- Din punctul meu de vedere
Senzațională idee au avut creatorii de la Teatrul Al. Davila din Pitești, în plină pandemie. Fiindcă le merge mintea brici, s-au gândit să cheltuiască în mod cu totul chibzuit banii publici care vin de la Consiliul Județean Argeș.
Pe cale de consecință, a fost pregătit pentru public spectacolul futurist” TALKING TOILETS” în regia lui Botond Nagy, scenografia fiind realizată de Dragoș Buhagiar.
Tradus la liber din engleză, spectacolul are un nume superb: ”WC-urile vorbitoare”, adică exact mesajul de care aveau nevoie pentru a se întrema moral după Covid spectatorii argeșeni.
Evident, arta de calitate costă mulți bani, drept pentru care teatrul a cumpărat niște WC-uri de lux în valoare de multe sute de milioane de lei vechi.
Ideea, genială, este în felul următor. Actorii merg la WC pe scenă și se adresează publicului cu diverse idei profunde care le trec prin cap, fiindcă nu există un scenariu bătut în cuie. Actul defecării și micțiunii stimulează creativitatea și atitudinea social-politică, drept pentru care personajele iau atitudine.
Să iei atitudine de la WC este sublim.
Ca să dau un exemplu, este criticată toaleta publică din Piața Primăriei, adică dintr-un WC este pus la punct alt WC. Probabil de asta se și numește piesa de teatru ”WC-urile vorbitoare”.
Ce le-aș reproșa creatorilor acestei capodopere teatrale este că au neglijat episodul cu Liviu Dragnea care a dorit să dea un interviu în toaletă. Rog să fie adăugat la scenariu.
Sugerez, de asemenea, ca fiecărui cetățean care vine la teatru să i se ofere gratuit, la plecare, un purgativ, în așa fel încât ajungând acasă să retrăiască în WC-ul familiei situațiile dramatice, recte constipate, de pe scenă.
Cât pot să coste niște purgative? Câteva sute de milioane , nu mare lucru.
Așa ceva aduce aminte de romanul Ulysses de James Joyce, unde personajul Leopold Bloom, după micul dejun, își ia ziarul și merge, unde credeți, la WC. Situația este descrisă în detaliu și scupulos.
Îi rog pe argeșenii proști care plătesc taxe și impozite ce ajung la buget și de la buget la WC-urile de pe scenă să priceapă că e vorba despre James Joyce, adică piesa face trimiteri culturale profunde.
Nu vă scandalizați, oameni buni, nu faceți precum contemporanii lui Marcel Duchamp. Pe la începutul anilor 60, un artist francez a enervat mediul cultural american cu o lucrare intitulată Fântână. Îl chema Marcel Duchamp, iar obiectul pe care l-a prezentat, la New York, drept lucrare de artă, era un pisoar. Duchamp a scandalizat pentru că a pus la grea încercare valorile şi prejudecăţile amatorilor de artă.
Vedeți așadar, argeșeni, că viața voastră e scurtă și banii voștri sunt puțini, dar arta e lungă și trece pe la WC-uri și pisoare.
Ceea ce mă uimește până la admirație este faptul că întreg spectacolul de la Al. Davila nu a costat decât câteva miliarde de lei vechi. Dă-i încolo de bani, ne mai uităm la parale când mesajul este atât de profund (pro – fund) și de generos ?
Fiindcă despre mesaj este vorba.
De acum înainte, tot contribuabilul din județ, când va merge el la toatetă își va da seama că face un act cultural, ba chiar politic. Până să vină maestrul Botond Nagy, cu maestrul Buhagiar, noi credeam că la WC te duci fiindcă n-ai încotro, faci ce e nevoie și când te trece, după care îți vezi de ale tale. Eram niște proști, dar acum vom înțelege că mersul acolo unde și regele se duce singur este un măreț drum inițiatic.
În curând, va avea loc un concurs de manager pentru Teatrul Al. Davila și înțeleg că au fost deja depuse o serie de dosare cu proiecte de participare. Sugerez comisiei ca măcar o parte din concurs să se deruleze în toaletele Consiliului Județean Argeș, iar proiectele să fie folosite pe post de hârtie igienică. Astfel, președintele Ion Mînzînă va avea prilejul să se alinieze în galeria marilor artiști precum Joyce sau Duchamp.
Va lucra cu marfa clientului.
Adevărul este însă unul crud. Nici președintele Mînzînă, nici subsemnatul nu ne ridicăm la nivelul estetic solicitat de spectacolul a cărui avancronică o realizăm aici. Mă tem că președintele, dacă cere înregistrarea piesei și o vizonează, va avea o criză de nervi, nu un fior estetic, iar în marea sa ignoranță vizavi de arta teatrală va cere înapoi banii de la buget cheltuiți pe WC-uri scenografice.
La fel de limitat ca președintele sunt și eu.
Totuși, încerc o sugestie cu iz cultural, așa cum mă pricep și în limitele mele, anume ca dl Ion Mînzînă, precum odinioară Ulise, nu Ulysses, să curețe grajdurile lui Augias, că s-au bălegat cam multe persoane pe acolo.
Experimentele teatrale sunt binevenite, atâta doar că nu se fac pe bani publici. Maestrul Naghy și cu maestrul Buhagiar pot să își facă nevoile în continuare pe scenă, dar nu pe una județeană, întreținută din taxe și impozite.
Să facă teatru coprofil pe banii lor din buzunar, asta ar fi o probă excelentă de curaj artistic.
Până una, alta trageți apa, maeștrilor, ori spălați putina, că vă prinde președintele CJ cu pantalonii pe vine și cum îl știu aprig la mânie, mă tem că vă dă un picior în posterior.
Că nu merge să fie contribuabilii și futuriști și cu banii luați.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
