- Din punctul meu de vedere
Fără îndoială că dl Emanuel Soare, fostul prefect al Argeşului, este un om de cultură, drept pentru care se bucură de respect din partea subsemnatului.
Când a fost pe skype, nu de mult, în emisiunea dnei Baraţă de la Curier TV, dl Soare avea în spate şi se vedea pe cameră, o bibliotecă imensă, cum rareori mai găseşti prin casele oamenilor. Pentru că nimeni nu cumpără cărţi de nebun, mai ales că sunt destul de scumpe, este clar că Emanuel Soare a citit mult la viaţa sa.
Ce frumos ar fi fost să pot vorbi cu conferenţiarul Soare, specialist în chestiuni de pedagogie, despre viitorul învăţământului în ţară şi în lume. Sunt convins să aş fi avut mult de învăţat de la tânărul universitar.
Din păcate însă dl Emanuel Soare a luat-o pe un drum greşit în şanţurile căruia riscă să-şi piardă şi cultura şi direcţia carierei, dar ce să-i faci, nu este singurul om care face prostii în viaţă. Toţi facem.
Cea mai mare prostie, care îl va urmări perpetuu, a fost pentru dl Soare să intre în mod abject în corpul funcţionarilor publici.
Deoarece pentru a fi pus prefect trebuia să fie funcţionar public, tânărul nostru conferenţiar a vrut să devină angajat cu acte al primăriei de la Albeştii de Muscel. Un fals îngrozitor, unul care descalifică ideea de angajat al unei primării. Înţeleg că din pricina lipsei studiilor juridice sau adminstrative, n-a mers figura.
Prin urmare, dl Soare a dat examen pentru ocuparea unui post de inspector clasa I, grad profesional superior, la Casa de Pensii a Municipiului București, devenind funcționar public. Deși a avut trei contracandidați, Soare a obținut funcția cu 197,66 puncte dintr-un total de 200 de puncte. Peste câteva zile, a fost numit prefect.
Nu mă interesează dacă a fost ori nu legal ceea ce a făcut dl Soare, vreau să spun că a fost o mizerie. Casa de pensii a Bucureştiului se ocupă de pensiile unor oameni în vârstă, pensii în genere mici, are nevoie de funcţionari competenţi pentru ca totul să fie în regulă. De ce să te duci tu să dai examen formal, să dai la o parte alţi trei concurenţi, pentru a putea deveni prefect ? Ce încredere să ai în moralitatea unui om care consideră că examenele şi instituţiile publice sunt pentru el, nu el pentru examene şi instituţii publice?
Acel examen a fost susţinut pe hârtia statului, în clădirea statului, cu examinatori plătiţi de stat. A fost susţinut de pomană, pentru că omul nu a lucrat nicio zi pe acel post, iar asta se ştia din start.
Cine plăteşte costurile acestui exemen formal ? Evident că le plătim noi toţi.
Cum să fii tu, apoi, prefect, să controlezi instituţiile judeţului Argeş, când nu doi două parale pe instituţiile statului în genere ?
Îmi pare nespus de rău că frumoasa bibliotecă a dlui Emanuel Soare nu l-a ajutat şi nu i-a spus că aşa ceva nu se face, că aşa ceva este o batjocură a ideii de stat, de instituţie, de seriozitate, de promovare în carieră.
Când s-a întors acasă de la acel jeg de examen cărţile trebuia să-l muşte, să coboare din rafturile bibliotecii şi să îi rupă turul pantalonilor, să îi facă fundul negru şi să îi umple picioarele de sânge dlui Soare. Păcat că nu pot cărţile omului să îl distrugă atunci când nu se comportă aşa cum scrie în ele.
Ce e drept,George Steiner ne-a avertizat că totuşi ”cultura nu îi face pa oameni mai buni”. Să îi facă doar mai șmecheri, mai cinici, mai batjocoritori la adresa societății ? Nici asta.
Pur și simplu, regret că dl Soare nu a fost mușcat de cărți, ca de păsări într-un film de Hitchcock.
Nu mă îndoiesc de faptul că în imensa bibliotecă de acasă dl Emanuel Soare păstrează și un exemplar din ultimul dialog al lui Platon intitulat ”Legile”. Ar fi bine să recitească această carte, să afle că într-o cetate Legile sunt vii și îl pedepsesc pe cel care le calcă pe coadă.
Nu o încălcare a legii a comis dl Soare atunci când a dat examenul formal despre care vorbim, ci o călcare a lor pe coadă sau, mai bine zis, pe gât.
”O persoană foarte inteligentă își poate folosi inteligența într-un mod prostesc”, ne avertizează Jose Antonio Marina în cartea sa despre ”Inteligența eșuată”.
Dl Soare a dorit să obțină un succes pe termen scurt, acceptând combinațiile lui Adrian Miuțescu. Autorul din care tocmai am citat ne avertizează însă că:
„Reuşita pe termen lung este un cadru mult mai important decât succesul de o clipă, pentru cine îşi doreşte să trăiască în continuare, bineînţeles”.
Dincolo de toate aceste prostii făcute de tânărul conferențiar, știu că avem ceva în comun, anume o mare bibliotecă acasă. Probabil mai avem în comun o serie de greșeli prostești comise în viață, fiindcă niciunul dintre noi doi nu este vreun sfânt.
Marea problemă este că prostiile dlui fost prefect au fost făcute pe seama Statului, iar Statul e al tuturor.
Ceva, ori mai bine spus cineva l-a indus în eroare pe dl Emanuel Soare spunându-i că așa e în politică, poți călca legea pe coadă.
Domnia Sa a fost credul și, cândva, e posibil să deconteze asta.
M-aș bucura ca dl Soare să considere acest articol ca fiind unul prietenesc și să mă lase să îl închei cu un mic citat dintr-un alt autor pe care, desigur, îl are în blbiotecă, anume Robert Musil:
„ Dacă prostia nu ar avea nimic în comun cu ceea ce ar putea trece drept talent, progres, speranţă sau perfecţionare, nimeni nu ar vrea să fie prost.”
De reflectat.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni şi joi)
