Incompetenți și agresivi

13
5.807

  • Din punctul meu de vedere

Cred că nu am încotro și trebuie să mă angrenez într-o tentativă de explicare a ceea ce se întâmplă în această epocă cu privire la relația dintre competență, democrație și promovare politică.
Vin cu două argumente în favoarea faptului că vă solicit răbdare pentru a înțelege de ce ideea de competență în conducerea treburilor publice a ajuns să fie atât de desconsiderată, încât aproape că nimeni nu o mai ia în seamă.
Mai întâi, un exemplu din viața locală a Piteștiului.
După cum se știe, consilierii dreptei au decis să respingă o serie de proiecte lansate de primar. Întrebarea la care trebuie să răspundem împreună este dacă acești consilieri, înainte de a vota, au studiat îndelung tematica proiectului, am cules date, au cercetat site-uri de specialitate și au pierdut cel puțin câteva ore de somn pentru a fi competenți în momentul votării.
Mă îndoiesc că s-a întâmplat acest lucru.
Mai mult, cred că dacă primarul și specialiștii de la Apă Canal și de la fonduri europene au studiat timp îndelungat chestiunea măririi treptate a tarifelor în scopul modernăzării rețelei, cei care au votat împotrivă au făcut-o în baza unor impresii de moment și a unei ranchiune politice.
Celălalt exemplu vine din politica națională.
Am observat cu toții că în negocierile care au loc pentru formarea guvernului nici măcar aluziv nu se pune problema propunerii unor specialiști. Deși pandemia seceră vieți, iar economia se prăbușește o dată cu creșterea asimptotică a datoriei publice, ideea unui guvern de specialiști pare mai ireală decât cea referitoare la OZN-uri.
De ce se întâmplă aceste lucruri, de ce competența a ajuns de râs,iar deciziile democratice sunt luate împotriva ideii de studiu, de pregătire profesională, de cunoaștere aprofundată a realității economice și sociale ?
Profesorul Tom Nichols, inclus de Politico Magazine, în 2017, printre primii 50 de gânditori influenți în America, spune în cartea sa intitutată ”Sfârșitul competenței”:
” Din anumite puncte de vedere, vorbim despre ceva mai rău decât ignoranța: o aroganță nefondată, furia unei culturi tot mai narcisiste care nu poate suporta nici cea mai mică aluzie la inegalitate, indiferent de tipul acesteia”.
Cu alte cuvinte, de ce să îl consider pe primar mai competent decât mine, consilierul care sunt ? Prin votul meu, îl pot pune la punct pe acest om deoarece este democrație.
De ce să punem specialiști în guvern din moment ce democrația ne permite să nu îi punem ?
Evident, ar putea exista o presiune a opiniei publice care să le ceară consilierilor să fie mai bine documentați, ba chiar specialiști în energie, circulație, urbanism. Tot opinia publică ar putea murmura văzâd că PNL, USR – PLUS și UDMR nu dau credit specialiștilor într-o perioadă considerată cea mai grea de la ultimul război mondial încoace.
Această presiune a opiniei publice nu există, iar motivul pare a fi cel explicat de Isaac Asimov:
” Antiintelectualismul este o constantă care se perpetuează în viața noastră culturală și politică, alimentat de ideea falsă conform căreia democrația înseamnă că ignoranța mea este la fel de bună ca știința ta.”
Ignoranța e la modă, susține, pe bună dreptate, profesorul Nichols.
Partea proastă este că ignoranța este agresivă. Un consilier local din Pitești a postat pe Facebook următorul mesaj:
” Luni 21 decembrie la ora 15:00 vom avea sedinta in comisii, iar miercuri la ora 15:00 sedinta de CL. Ordinea de zi va aparea pe site.
Noi am primit o parte din propunerile de hotarari. Fiti atenti ca sigur nu vreti sa pierdeti! Va fi distractiv! ”
Acest om, votat de cetățeni pentru dezvoltarea Piteștiului, nu spune că va aprofunda ordinea de zi, că se va documenta pentru a da un vot cât mai rezonabil, ci își invită prietenii de pe Facebook la distracție.
Există vot competent ? Evident că da, este vorba despre votul celor competenți.
Există vot incompetent, eivdent, de asemenea, că da. Este votul celor care transformă democrația în circ.
Incompetentul este furios că i se aduce aminte de competență, iar în momentul în care acest text va fi postat pe Facebook mă pot aștepta la o replică plină de ură.
”Din anumite puncte de vedere, vorbim despre ceva mai rău decât ignoranța: o aroganță nefondată, furia unei culturi tot mai narcisiste care nu poate suporta nici cea mai mică aluzie la inegalitate, indiferent de tipul acesteia”, scrie profesorul Tom Nichols.
Oh, Doamne, dar în această situație, ce e de făcut ? Cum procedăm cu sutele și miile de ignoranți care ne ceartă pe Facebook chiar atunci când exprimăm idei asupra cărora ne-am aplecat ani și decenii ?
Ce e de făcut cu zecile de ”prieteni” virtuali care îmi trimit clipuri contra vaccinării fără să știe cum își câștigă unii mii de dolari/ lună pe Youtube din construirea unor video șocante și pline de minciuni și exagerări ?
Profesorul Nichols crede că nu vom depăși stadiul fetișizării incompetenței decât printr-un dezastru:
” Din păcate, bănuiesc că o posibilă soluționare va sta într-un dezastru încă neprevăzut”, scrie acest autor pe care ar merita să îl punem la loc de cinste în bibliotecă.
Mai există însă o soluție, anume apelul la bunul simț. Nu cred că este nevoie de un dezastru pentru ca în Consiliul Local Pitești să se voteze cu înțelepciune și nu pentru a fi ”distractiv”, cum crede consilierul amintit.
Dar un guvern competent, când vom avea ? Sunt sigur că mulți dintre dumneavoastră vă puneți această întrebare, iar un posibil răspuns ar suna în felul următor:
– Fiecare dintre noi ne pricepem la ceva, suntem experți în felul nostru. La ora când scriu, un expert se ocupă de porcul meu de Crăciun, în curte. Nu știu să fac ce face el, nu știe să facă ce fac eu. Singura problemă ar fi să ne respectăm fiecare expertiza.
Da, dar răspunsul este incomplet deoarece și subsemnatul și expertul în pregătirea porcilor avem dreptul la un singur vot.
”Din această dilemă nu puteți ieși”, ne-a asigurat Farfuridi.
Da, dar speranța moare ultima.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

13 COMENTARII

  1. Domnule draga, dar primarul si specialistii lui, au studiat si faptul ca avem printre cele mai mari tarife din tara la apa, transport si alte utilitati? Au pierdut ore de somn acestia, dupa cum spui, sa vada de ce altii au tarife mai mici? Cu siguranta, nu. Asa ca foarte bine ca-i mai respinge avantul, ca de marit pretul sunt buni. Aia cu modernizarea retelei e fumata de mult. Sa-si mai scada salariile si banii sa se duca la modernizare. Asta sa faca.

  3. Cronicarul de Albota se arată iritat că nu sărim în sus de bucurie când auzim de scumpirea apei. Nu ne spune, însă, că directorul de la Apă – Canal are salariul lunar de 15 000 de lei. Net, în mână. Tot în mână majoritatea pensionarilor și mediul privat primesc lună de lună, altceva. Se mai scrie despre formarea guvernului român, dar de fapt acesta e româno – maghiar. Prin cooptarea UDMR la guvernare și-au vândut și țara, și sufletul. Ieftin, pe câțiva forinți. Cum a primit promisiunea de vicepremier K. Hunor a dat năvală la celălalt Orban, de Budapesta pentru a primi lumină.
    Să dea cineva odată volumul mai mare la ” Deșteaptă – te, române „

    • De circa 25 de ani incoace alegerile din Romania pun o singura intrebare clasei politice:

      „Cu cine va guverna UDMR?”

      UDMR este singurul partid (de fapt nu e partid, ci alta specie politica pe tema careia cei de la PRM sau AUR sigur au ceva de obiectat), asadar UDMR este singura formatiune politica in randul careia nu s-au inregistrat scindari de marca.

      Sa amintim cateva din scindarile partidelor romanesti pur-sange:
      FSN 1990 – scindat in FSN Roman si FDSN (cunoscut si ca FSN Iliescu)
      PNL 1990 – scindat in PNL Campeanu si PNL Aripa Tanara
      PNT-CD – nu s-a scindat, dar a disparut din parlament dupa anii 2000

      Si multe alte partide efemere precum PUNR, PDL, PP… etc.

      Oare aceste fapte nu spun cate ceva despre veleitarismul politicienilor romani?

      P.S.
      Chiar si actualele negocieri intre partidele de dreapta au aratat cat de mult pret pun sefii de partide (mai ales L. Orban, dar si ceilalti) pe faptul de a obtine ei personal o functie mare pentru a nu pierde controlul in interiorul partidului

  4. Sunt total de acord ca intr-un guvern principala calitate a ministrilor sa fie competenta. Ce bine era daca gazetarul isi exprima doleanta si acum doi ani cand, dau un singur exemplu,in fruntea Ministerului de Interne aveam o secretara de scoala generala.
    Din experienta ultimilor 30 de ani, singurele formule de guvern care nu au functionat (lucru recunoscut de cvasimajoritatea liderilor politici) au fost cele de uniune nationala si cele de tehnocrati. Nu detaliez, sunt multi cei care stiu si de ce! Inclusiv Ciolacu!
    Pentru ca are legatura cu editorialul de azi, amintesc de un reportaj vazut acum cateva zile care ne prezenta faptul ca un oras din Romania a accesat acum 6 ani fonduri europene pentru reabilitarea retelei de termoficare. Au finalizat investitia, inlocuirea retelei magistrale si construirea de la zero a unei alte centrale termice. Rezultatul? Pierderi aproape de zero si, pe cale de consecinta, un pret mai mic platit de consumatori. Pentru ca asa este frumos,sa spunem si numele orasului: Oradea.

  5. Trăiască Peneleul, trăiască Usereul, trăiască Udmereul! Trăiască prințul finanțelor devenit primul dintre miniștri, pe numele său de ,,frumoasă” amintire, Câțu. Nu mai zic nimic despre incompetența unora (multora!) dintre guvernanții neiubitori de România.

    P.S. Nu, mai zic!

  6. Sa iei in deradere numele unui om doar pentru ca nu-ti place partidul lui,e o dovada ca nu poti depasi un anumit nivel. Unul mediocru!
    Sa cataloghezi niste viitori ministri,carora nu le sti inca numele,incompetenti,inseamna acelasi lucru.
    Pana acum,singurele certitudini sunt presedintii celor doua camere. M-am uitat pe CV-ul doamnei Dragu si ii intreb pe sceptici,gasesc ceva asemanator pe partea stanga a esichierului politic? De ce ati rosit,domnilor?

    • O sa-ti stea Catu in gat, in max. 6 luni, cand se va vedea cat(u) de criminal (financiar) a fost. Si atunci o sa te ingalbenest de tot, ca lamaia.

    • Ortografia limbii romane are destule capcane si ea a ajuns la stadiul actual dupa circa 40 de reforme ortografice de la trecerea oficiala la alfabetul latin in 1860 (sub regimul Cuza).
      Una dintre lacune este faptul ca nu exista (azi) semn grafic distinct pentru sunetul „i” normal si sunetul „i” scurt sau șoptit (precum este descris în manualele de azi). Exemple de „i” șoptit sunt pluralele masculine precum „lupi”, „oameni” etc.

      În cazul verbelor „a ști”, respectiv „a fi” avem următoarele norme ortografice (cu unele justificări etimologice):
      La infinitiv se scriu cu un singur „i”, iar acest „i” este pronunțat normal:
      a fi / a ști

      La indicativ prezent:
      eu știu / tu știi (al doilea „i” fiind etimologic, prin analogie cu „eu fac” / „tu faci”)

      La conjunctiv prezent:
      să fiu / să fii
      să știu / să știi
      (al doilea „i” fiind etimologic, prin analogie cu „să fac” / „să faci”)

      La imperativ prezent:
      fii (în expresii precum „fii bun”)

      Remarcăm că în pronunție nu există diferențe între „i”-ul din
      a fi / a ști
      și cei doi „i” din:
      să fii / să știi
      fii (bun)
      tu știi

      P.S.
      Inainte de reforma ortografica din 1904 exista un semn distinct pentru „i” șoptit:
      https://cum-scriem-corect.blogspot.com/2018/02/istoria-ortografiei-reforma-din-1904.html

  7. Am pierdut cateva minute pentru a citi integral articolul dlui Smeoreanu inainte de a comenta, pentru ca doar titlul articolului ma facea sa cred ca vor fi lucruri de comentat.

    Si iata ca, desi pornisem pe ideea altor comentatori de a comenta ca si guvernele PSD-iste au avut ministri si chiar prim-ministri cu lacune de cultura (celebra: „20-20”), altceva mi-a atras atentia in articolul de fata. Citez:

    „Cu alte cuvinte, de ce să îl consider pe primar mai competent decât mine, consilierul care sunt ?”

    Astfel de fraze neterminate am avut ocazia sa le aud din gura altor personaje politice recunoscute pentru „scoala vietii”, printre care celebrul primar Marian Vanghelie,
    poreclit de presa adversare lui:

    Maria Vanghelie – primarul „care este”

Comentariile sunt închise.