S-a oprit timpul în loc pentru a scrie o istorie vie, acasă la veteranul Paraschiv Simăn, la începutul săpătmânii, când și-a sărbătorit ziua de naștere împlinind 102 ani.
Cu această ocazie, primariul şi viceprimarul comunei Lereşti, alături de căpitan Cârstea Marius – ofiţer de Stat Major în Biroul de Informare Recrutare şi plutonierul adjutant principal Ion Florian Dragoş – subofiţer de Stat Major în Biroul de Informare Recrutare din cadrul Centrului Militar Judeţean Argeş au ţinut să îl sărbătorească pe veteranul Simăn aşa cum se cuvine unui erou.
Cadrele militare de la Centrul Militar Judeţean, în colaborare cu Direcţia Calităţii Vieţii Personalului i-au oferit lui Paraschiv Simăn mai multe cadouri. Primarul Marian Toader, împreună cu viceprimarul Adriana Cicu i-au oferit un tort și un mic sprijin material dragului veteran de război.
Liniştit şi cu o privire senină, eroul din cel de-al doilea Război Mondial i-a primit pe toți în casa sa de la poalele munţilor, acolo unde a povestit cum se simte la 102 ani. Încă are puterea de a povesti! Este bucuros că face asta, deoarece şi-a îndeplinit cel mai mare ţel: să lase ceva în urma sa. Ne povesteşte de fiecare dată cât de important este să îţi iubeşti Patria, semenii şi neamul! „Eu am iubit ţara, mereu am iubit-o ş o voi iubi”, povesteşte veteranul cu chipul său blând.
Paraschiv Simăn s-a născut pe 5 octombrie 1918, cu două luni înainte de Marea Unire.Soldatul de atunci, locotenent colonelul de astăzi – Paraschiv Simăn veteran de razboi- a avut o viaţă complexă când vine vorba despre război, despre luptele duse pe fronturile din Rusia, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia. Stagiul militar al acestuia a avut loc fix în anul 1939, din păcate, când a izbucnit al Doilea Război Mondial. El a fost militar într-o unitate de artilerie antiaeriană. Norocul a făcut să nu fie chiar în mijlocul luptelor, însă a fost şofer pe un camion Henshel.
„Eram şofer pe maşina de 8 tone. Mult pentru mine. Nu mergeam decât la deplasări mici. Acolo unde eram eu, erau puţini care ştiau bine mecanica. De aceea am rămas până Ia încheierea războiului. În atâţia ani de armată, am avut 14 ziIe de concediu şi asta la început. Atunci când am aflat că am intrat în război, nu mi-a fost teamă, pentru că ştiam ce este de făcut”, povesteşte Simăn.
După această perioadă, nea Chivu, aşa cum îi spun apropiaţii, s-a reîntors pe plaiurile natale. B.Radu
