidroelectrica, Aeroportul, Portul Constanţa şi bugetul Sănătăţii. Nu mai poate fi vorba despre aşa ceva.
Se discuta despre distrugerea reţelei de Magazine Unirea, cu produse româneşti. Cred că nici cel mai nebun duşman al PSD nu va mai susţine că aceste ”aprozare” trebuie să dispară.
Se pregătise un ordin prin care țăranul nu mai avea voie să crească porc, urmând să fie interzisă creșterea găinilor și a altor păsări de gospodărie. Cred că nu va mai îndrăzni nimeni să umble cu asemenea idei.
Se stopaseră irigațiile, picaseră proiecte precum Tomata. Sper că vor fi reluate.
Înainte de toate, cred și sper că va fi protejat capitalul românesc, atâta cât va rămâne el la capătul crizei.
Multinaționalele închid acum porțile, multe dintre ele, iar peste puțin timp își vor relua activitatea, însă data viitoare, când ne va lovi altă criză, este posibil să plece și să nu se mai întoarcă. Trebuie să avem și noi, vorba lui Caragiale, faliții noștri.
Schimbări copernicane de legislație trebuie să permită sprijinirea capitalului autohton, indiferent câtă opoziție va manifesta UE. Să aducem aminte Comisiei Europene cum și-au sprijinit Germania și Franța, SUA firmele la vremea coronavirusului.
Sper că toată lumea a observat că atunci când companiile străine își închid porțile și își retrag capitalul, România rămâne să plătească salariul de criză forței de muncă. Forța de muncă rămâne, capitalul se întoarce acasă fără să fi lăsat locului toate taxele și impozitele cuvenite. S-a tot vorbit, în ultimii ani, despre faptul că băncile și alte companii, mai ales cele comerciale mari, nu plătesc cele cuvenite statului român. Cine spunea că asta e revoltător era considerat comunist, om al rușilor. Bine că nu și al chinezilor.
Sper ca după ce trece criza să vorbim românește.
Mulți au crezut că se vor descurca pe cont propriu, că din moment ce e capitalism, contează doar banul, capitalul. Se vede acum cu ochiul liber că acest capitalism al mall-urilor este un mare zero, incapabil să facă față pandemiei.
În 2010 ne-am împrumutat la FMI pentru a ajuta capitalul străin. Sper din tot sufletul să nu se întâmple același lucru.
Să nu se supere nimeni, dar mai cred că acum am fi avut noroc dacă aveam, în aceste momente grele, un guvern social – democrat. Liberalii, vor, nu vor, sunt datori capitalului, asta este filosofia lor, ca să nu mai vorbim de faptul că liberalii noștri chiar au datorii, sper că doar morale, față de capitalul străin.
Avem însă guvernul pe care îl avem și deocamdată nu am ce să îi reproșez, fiidcă s-a aflat la întersecția mai multor necesități imperioase, anume că prevină dar să nu blocheze, să apere oamenii dar și economia. Uriașa problemă este că acest guvern administrează o țară care nu își mai aparține, o colonie, ceea ce este crunt. Sper să tragem cu toții învățămintele necesare din această situație.
După criza medicală, va urma criza economică și abia atunci ne vom revizui ideile politice.
După decontaminare, ar fi bine să urmeze o decolonizare, asta dacă vrem ca data viitoare să nu ne cufundăm de tot.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
