- Din punctul meu de vedere
Scriu un articol precum cel de față în circa 30 de minute, sunt totuși o mie de cuvinte pe care trebuie să le tastez, dar să nu vă închipuiți că acesta ar fi tot procesul de elaborare al mesajelor mele, nici vorba. Mi se întâmplă să îmi gândesc articolele o zi, o zi și o noapte, două zile și două nopți, iar după ce ideile sunt gata, încep să mă îndoiesc de ele, caut unele mai convingătoare, mai potrivite, după care trebuie găsit tonul, fiindcă se spune că tonul face muzica. Îmi aduc aminte că în Jurnalul său, Liviu Rebreanu scria că atunci când începe un roman, cel mai greu îi este să găsească ritmul primei fraze, fiindcă după aceea lucrurile merg de la sine. Fără nicio comparație cu marele romancier, vă spun că așa merg lucrurile și în meseria mea.
Cine zice sau măcar crede că ziaristica e floare la ureche se înșeală, fiindcă în epoca noastră scripta volant, verba manent. Latinii spuneau invers, adică verba volant, în sensul că e mai bine să le vorbești oamenilor dacă vrei să zboare ideea la cât mai mulți, iar scrisul rămâne doar pe hârtie, mă rog, pe pergament, adică nu mișcă mulțimile. Acum, scripta volant pe rețelele de socializare, oamenii dau share și gândul scris se duce ca vântul.
Gândul zilei de astăzi este că nu îmi pot pune pe pagină gândul zilei. Abia mă așezasem la calculator și CEZ mi-a luat curentul, după care a început nebunia telefoanelor către deranjamente. Totul la tarif normal, îmi spune robotul, adică eu sufăr, eu plătesc pentru a afla cât trebuie să sufăr. Într-un final, după ce a trebuit să comunic codul de client, aflu că este avarie și trebuie să aștept câteva ore, nu se știe câte.
Este teribil cât de proști suntem noi, românii, când vine vorba să ne apărăm interesele. Cine ne spune, măcar acum, de ce țara fostă socialistă România a trebuit să vândă către țara fostă socialistă Cehia (mă rog, parte din Cehoslovacia) distribuirea curentului electric ?
ČEZ a.s. (acronim în cehă České Energetické Závody, în traducere, Centralele electrice cehe) este o companie cehă multinațională de stat cu sediul la Praga care produce, distribuie și comercializează energie electrică în mai multe țări din centrul și sud-estul Europei. ČEZ este sociatatea-mamă a Grupului CEZ, care este format din 137 de companii (inclusiv ČEZ a.s.), 96 dintre acestea aflându-se în Europa. Generând venituri totale de aproximativ 200 de miliarde coroane în 2010, ČEZ este cel mai mare producător de electricitate din Republica Cehă. CEZ, înființată în 1992 de către Fondul Național de Proprietate, este o societate listată la bursele din Praga, Varșovia și Frankfurt . Ministerul de Finanțe al Cehiei este acționar majoritar al ČEZ, deținând aproximativ 70% din acțiuni.
În urmă cu mulți, ani, când scriam chiar aici, în Curierul, că nu e tocmai bine să ne vindem societățile profitabile, că nu se respectă contractele de privatizare în sensul că nu apar și banii mulți promiși pentru investiții, comentatorii comentau ca și azi, adică mă înjurau, mă făceau comunist și rusofil, dușman al economiei de piață. Păcat, fiindcă dacă noi nu am fi atât de Gică Contra ne-am uni gândurile bune și am obține mai mult de la economia de piață din ce în ce mai globalizată. În fine.
Ați observat vreo îmbunătățire a distribuției de curent în ultimii ani ? Eu nu. Pe telefon, văd aproape zilnic mesaje ale amicilor de pe Facebook în care se plâng de faptul că nu au curent și au fost luați pe nepregătite. Nu știu cât câștigă České Energetické Závody de pe urma noastră, dar îmi e clar că nu au investit mare lucru, că sunt un fel de stat în stat și că îi doare în cot de românii racordați la rețea. Spun o banalitate, dar atunci când unul dintre noi întârzie achitarea facturii este executat imediat și rebranșarea se plătește la greu, în schimb nimeni nu mă despăgubește pe mine acum, când scriu aceste rânduri pe telefon, fiindcă pana de curent m-a prins cu laptopurile descărcate.
Scriu de pe telefon și nu voi reuși să transmit în mod corect gândurile pentru care m-am pregătit atât.
În mare, este vorba despre faptul că PNL nu trebuie să se plângă de faptul că nu are o lege a carantinării, puteau să o aibă încă de la început dacă nu ar fi fost orgoliul nemăsurat al lui Klaus Iohannis de a ocoli un Parlament dominat de PSD. Puteau, de asemenea, să facă legea atunci când CCR le-a explicat că nu pot fi restrânse drepturile omului prin ordin de ministru, indiferent de situație. E chiar umilitor să știi că un domn pe nume Nelu Tătaru, te bagă forțat în izolare.
Pe de altă parte, nici PSD nu trebuie să tragă de timp deoarece niciodată nu vor sta în echilibru perfect restrângerile unor drepturi cu constrângerile pandemiei.
Să ținem seama însă că așa cum nu poți să ceri unei ființe să nu respire, nu poți cere nici partidelor să nu facă politică. Politizarea disputei în jurul legii carantinării este inerentă, face parte din democrație și trebuie să o acceptăm ca atare.
O acceptăm, dar tot latinii spuneau că est modus in rebus, adică e o măsură a tuturor lucrurilor, iar nevoia de a avea legea este vitală.
Cam așa stau lucrurile și mă opresc aici, chiar dacă telefonul nu îmi spune câte cuvinte am scris.
Desigur, abia am terminat articolul și a venit curentul, legile lui Murphy funcționează, dar e prea târziu să refac textul, pleacă ediția la tipar. Vedeți câți factori pot influența scrisul la ziar ?
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
