- Din punctul meu de vedere
Trebuie să recunosc că, spre bucuria duşmanilor mei (exprimare manelistă, dar realistă) iată că, în sfârşit, cineva mi-a venit de hac. Marţi, o jumătate de zi am fost în depresie profesională.
De când au fost importate în România reţelele de socializare, au apărut şi insultele, înjurăturile şi urările de să mori în chinuri din partea diverşilor sociopaţi. Ei existau în societate şi până atunci, nu i-a inventat Facebook, dar reţeaua de socializare i-a scos la iveală.
Mi-au dorit moartea medici şi ingineri, profesori sau simpli muncitori plecaţi în occident pentru un salariu mai de Doamne ajută.
Comuniştii au vrut să mă dea de două ori afară din presă pentru delict de opinie, dar le-am jucat o farsă de mai mare dragul. Văzând că se apropie funia de par şi nu scap fără să fiu trimis să predau ştiinţe sociale în munţi, i-am spus redactorului şef că pregătesc un interviu cu Nicolae Ceauşescu.
– Cu tovarăşul ? Chiar cu dânsul ? m-a întrebat şeful.
– Chiar cu dândul, am răspuns semeţ, vă dau interviul pentru numărul următor.
S-a dus redactorul meu şef într-o viteză la cabinetul primului – secretar şi i-a spus că are pe unul Smeoreanu care s-a înscris, la şedinţa de sumar, cu un interviu cu tovarăşul Ceauşescu. Cum o fi obţinut ăsta aprobarea, când se întâlneşte el cu geniul Carpaţilor ?
Şeful meu şi şeful judeţului (era o femeie, Venerica Pătru) nu au găsit răspuns acestor întrebări şi nici nu puteau să se intereseze asupra situaţiei. Ce să facă, să îl sune pe Nicolae Ceauşescu ? No way !
Când a venit momentul, am predat secretariatului general de redacţie un interviu de o pagină cu ”tovarășul”, pe probleme de politică externă. Ce făcusem ?
Nimic mai simplu. Decupasem cu foarfeca dintr-o carte de interviuri ale lui acordate unor jurnaliști străini și formulasem eu întrebările mele. La întrebările mele, răspundeam eu, cu citatele din carte.
Ce să vezi, mi-au publicat interviul, mai ales că le-am spus că dacă mi-l refuză, fac scandal de se aude până la Comitetul central și, bonus, am scăpat de exmatriculare și de predat socialismul științific sus, în Țara Loviștei.
Mare greșeală am făcut atunci, fie vorba între noi, fiindcă dacă mă dedeau afară, eram dizident, nu-i așa ?
Revenind la haterii din zilele noastre, ei nu vor să mă dea afară din presă, ci direct din viață, să scriu editoriale pe lumea cealaltă.
I-am înțeles pe toți, i-am acceptat pe toți, știind de la facultate că există în orice societate un procent, unii spun de 3%, de sociopați cărora nu ai ce să le faci, nici psihiatria cea mai avansată nu are ac de cojocul lor.
Iată însă că printre cei care urăsc de moarte și propagă ura precum coronavirusul sau mai rău, precum ciuma, am întâlnit pentru prima oară un preot.
Un preot !!!
Este vorba despre individul numit Aurel Ion, preot paroh argeșean.
Într-una dintre hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române se spune:
“În conformitate cu Sfintele Canoane, arhiereului, preotului, diaconului, monahului şi monahiei din Biserica Ortodoxă Română le este interzis să facă politică partinică, să fie membri ai unui partid politic,să candideze la alegerile parlamentare sau locale, să participe la campanii electorale şi să ocupe funcţii de demnitar/înalt funcţionar public la nivel central sau local.
Clericul sau monahul care se implică în politică în calitate de membru sau de candidat al unui partid încalcă legământul depus la hirotonie, hotărârile Sfântului Sinod şi regulamentele bisericeşti, caz în care va trebui să aleagă între cariera politică şi misiunea clericală/viaţa monahală. Abaterile de acest fel vor fi judecate înConsistoriile eparhiale.”
Luând acest reper, preotul Aurel Ion de la Parohia Cerşani, comuna Suseni, judeţul Argeş trebuie să aleagă cariera politică şi să renunţe la misiunea clericală.
Pe Facebook, ”părintele” Aurel Ion se exprimă clar împotrivca unui partid politic:
“PSD-ul agonizează și ei o știu . Dar ,cum zicea bunicul meu : ,, se alintă ca cioara în laț „. Mai un sondaj măsluit , mai o promisiune încântătoare gen ,, smart city ” . Dacă îi lăsați să mai fure , o tură , Piteștiul va fi ,, ghost city ” nu ,,smart city ” .
Desigur, atacurile la persoană nu lipsesc şi astfel ”părintele” comentează la un articol al subsemnatului în felul următor:
“Smeoreanu un personaj benign al presei argeșene . Presă care primește bani din buzunarul nostru prin regiile stăpânite de PSD și se vrea ,, câinele de pază al democrației ” . Un ,,câine” care urinează peste tot , inclusiv peste adevăr , nu este dulău este o javră .Smeoreanule ,dacă te-a impresionat Gentea este extraordinar . Poți să scrii o carte autobiografică relatând episodul . Și poți să-i pui titlul … ,,Ultima limbă ”
Termeni precum ”javră”, ”urinează”, ”ultima limbă” sunt incompatibili cu un preot și, sincer, nu ni-l putem imagina slujind Sfânta Euharistie.
Astfel de comentarii sunt activitate curentă a ”părintelui Aurel Ion de la Cerșani, motiv pentru care cred că este firesc să supunem situația atenției Patriarhiei BOR.
Prin astfel de ”slujitori” Biserica Ortodoxă Română este grav afectată.
Deoarece am descoperit cazul pornind de la un articol al meu în care doar subliniam meritele unui om, fără a critica pe nimeni, aștept reacția Patriarhiei și a chiriarhului argeșean.
Poate că popa Aurel Ion rămâne fără drept la liturghie măcar pe timpul campaniei electorale, poate că vreodată chiar va fi dezbrăcat de sutană.
În fond, este vorba nu despre un om ca noi toți, ci despre unul învestit cu misiune sacerdotală, unul care cheamă puterea Sfântului Duh pentru a se împlini Taina Euharistiei, unul care trebuie să ne îndemne la pace și iertare.
Care pace și care iertare ?
Popa Ion de la Suseni este, în fond, un propagandist al disprețuirii omului de către om, al bășcăliei, al denigrării.
Un sacerdot în pielea goală.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
