- Din punctul meu de vedere
Cred că nu am încotro și trebuie să mă angrenez într-o tentativă de explicare a ceea ce se întâmplă în această epocă cu privire la relația dintre competență, democrație și promovare politică.
Vin cu două argumente în favoarea faptului că vă solicit răbdare pentru a înțelege de ce ideea de competență în conducerea treburilor publice a ajuns să fie atât de desconsiderată, încât aproape că nimeni nu o mai ia în seamă.
Mai întâi, un exemplu din viața locală a Piteștiului.
După cum se știe, consilierii dreptei au decis să respingă o serie de proiecte lansate de primar. Întrebarea la care trebuie să răspundem împreună este dacă acești consilieri, înainte de a vota, au studiat îndelung tematica proiectului, am cules date, au cercetat site-uri de specialitate și au pierdut cel puțin câteva ore de somn pentru a fi competenți în momentul votării.
Mă îndoiesc că s-a întâmplat acest lucru.
Mai mult, cred că dacă primarul și specialiștii de la Apă Canal și de la fonduri europene au studiat timp îndelungat chestiunea măririi treptate a tarifelor în scopul modernăzării rețelei, cei care au votat împotrivă au făcut-o în baza unor impresii de moment și a unei ranchiune politice.
Celălalt exemplu vine din politica națională.
Am observat cu toții că în negocierile care au loc pentru formarea guvernului nici măcar aluziv nu se pune problema propunerii unor specialiști. Deși pandemia seceră vieți, iar economia se prăbușește o dată cu creșterea asimptotică a datoriei publice, ideea unui guvern de specialiști pare mai ireală decât cea referitoare la OZN-uri.
De ce se întâmplă aceste lucruri, de ce competența a ajuns de râs,iar deciziile democratice sunt luate împotriva ideii de studiu, de pregătire profesională, de cunoaștere aprofundată a realității economice și sociale ?
Profesorul Tom Nichols, inclus de Politico Magazine, în 2017, printre primii 50 de gânditori influenți în America, spune în cartea sa intitutată ”Sfârșitul competenței”:
” Din anumite puncte de vedere, vorbim despre ceva mai rău decât ignoranța: o aroganță nefondată, furia unei culturi tot mai narcisiste care nu poate suporta nici cea mai mică aluzie la inegalitate, indiferent de tipul acesteia”.
Cu alte cuvinte, de ce să îl consider pe primar mai competent decât mine, consilierul care sunt ? Prin votul meu, îl pot pune la punct pe acest om deoarece este democrație.
De ce să punem specialiști în guvern din moment ce democrația ne permite să nu îi punem ?
Evident, ar putea exista o presiune a opiniei publice care să le ceară consilierilor să fie mai bine documentați, ba chiar specialiști în energie, circulație, urbanism. Tot opinia publică ar putea murmura văzâd că PNL, USR – PLUS și UDMR nu dau credit specialiștilor într-o perioadă considerată cea mai grea de la ultimul război mondial încoace.
Această presiune a opiniei publice nu există, iar motivul pare a fi cel explicat de Isaac Asimov:
” Antiintelectualismul este o constantă care se perpetuează în viața noastră culturală și politică, alimentat de ideea falsă conform căreia democrația înseamnă că ignoranța mea este la fel de bună ca știința ta.”
Ignoranța e la modă, susține, pe bună dreptate, profesorul Nichols.
Partea proastă este că ignoranța este agresivă. Un consilier local din Pitești a postat pe Facebook următorul mesaj:
” Luni 21 decembrie la ora 15:00 vom avea sedinta in comisii, iar miercuri la ora 15:00 sedinta de CL. Ordinea de zi va aparea pe site.
Noi am primit o parte din propunerile de hotarari. Fiti atenti ca sigur nu vreti sa pierdeti! Va fi distractiv! ”
Acest om, votat de cetățeni pentru dezvoltarea Piteștiului, nu spune că va aprofunda ordinea de zi, că se va documenta pentru a da un vot cât mai rezonabil, ci își invită prietenii de pe Facebook la distracție.
Există vot competent ? Evident că da, este vorba despre votul celor competenți.
Există vot incompetent, eivdent, de asemenea, că da. Este votul celor care transformă democrația în circ.
Incompetentul este furios că i se aduce aminte de competență, iar în momentul în care acest text va fi postat pe Facebook mă pot aștepta la o replică plină de ură.
”Din anumite puncte de vedere, vorbim despre ceva mai rău decât ignoranța: o aroganță nefondată, furia unei culturi tot mai narcisiste care nu poate suporta nici cea mai mică aluzie la inegalitate, indiferent de tipul acesteia”, scrie profesorul Tom Nichols.
Oh, Doamne, dar în această situație, ce e de făcut ? Cum procedăm cu sutele și miile de ignoranți care ne ceartă pe Facebook chiar atunci când exprimăm idei asupra cărora ne-am aplecat ani și decenii ?
Ce e de făcut cu zecile de ”prieteni” virtuali care îmi trimit clipuri contra vaccinării fără să știe cum își câștigă unii mii de dolari/ lună pe Youtube din construirea unor video șocante și pline de minciuni și exagerări ?
Profesorul Nichols crede că nu vom depăși stadiul fetișizării incompetenței decât printr-un dezastru:
” Din păcate, bănuiesc că o posibilă soluționare va sta într-un dezastru încă neprevăzut”, scrie acest autor pe care ar merita să îl punem la loc de cinste în bibliotecă.
Mai există însă o soluție, anume apelul la bunul simț. Nu cred că este nevoie de un dezastru pentru ca în Consiliul Local Pitești să se voteze cu înțelepciune și nu pentru a fi ”distractiv”, cum crede consilierul amintit.
Dar un guvern competent, când vom avea ? Sunt sigur că mulți dintre dumneavoastră vă puneți această întrebare, iar un posibil răspuns ar suna în felul următor:
– Fiecare dintre noi ne pricepem la ceva, suntem experți în felul nostru. La ora când scriu, un expert se ocupă de porcul meu de Crăciun, în curte. Nu știu să fac ce face el, nu știe să facă ce fac eu. Singura problemă ar fi să ne respectăm fiecare expertiza.
Da, dar răspunsul este incomplet deoarece și subsemnatul și expertul în pregătirea porcilor avem dreptul la un singur vot.
”Din această dilemă nu puteți ieși”, ne-a asigurat Farfuridi.
Da, dar speranța moare ultima.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
