- Din punctul meu de vedere
Despre rezultatul alegerilor trebuie să vorbim în articolul de mâine deoarece rândurile pe care le citiți acum sunt scrise duminică dimineața.
Totuși, vreau să spun câteva cuvinte despre campania electorală.
Campania electorală poate fi definită prin frica de ambasadori. Toturor le-a fost frică, chiar și lui Klaus Iohannis. Cei mai înfricoșați au fost însă pesediștii deoarece ei știu, din trecutul apropiat, ce înseamnă să fii în dizgrația așa-zisei Europe.
Așa-zisa Europă ? Da, vorbesc despre Europa axei Berlin – Paris, cea care dorește și în mare parte a reușit să își subordoneze continentul prin derutanta structură numită UE.
Să revenim însă la oile noastre.
De frica ambasadorilor, PNL a renunțat de mult la România, accentul s-a mutat pe românii aflați în viață, românii de azi, cărora li se promite un trai mai bun cu bani europeni.
Evident că acești bani, așa cum vor veni, așa se vor și evapora, reintrând pe căi ocolite în conturile celor care acum fac pe mizericordioșii.
Liberalii se prefac că nu există țara, cu suveranitatea și proprietățile ei și s-au pus la dispoziția puterilor garante, dând semnal după semnal că vor îndeplini ceea ce li se va cere, întocmai și la timp.
Tema suveranității a fost interzisă de-a lungul campaniei, iar ambasadorii, care l-au lăsat în față pe cel al SUA, au fost fericiți de două ori. O dată pentru că se dospește un sentiment de neîncredere în America, a doua pentru că gurile naționaliste au grăit pe la periferia vieții politice.
La rândul său, PSD a evitat subiectele tabu, plusând în ceea ce privește salariile, pensiile, alocațiile și locurile de muncă, aspecte care se referă la români, nu la România. PSD a murit de frică să nu născocească laboratoarele statului paralel alte capcane care să îl tragă la vale, după ce de bine, de rău, a obținut un rezultat bun la alegerile locale.
Ambasadorii au suspectat însă PSD că joacă teatru, iar o dată revenit la putere ar încerca să preia, cel puțin parțial, controlul asupra țării. Probabil că legea prin care se interzic privatizările în domeniile strategice pentru doi ani i-a pus serios pe gânduri.
Este motivul pentru care ambasadorul SUA nu a pierdut niciun prilej pentru a exprima susținerea față de Guvernul Orban și rezerva față de PSD, pe care l-a criticat frontal.
Nu știu cine a fost autorul strategiei PSD, dar mi s-a părut una pe cât de riscantă, pe atât de inteligentă. Partidul a luat distanță față de naționaliști și i-a debarcat pe cei cu probleme penale. Ciolacu a tăcut cu privire la controlul Justiției, problema amestecului serviciilor în dosare a fost exclusă de pe ordinea de zi.
PSD și-a dorit să pară ireproșabil în ochii partenerilor strategici și, într-un anumit sens, chiar așa s-a prezentat.
Riscul a fost acela de a pierde electorat, dar din fericire pentru Ciolacu, PER și AUR nu și-au calculat bine pașii.
Îți e aproape milă să observi cum PSD s-a străduit în ultimele luni să arate că nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu îi miroase, iar în ce privește spălatul pe mâini al liberalilor de problemele naționale nu poate să îți trezească decât silă.
PNL s-a predat în timpul campaniei electorale, PSD a sugerat că se poate preda și el, la nevoie.
Este clar însă că marile puteri nu au dat vrabia din mână pe cioara de pe gard și s-au temut de spiritul național al social – democraților. În fond, Dragnea nu a murit și chiar dacă pun batista pe țambal, mulți pesediști îl regretă.
Una peste alta, frica de ambasadori a scos de pe agenda campaniei electorale exact ceea ce nu trebuia scos, adică România.
Tema a fost pasată spre PER și AUR, pentru a se dovedi că este pierzătoare și caducă.
În această situație, singurul care a tulburat apele a fost Klaus Iohannis cu frica lui animalică față de PSD și, parțial, față de USR. Zadarnic l-au asigurat ambasadorii și generalii că situația este sub control indiferent cine câștigă alegerile.
Orgoliul bolnav și teama lui Iohannis au legitimat PSD.
În acest moment, pare că indiferent de rezultatele de duminică, pe care acum nu am cum să le știu, alegerile au fost cîștigate de ambasadori. Cred însă că suspiciunea lui Iohannis, singurul care poate pierde enorm pe persoană fizică, spune altceva și anume că PSD trăiește și rămâne un pericol pentru interesele străine.
Alegerile încă au sens în măsura în care considerăm că PSD nu s-a predat și totul e o strategie românească de genul să te faci frate cu dracul până treci puntea.
Totuși, PSD va fi în opoziție, una grea, adâncă, asemănătoare cu somnul cel de moarte de care vorbește Imnul Național.
Important este că social-democrații intră în opoziție destul de blindați, oarecum invulnerabili, lăsând PNL în bătaia vânturilor și a ploilor.
Ieșirea din istorie nu e pentru cine se pregătește, iar după ce își va îndeplini treburile murdare, nu este exclus ca stăpânii să se descotorosească de partidul lui Iohannis.
Repet, nu știu, în acest moment, rezultatul alegerilor și, sincer să fiu, nici nu am intuiții clare. Singurul lucru pe care îl pot susține fără teama de a greși este că PSD va rămâne în opoziție.
Nu cred că vaccinarea și reintarea în normalitate vor ajuta PNL să se redreseze și am convingerea că dreapta se va eroda și vor urma tensiuni sociale de acum într-un an.
Cândva, nu se știe când, PSD va fi lăsat să fie din nou toboșarul politic.
Toboșarul unei Românii goale ca o tobă.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi
