- Din punctul meu de vedere
Când nu vorbești sincer, deschis și pe înțeles cu națiunea, națiunea nu te va urma. Iar dacă națiunea nu te urmează cu încredere și entuziasm, nimic bun nu se poate întâmpla.
PNL a lansat Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) iar prima întrebare pe care i-aș adresa-o dlui Ludovic Orban ar fi dacă românii cunosct termenul de ”reziliență”, ori trebuie să se uite în DEX înainte de a pricepe despre ce este vorba.
Uitați-vă în DEX, dragi cititori ai acestor rânduri, pentru a înțelege ceea ce ne spun UE și PNL.
Acest Plan Național de Redresare și Reziliență se întemeiază pe bani europeni, drept pentru care PNL ne face o prezentare generală a situației fondurilor pe care le vom primi:
În total, în cadrul financiar multianual al UE, România primește 79,94 miliarde euro, bugetul UE fiind de 1.411,5 miliarde euro.
România primește în cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență 30,4 miliarde euro, bugetul UE fiind de 672,5 miliarde euro.
România se află pe locul 7 la alocările de granturi din Mecanismul de Redresare și Reziliență.
Constrângeri în elaborarea PNRR:
– Investiții direcționate către tranziție verde și digitalizare.
– Alocare buget pentru schimbări climatice: minimum 37% din total buget.
– Alocare buget pentru digitalizare: minimum 20%.
Să reținem că, deocamdată, acest buget nu a fost aprobat, Polonia și Ungaria folosind dreptul de veto, deoarece accesul la bani este condiționat de CE și PE prin noțiunea nedefinită a respectării statului de drept.
O întrebare pentru toți cititorii acestor rânduri: în România se respectă statul de drept ?
Veți spune că da, se respectă, dar vă reamintesc că pe vremea lui Liviu Dragnea urla întreaga Europă că în România statul de drept nu se respectă. Parlamantari din țări de la celălalt capăt al Europei și publicații de prestigiu repetau obsesiv că România și statul de drept sunt ca baba și mitraliera, adică nu au nicio legătură.
S-a schimbat ceva în legislație de pe vremea lui Dragnea ?
Nimic ! Și atunci, cum putem spune că, ditr-o dată, statul de drept este respectat în România.
De fapt, nu toată Europa admite acest lucru. De la Haga, aflăm că olandezii sunt în continuare de părere că nu respectăm statul de drept și, ca atare, nu putem fi primiți în Schengen.
Păi, ori îl respectăm, ori nu îl respectăm ? Mă refer la statul de drept.
Observ cu mândrie patriotică faptul că premierul nostru, dl Ludovic Orban, a pus la punct Ungaria și Polonia pentru că folosesc dreptul de veto în aprobarea bugetului UE pe motiv că repartizarea banilor este condiționată de respectarea statului de drept.
Orban ar fi făcut bine să susțină Polonia și Ungaria, măcar pentru faptul că România suferă deja de această condiționare, nefiind admisă în spațiul Schengen din pricina opiniei olandeze că nu respectăm statul de drept.
Evident că Ludovic Orban a ascultat ordinul lui Klaus Iohannis care a ascultat ordinul Angelei Merkel de a-i înjura pe Viktor Orban și Mateusz Morawiecki. Marile puteri vor să își păstreze mecanisme de control asupra celorlalți membri ai UE care mai au de privatizat active și resurse importante în favoarea cui trebuie.
Acum, poate înțelegem mai bine că nu de dragul României susține Klaus Iohannis că viitorul guvern trebuie făcut în jurul PNL. Deocamdată, PNL este dispus să asculte ordinele primite din exterior.
Oare, nu ar face același lucru și un premier PSD ? În principiu, ar face-o, dar nu se știe niciodată, mai bine mănâncă lupul oaia de acolo de unde a mai mâncat-o. PSD este în alta familie europeană, ar urma alte negocieri și resetări. Mai bine, nu – își spun Berlinul, Parisul, Haga și alți stăpâni.
Acceptarea planurilor migraționiste, redefinirea familiei și adopțiilor în răspărul credinței creștine și, mai ales, privatizările la ordin sunt chestiuni controlate prin definirea arbitrară a respectării statului de drept.
Fiindcă am sărbătorit ieri Ziua Națională, poate că ar trebui să spun că în Tratatul de aderare la UE nu există nicio definiție, nici măcar vagă, a statul de drept. Ar fi de presupus că votul cetățenilor pe Constituție, Parlament, Președinție este suficient pentru a defini și garanta statul de drept. Se pare că acest vot trebuie să conteze cât mai puțin spre deloc.
Am început aceste rânduri spunând că puterea ar face bine să discute sincer și deschis cu națiunea dacă vrea consens și optimism. Din păcate, se întâmplă exact pe dos. Președintele Iohannis și PNL au prezentat un Plan de Redresare și Reziliență bazat pe bani europeni ca și cum acești bani ar fi ai lor, nu ai țării.
Este aici o atitudine atât de ipocrită, încât ți se face de-a dreptul scârbă.
Se apropie momentul, dacă nu cumva a și venit, ca prin mecanisme care nu au legătură cu Tratatul de aderare să se joace asemenea jocuri de interese încât majoritatea parlamentară, culoarea guvernului și numele președintelui din România să fie stabilite pe sub masă, iar după ce au fost stabilite, structurile statului subteran să fie însărcinate cu ducerea la îndeplinire a obiectivelor.
Miroase a dictatură la nivelul întregii Europe, nu doar la nivelul României, ceea ce națiunile ceva mai mândre nu vor să accepte.
Noi mergem în continuare pe principiul potrivit căruia capul plecat sabia nu-l taie.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
