Pe 21 decembrie 1989 românii au înfruntat represiunea comunistă, într-un moment în care Ceaușescu dăduse ordin ca Armata și Securitatea să folosească muniție de război împotriva demonstranților de la Timișoara. La 31 de ani de la Revoluție, Ștefan Dumitrache, viceprimarul orașului Curtea de Argeș participant la eveimentele din stradă ne-a vorbit despre cliepel trăite în aceel yile de foc.
Pe 21 decembrie, dictatorul a convocat un mare miting în Bucureşti ca să arate că regimul său se bucură de susţinere populară. Discursul lui Nicolae Ceauşescu a fost întrerupt de huiduieli şi ţipete. A fost startul Revoluţiei Române în Capitală.
A început la Timișoara
Revoluția a început însă la Timișoara, când pe 16 decembrie a izbucnit un protest ca răspuns la încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Protestele au continuat pe 17 decembrie, protestatarii intrând în Comitetul Județean de unde au aruncat pe fereastră documentele partidului, broșurile de propagandă, scrierile lui Ceaușescu și alte simboluri ale puterii comuniste. Au încercat din nou să incendieze clădirea, dar de această dată au fost opriți de unități militare. Armata a eșuat în încercarea sa de a restabili ordinea, reușind să transforme Timișoara într-un infern: focuri de armă, victime, lupte de stradă, mașini în flăcări, TAB-uri care transportau forțe de securitate înarmate și tancuri. A fost decretată legea marțială, interzicând populației să circule în grupuri mai mari de două persoane. Sfidând interdicțiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, unde au fluturat drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă. Așteptându-se să se tragă în ei, au început să cânte „Deșteaptă-te, române!” În aceeași seară, 43 de cadavre ale celor împușcați mortal la demonstrație, dar și ale unor răniți executați în Spitalul Județean, au fost sustrase de la morga spitalului și duse la București pentru ca urmele represiunii să fie șterse. Întors din Iran pe data de 20 decembrie 1989, Ceaușescu descoperă în țară o situație deteriorată. A fost convocată pentru 21 decembrie o mare adunare populară menită să exprime sprijinul populației față de conducerea de partid și de stat. Mișcări bruște venind de la periferia adunării și sunetul unor petarde au transformat manifestația în haos.
“Se merita orice sacrificiu pentru libertate!”
Participant direct la Revoluția din Decembrie 1989, Ștefan Dumitrache, managerul Muzeului din Curtea de Argeș în prezent și viceprimar al municipiului, ne-a spus mai multe despre evenimentele petrecute acum 31 de ani. “Am trăit cu toată intensitatea acele evenimente… Totul stătea să explodeze după evenimentele de la Timișoara. Ascultat relatările de la Europa Liberă, mai ales cea în care s-a vorbit despre copiii împușcați pe treptele Catedralei și ne-am cutremurat. Eram hotărâți să facem ceva. Eram student la la Facultatea de Chimie în București, în anul 3, aveam 22 de ani, îi împlineam pe 27 decembrie, de Sf Ștefan. Am dat jos tablourile tovarășului din facultate și le-am aruncat la gunoi. Nu știam ce avea să urmeze…Bucureștiul era împânzit de gărzi patriotice înarmate… Pe 20 au dat că este ultima zi de școală, deși trebuia să avem cursuri până pe 22 decembrie, așa că am fost obligați să plecăm spre case. Totul s-a făcut atunci prin înțelegerea marilor puteri… Organizarea mitingului de către Ceaușescu a fost o mare greșeală, dar una indusă de KGB și GRU care penetraseră deja securitatea noastră. Noi am fost bine pregătiți pentru acest moment și de Ceaușescu și de țările din jur… lucrurile care s-au petrecut la vecini erau cunoscute și așteptam congresul ca Ceaușescu să plece într-o formă elegantă, dar în loc să facă pasul înapoi a luat-o mai rău. Așa că puteau să fie și 100 de mii de luptători străini în țară, dacă noi nu voiam să ne revoltăm… Toți aveam convingerea că nu mai puteam trăi în dictatură și că se merită orice sacrificiu pentru libertate. Din 86 Europa Liberă ne pregătea, asta se spunea că România trebuie condusă de Ion Iliescu. Europa Liberă era militantă… Cred că știa și Ceaușescu de Radio Europa Liberă, dar lui i se ducea un fekl de rezumat, de către securiștii care îl trădaseră deja… Mi-aduc aminte că în timpul congresului au dispărut în București draperiile și perdelele de la magazinele alimentare, iar în geamuri puseseră borcane cu murături, că nu aveau altceva… Ce se întâmplase… a fost el într-un magazin și a găsit produse alimentare dosite în spatele perdelei și a pus să dea jos draperiile să nu mai pună deoparte alimentele… Dar el i-a pus să dea jos perdelele din spate și ei au dat jos toate perdelele… Noi toți am crezut în necesitatea de a lupta pentru libertate. Toată atmosfera era apăsătoare, acasă era frig, apa caldă era cu program, gazele nu aveau presiune, curentul se oprea… era niște restricții aberante care îți dăceau viața imposibilă… pâinea era pe cartelă, ne dădeau doar o jumătate de kg de carne pe lună… Datoria externă era plătită din martie, dar FMI îl tot dădea exemplu pe Ceaușescu și lui îi plăceau felicitările și zorzoanele și de ceva timp împrumuta el țările arabe și africane, o prostie … că banii nu i-am mai vazut… Pe 21 decembrie venisem acasă, am văzut mitingul la TV în direct, s-a oprit transmisia și apoi am dat pe Europa Libera să aflăm vești… Seara, efectiv am plâns când auzeam despre morți. A doua zi dimineața lumea era nervoasă…. Fratele meu de la Brașov mi-a spus că pleacă la București cu muncitorii de la Ghimbav. Eu m-am dus în fața Primăriei la Curtea de Argeș și nu aveam cu cine să protestăm. Cineva a spus apoi că Ceaușescu a fugit și că vin muncitorii de la ElectroArgeș. M-am alăturat lor, a fost un iureș… Apoi a apărut știrea că se pregătește o contralovitură și ne-am organizat și am plecat cu mașinile la București să aprticipăm la apărarea libertății, care era dobândită dar nu știam ce înseamnă. La București am fost și înarmați, dar nu am apucat să tragem… Nu ne era frică, putea să ni se întâmple orice… Eu era pe 26 să fiu împușcat în Piața Victoriei, un militar a tras chiar de lângă mine… dar nu conta. S-a meritat ce am făcut atunci pentru faptul că avem libertatea cuvântului, ne putem exprima, avem acces la informație… sunt aspecte extraordinare la care nu aș renunța niciodată. Și pentru o restrângere mai mică a acestor libertăți aș ieși în stradă…n-aș mai suporta să trăiesc sub dictatură…!” ne-a spus Stefan Dumitrache. S.Mihai
