În contextul în care mai mult de jumătate din producţia de fructe şi legume româneşti se vindea în pieţe, decizia guvernului Orban de a închide aceste spații nu face decât să-i condamne la faliment pe comercianții și producătorii direcți care-și desfășurau activitatea aici, iar pe cumpărători, la acceptarea prețurilor impuse de marii retaileri.
Protestul din fața Instituției Prefectului Argeș este perfect justificat. Ce să facă acum bieții producători cu tonele de fucte și legume la care au muncit din greu, luptându-se nu doar cu seceta, ci și cu indiferența autorităților la disperarea lor? Cu ce să-și ia sămânța pentru anul viitor și-n fond, cum să mai supraviețuiască fără venituri din desfacere? Să plece la cules sparanghel ori căpșuni prin țări străine, iar noi s-ajungem să plătim legume din import?
Încotro s-o apuce și comerciantul care întreaga viață a vândut în piață? Cum să-i condamni pe toți la disperare fără să le dai măcar o săptămână să caute un mic refugiu temporar de supraviețuire? Și-n plus, unde e sprijinul care să compenseze neputința?
Guvernul a decis restricții pe genunchi, fără să caute soluții, fără să calculeze dimensiunile dezastrului, fără să vrea să vadă efecte iminente, fără să ceară o părere și celor ce funcționează în acest sector. Și-n loc să judece cum ar putea să crească siguranţa în piețe, a pus lacătul pe ele, trimițând populația, cu toptanul, direct în hipermaketuri, care de azi au și clienții ce erau adepții piețelor. Nu se aglomerează magazinul în orele deja reduse de funcționare decise simultan? Nu crește riscul infectării când tu, ca autoritate, nu faci decît să muți puhoiul de cumpărători dintr-un spațiu în altul?! Guverul PNL să se aștepte chiar de azi la decontarea a tot ce-nseamnă decizii aberante!