- Din punctul meu de vedere
Așa cum era de așteptat, fostul pesedist trădător și candidat eșuat la postul de primar, dl Sorin Apostoliceanu, încearcă să se răzbune pe ziariștii care l-au criticat. În mod cu totul neașteptat, în cadrul ședinței de buget a Consiliului Local Pitești, un consilier a propus ca micile contracte ale presei cu Primăria și societățile aferente să fie acordate pe baza unor criterii de selecție. Îmi scapă numele celui care a făcut propunerea, dar toți cei din branșă cunoaștem faptul că aici e mâna dlui Apostoliceanu, omul frustrat al PNL Argeș.
Trebuie explicate două chestiuni, anume ce fel de contracte face presa și ce fel de criterii ar putea fi aplicate în selectarea instituțiilor media.
Primăria și societățile ei aferente desfășoară activități cu publicul care ar rămâne necunoscute dacă nu ar fi pe larg prezentate de presa argeșeană. În baza unor contracte de câteva sute de lei/lună, ziariștii publică știri și articole de interes public. Ce e drept, aceste mici contracte ajută presa să reziste economic și să poată scrie articole critice la adresa unora și altora.
Pare normal, la prima vedere, ca banul public să fie cheltuit pe baza unor criterii de selecție, așadar nu toată presa ar trebui să aibă acces la aceste contracte. Sunt publicații mai cunoscute sau mai obscure, mai vechi sau mai noi, mai citite sau mai puțin citite, iar cineva trebuie să ia în calcul aceste realități pentru a elimina impostorii.
Când vorbesc despre impostori, mă refer la unele site-uri care apar în preajma campaniilor electorale și intră în jocul politico – mediatic. Mă mai refer la așa-ziși ziariști care abia și-au luat bacalaureatul. Au existat situații în care au intrat în presă pușcăriași tocmai eliberați din penitenciar.
Este evident că aceste făcături de presă trebuie eliminate din lista celor plătiți să preia informații de la Primărie pentru a le face publice.
Două mici observații se cuvin a fi făcute îna cest moment. Întâi, că dl Apostoliceanu sau alții care vorbesc despre criterii de selecție au, în principiu, dreptate. Multă dreptate.
Există presă de conjunctură, presă fără audiență. Există diferențe de organizare, forță, notorietate și penetrare între diverse instituții media.
Pe de altă parte, sunt sigur că dl Apostoliceanu nu are în mintea lui alte criterii de selecție decât acela al adversității sau bunăvoinței ziariștilor față de ilustra sa persoană. Cu alte cuvinte, dl Apostoliceanu ar fi de acord să semneze contracte acea parte a mass – media care evită să îl critice.
Criteriile despre care se vorbește se dovedesc a fi unele politice și totodată pur subiective.
Cum ieșim din acest impas ? Pe de o parte este nevoie de criterii, pe de altă parte, e dificil să fie stabilită o grilă. Cu excepția câtorva publicații consacrate, presa e aproape imposibil de împărțit în bună sau rea, citită sau necitită.
De multe ori, apar articole curajoase și de impact în site-uri mai recente. Tot de multe ori, site-uri recente sunt făcute doar pentru bani și mici șantaje.
Of, of, of, vorba lui Farfuridi:
”Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!”
Cred că politicienii erau datori și încă sunt să înceapă a aplica unele criterii vizavi de presă din cu totul altă direcție.
De pildă, ar fi normal să aibă acces la conferințele de presă, la întâlnirile politice deschise, la diverse evenimente la care este invitată presa, doar acei ziariști care sunt acreditați. Acreditările, la rândul lor, ar trebui să fie făcute doar pentru ziariști angajați cu carte de muncă și care își plătesc taxele și impozitele. De acreditări ar putea să se bucure doar publicații fără datorii la stat.
Dar, în situația precară în care se găsește presa, nu din vina ei, cine nu are datorii la stat ? Paradoxul ar putea fi ca redacțiile mari să aibă datorii , iar cele încropite recent să nu aibă, fiindcă nu au rulaj sau profit.
Vedeți cât de complicate sunt lucrurile ?
M-am gândit să fac o redacție cu fete selectate de pe site-urile de întâlniri erotice, apoi să le trimit la conferințele de presă ale PNL. Din lipsă de criterii, liberalii vor fi obligați să le primească.
Nicio instituție din Argeș nu are curajul de a opri la poartă pe acei ziariști care doar se prezintă ca find ziariști, în realitate neavând nicio relație oficială cu presa. Lucrează cu jurnaliști neareditați o mulțime de instituții. Acreditările se dau fără niciun dosar. Doar pe baza unei simple cereri.
Rezolvați aceste probleme, dle Apostoliceanu, și abia apoi instituiți alte criterii.
Criterii necesare, evident, fiindcă, de pildă, ar fi absurd ca ziarul în care citiți aceste rânduri să nu beneficieze de condiții mai bune în comparație cu un site apărut de conjunctură.
Situația pe care o prezint aici este generală, se regăsește în toate județele mici și mijlocii.
În general, opinia publică știe care sunt publicațiile semnificative, aude despre ele.
Cred că un regulament și o grilă de selecție pentru contractele despre care vorbim trebuie alcătuite după mai multe întâlniri cu reprezentanții presei, după ce comanditarii se vor informa bine asupra acestui domeniu.
Vin cu un exemplu, anume traficul pe internet. Articolele de fapt divers și can – can fac trafic, cele despre activități și evenimente sociale se citesc mai puțin. Un ziar tabloid are mai mulți cititori decât unul din categoria numită cam tendențios quality. Există posibilitatea cumpărării de trafic fals, iar unii chiar asta fac.
În concluzie, consilierii PNL și USR/PLUS ar face bine să renunțe, deocamdată, la criterii, să lase lucrurile la nivel intuitiv. Știu ei bine care ziare sunt importante, care site-uri sunt citite.
După o serioasă analiză, după ce apar acreditări pe bază de dosar, după mai multe întâlniri cu presa, poate fi gândită o bază de selecție în atribuirea contractelor.
Cine nu ia în calcul această echilibrată propunere înseamnă că vrea să folosească banul public pentru a se răzbuna pe presa care îl critică.
Nu-I așa, dle Apostoliceanu?
Apropo, noul dumneavoastră post de la RATEN, plătit gras, e pe bani privați sau publici ?
Bani publici, evident, cam cât ar putea încasa pentru anunțuri toată presa din județ.
Mau multă înțelepciune, stimabile!
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
Baaaa va ia Primaria banii pe care i-ati meritat doar pentru ca i-ati lins in cur pe PSD, Ionica, Pendiuc, Bine va face ! La munca cinstita bai ziaristi de doi lei ! Nu mai aveti ce cur sa lingeti ca nu mai are PSD majoritate in consiliu local. Nema Bani !
Va propun sa va calmați. Iată, deși nu răspund de obicei, acum o fac, deși insultați. Pentru anul 2020, contractele publicației mele cu zona Primăriei au reprezentat circa 1%. Trageți concluzia. A doua oara nu va mai răspund.
Nu merita niciun raspuns,niciodata,domnule Smeoreanu…probabil a primit un semnal de la ‘pretinul’ tradator sa arunce cu zoaie! N-au capacitatea de a purta un dialog civilizat! Multa stima,va citesc tote articolele…
Domnule Smeoreanu, contractele publicației dv. reprezintă 1% cu Primăria și restul cu PSD?
La ora când citesc comentariile la articol sesizez 3 opinii apreciative la adresa celei (oare este o ea ?) care semnează cu pseudonimul Sanda. Surprinzător, judecând după limbajul trivial folosit dar intr-un fel logic, voturile fiind acordate de către cei care sunt “abonații” la comentarii.
E Săptămâna Mare si nu îmi permit sa-i răspund la același nivel dar, nu voi ezita s-o fac la proxima ocazie. Va doresc tuturor o săptămână plina de dragoste, iertare si smerenie !
Lasă că-ți scoți tu pârleala. Înjuri după aceea pentru zece Săptămâni Mari. Și te iartă Dumnezeu, că nu ești în post.
Iar contractele cu partidul cat reprezinta, tovarase ziarist? Este evident ca pentru ambele va luati banii inainte…
Iata un articol care pune punctul pe „i” si virgula sub „ț” si rspunde la intrebarea eminesciana :
„Ce-i mâna pe ei în luptă…?”
Dupa cum am mai scris prin comentariile mele, pozitionarea presei (mai ales a celei locale) la stanga sau la dreapta esichierului politic se face dupa un calul strategic pentru a intra in gratiile partidului care a condus si va conduce judetul sau orasul
iar din pozitia de conducere va mai semna si niste contracte de publicitate cu presa („contracte de cateva sute de lei” dupa aprecierea dlui. Smeoreanu).
Adaug ca si CJ Arges mai cheltuieste/risipeste niste fonduri pentru „a-si face cunoscute proiectele”. Si probabil ca si alte institutii din subordine au fonduri de tocat pe reclama in ziare, dar nu stiu sigur.
Observ ca dl. Smeoreanu admite pe ocolite ca si ziarul Curierul are datorii la stat, deci nu ma mir cand in acest ziar mai apar interviuri sau articole cu diverse persoane din conducerea Finantelor Publice Arges sau a altor institutii conexe (ANAF etc.)
Pe aceeasi linie ziarul Curierul s-a facut remarcat prin promovarea sintagmei „ducele de Albota” in legatura cu persoana unui baron local, primar PSD al comunei in care dl. Smeoreanu scria ca detine o casa.
Iar la nivel central, presa anilor 1990 (pe vremea aceea presa chiar traia doar din ce tiparea si vindea) scria despre „miliardarii de carton” – sintagma disparuta din presa ultimilor 10-15 ani si inlocuita cu sintagma „oameni de afaceri”.
In epoca internetului, care a dus la scaderea dramatica a tirajelor ziarelor tiparite pe hartie, lupta pentru supravietuire se ascute pe zi ce trece.
Candva / in urma cu vreo 200 de ani, un intelept zicea : // Presa, aceasta locomotiva a gandirii universale …//. Mai apoi, un altul … //din bube si puroi-noroi, iscat-am frumuseti si preturi noi //.
Comentariile sunt închise.