Azi – noapte, am analizat un sondaj de opinie profesionist făcut pe populaţia din Piteşti în legătură cu candidaţii la CJ şi Primărie, dar evident că nu vă spun nimic, nu am voie de la cei care l-au comandat. E de bine, chiar de foarte bine pentru piteşteni, au intuiţii bune, însă aş vrea să discutăm despre altceva.
Sondajul cuprinde eterna întrebare: în ce direcţie credeţi că se îndreaptă ţara, judeţul, oraşul ? Aici, aproape jumătate dintre cei chestionaţi au răspuns, ca de obicei, că direcţia e proastă, vai de capul nostru.
De acord cu respondenţii, dar ştiţi ce cred că le lipseşte acestor sondaje de opinie? Le lipseşte întrebarea: în ce direcţie credeţi că vă întreptaţi dumneavoastră, cu viaţa pe care o duceţi ? Aş muri de drag să văd cum răspund la chestiunea asta cei care consideră că totul se duce de râpă.
Am convingerea că majoritatea persoanelor care văd totul în negru îşi creează astfel un alibi pentru eşecurile personale.
Adică, de aia nu am eu o casă bună, o maşină frumoasă şi nişte bani în cont, din cauză că ne îndreptăm toţi într-o direcţie greşită.
Poate că tu te îndrepţi într-o direcţie greşită, în vreme ce ţara, judeţul, oraşul se îndreaptă în direcţia în care le mişcă istoria.
În 1989, eram cu toţii îndreptaţi de partid într-o anumită direcţie şi nu ne puteam opune. Majorităţii nu i-a plăcut direcţia respectivă şi a optat pentru alta, aflată în unghi de 90 de grade cu direcţia impusă. Partea rea este că dacă direcţia impusă era cunoscută, direcţia pe care a ales-o majoritatea era necunoscută.
Cine este vinovat că ne-am îndreptat, orbeşte, spre zări pe care nu le cunoşteam ? Nimeni în afară de noi, naţiunea română.
Ne-am pierdut ca măgarul în ceaţă şi în ceaţă orbecăim de 30 de ani, iar de la o vreme o facem cu ochii închişi, fiindcă am ajuns la concluzia că ne e totuna dacă îi ţinem deschişi ori nu, ceaţa e prea groasă pentru a o străbate cu privirea.
Eronată concluzie, trebuie să deschidem bine ochii, măcar în ceasul al 12-lea, fiindcă prăpastia nu e chiar departe şi dacă vom continua în aceeaşi direcţie, vom cădea din istorie.
Sunt sigur că veţi spune că speculez, că filosofez, dar atenţie, vreau să vorbesc aici despre singura soluţie, unica soluţie, anume deschiderea ochilor.
Prin deschiderea ochilor înţeleg în primul rând reanunţarea la prejudecăţi. Haideţi să ne trecem în revistă convingerile şi să le punem sub semnul îndoielii. Să ne trezim mâine dimineaţă hotărâţi să o luăm de la început, de la zero, cu opţiunile noastre politice.
Să nu mai ţinem nici cu PSD, nici cu PNL, nici cu Pro România, nici cu PMP, iar pe plan local, nici cu Mînzînă, nici cu Soare, nici cu Apostoliceanu, nici cu Gentea, nici cu primarul din comună, nici cu adversarul lui.
Să nu mai ţinem cu nimeni, cu absolut nimeni.
Dacă ajungeţi în acest punct al deschiderii ochilor, pasul următor este să vă informaţi asupra situaţiei. Propuneţi-vă câteva repere, cum ar fi politicile fiscale, salariale, sociale, de investiţii, raporturile statului cu capitalul străin şi autohton, amestecul serviciilor în actul de justiţie, capacitatea de negociere cu partenerii strategici. Încercaţi să ignoraţi istoria partidelor, fiindcă aşa cum nici PNL nu e ca pe timpul Brătienilor, nici PSD nu e ca pe vremea lui Iliescu.
Cât priveşte persoanele care candidează la alegerile locale, citiţi neapărat CV-urile, dacă le găsiţi, apoi vedeţi ce experienţă managerială au şi nu e rău să aruncaţi o privire asupra familiei şi averii, făcând nişte corelaţii.
Ştiu, unii, de fapt majoritatea veţi râde de sfaturile mele, mă veţi persifla, poate mă veţi insulta. Să fiţi sănătoşi, eu asta cred, asta scriu.
Pe de altă parte, este clar că nu toată lumea are timp,chef şi mijloace să se informeze pe chestiunile de mai sus înainte de a vota şi nu e nicio nenorocire.
Da, dar dacă nu vă informaţi, nu faceţi nici propagandă, nu vă purtaţi ca experţii, exercitaţi-vă votul în linişte şi pace. Ceea ce este de-a dreptul enervant este omul neinformat sau, mai rău, semi-informat care se consideră expert.
Omul respectiv e cu atât mai prost cu cât este mai puţin citit, aşa încât putem spune că toţi păstrăm o doză de prostie deoarece nimeni pe lume nu ştie tot.
Italianul Carlo Cipolla a identificat 5 legi ale prostiei.
Prima lege a prostiei – Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.
A doua lege a prostiei – Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale.
Legea a treia a prostiei – Prostul este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii actantului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el.
A patra lege a prostiei – Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor.
A cincea legea a prostiei – Prostul e cel mai periculos tip de personalitate.
Din fericire, prostul are drept de vot. Da, nu vă miraţi, aceasta este fericirea ce mai mare, uriaşul noroc al democraţiei. De ce ? Simplu, fiindcă altminteri, prostul ar deveni şi mai agresiv decât este, ar fi violent. Dar aşa, fiindcă a votat cu mânuţa lui, se mai temperează.
Acestea fiind spuse, vă mai ţin cât să vă reamintesc ce spune Schiller, anume că “împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.”
Desigur, eu nu mă consider prost, dar asta nu îmi conferă nicio garanţie deoarece prostul nu ştie niciodată că e prost.
Da, dar nici nu ştie că nu ştie, fiindcă dacă ar şti nu ar mai fi prost.
Aşa e că v-am făcut, unora, mintea nod de cravată ?
Atenţie, citesc extreme de rar comentariile la articolele mele, iar când o fac, mă amuz grozav.
O zi frumoasă, tuturor.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni şi joi)
