- Din punctul meu de vedere
Vă plac culorile toamnei ? Vă face melancolic frunza ce cade ? Cutremurat, Arghezi a scris:
„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid aşternut e şesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.”
Versurile acestea vă mişcă sufletul ? Dacă da, spuneţi-mi de ce ? Ce sunt versurile pentru suflet? Credeţi că fizica şi chimia şi psihologia pot răspunde la aceste întrebări ?
Părerea mea este că oamenii care explică totul prin cauze materiale sunt mai naivi decât câinii mei deoarece câinii sunt adeseori melancolici de parcă ar înţelege dramele vieţii. În acele momente, îşi doresc mângâieri. Dar mângâierile ce sunt ?
Astăzi, vreau să scriu despre sfintele moaşte altfel decât vi s-a vorbit până acum. Îi voi pune în balanţă pe închinătorii la branduri şi închinătorii la moaşte, să vedem care sunt mai deştepţi.
Nimeni nu îl dispreţuieşte mai mult pe pupătorul de moaşte decât pupătorul de branduri la mall.
Alibiul pupătorilor de branduri este că ei se bizuie pe ştiinţă. Vrăjeală ieftină, deoarece ştiinţa vorbeşte din ce în ce mai mult despre incompletitudine, impredictibilitate, incertitudine, indecidabil. Pupătorii din mall nu au aflat că ştiinţa este mai mult decât tabla înmulţirii sau formula apei.
Nu vă întreb, pupătorilor, ce sunt moaştele, fiindcă nu ştiţi, dar vă întreb ce este un construct matematic precum pătratul sau triunghiul sau cercul, despre care precis aţi auzit la şcoală. Sunt ştiinţele matematice un produs spiritual sau există o lume platonică a matematicii pe care omul o descoperă pas cu pas ?
Nu vă pasă de asta ? Încercăm altfel.
”Dragă cititor sau dragă cititoare, amintește-ți de ochii strălucitori și veseli cu care copilul tău te încântă când îi aduci o jucărie nouă, apoi lasă-l pe fizician să-ți spună că, de fapt, nimic nu se transmite prin ochii aceia. În realitate, singura lor funcție obiectiv semnificativă este de a fi constant loviți de cuante de lumină și de a le primi. În realitate ! Ciudată realitate ! Ceva pare să lipsească din ea”.
Ai reușit, pupătorule de branduri, să duci la final citatul de mai sus care aparține lui Ervin Schrodinger ? Ala cu principiul incertitudinii. Nu, nu joacă la Dinamo.
Te anunț, pupătorule de branduri, că știința de la care te revendici tu (aiurea !) nu a putut descoperi nici până în clipa despre care vorbim dacă între micul tău creier și minuscula ta conștiință există o legătură mai altfel decât aceea că dacă circuli cu mașina beat și te lovești la cap îți pierzi cunoștința.
Cunoștința, pupătorule de branduri, nu conștiința.
Îți dau una, pupătorule din mall, pe care mă tem că nu o poți duce. Ilya Prigogine spune: „Ştiinţa noastră nu mai este o cunoaştere clasică, putem să descifrăm naraţiunea unei noi alianţe. Departe de a o exclude din lumea pe care o descrie, ştiinţa îşi pune din nou problema apartenenţei omului la această lume.”
Ştiu că e greu, la biologie ai aflat doar că muşchiul broaştei trasare dacă îl înţepi, la fizică ţi s-a spus doar că ploaia este un nor care picură, la chimie ai fost informat că oţetului îi mai zice şi acid acetic, iar la filosofie ai descoperit că totuşi Kant nu e cantul de la uşă, aşa cum credeai.
După BAC-ul luat mai uşor sau mai greu, ai pierdut din vedere chiar şi formula apei.
Totuşi, ai descoperit cu bucurie, dragă pupătorule de branduri, că există cineva de care ai putea să îţi baţi joc, anume pupătorul de moaşte. Tu, ultima râmă, ai crezut că există ceva sub nivelul tău şi te-ai simţit formidabil.
Te informez, dragul meu, că faţă de tine, râmă flască, pupătorul de moaşte e cosmonaut.
În natură, măi râmă, există o incertitudine fundamentală, în aşa fel încât nu putem cunoaşte exact şi viteza şi poziţia unei particule. În aceste condiţii, pupătorul de moaşte îşi face din ignoranţă mândrie şi scut din credinţă. Fizicianul care studiază mecanica cuantică şi credinciosul care merge în pelerinaj la sfinte moaşte sunt oameni din aceeaşi familie spirituală, una care te exclude pe tine.
Să zicem, omule, că ţi-ai cumpărat un tricou de firmă. Ia fi atent la ce spune un fizician: „Obiectele pe care le cunoaştem nu sunt asamblaje de micro-obiecte, ci combinaţii de entităţi elementare care nu sunt obiecte.” Ai înţeles, fraiere, ce ţi-ai cumpărat ? Mă îndoiesc.
Hai să îţi spun eu, ai dat banii pe o iluzie.
Experienţa milenară a aratat oamenilor că există locuri sfinte, obiecte sfinte şi sfinţite, precum şi moaşte sfinte. Abia în 1923 Louis de Broglie a arătat că îi putem atribui materiei o fracvenţă, aşadar unde. Pătrunderea undelor sfinte în conştiinţa noastră îndreaptă şi repară sufletul şi trupul.
Marele fizician David Bohm a dovedit că ceea ce este cu adevărat fiinţa nu se situează în spaţiu şi timp, vorbind despre realismul nefizic.
Ştii, pupătorule de branduri, cine îl reabilitează pe pupătorul de moaşte, cel care este un geniu în comparaţie cu tine ? Însăşi fizica cuantică, cea despre care doi cercetători francezi spun că ”poartă în ea germenii unei imense revoluții culturale”, una care te va lăsa pe tine în urmă, așa cum te-au lăsat deja toate revoluțiile culturii, de la Creștinism la Renaștere și până la contemporana filosofie a limbajului.
Prin credință și experiență, pe care fizica cuantică le pune pe același plan, sfinții și moaștele sunt conductorii minunilor.
Minunile cui ?
Ale lui Dumnezeu, un fel de BMW al universului, fraiere.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni şi joi)
