- Din punctul meu de vedere
Am găsit o reclamă pe internet la o carte intitulată ”Ordinul Cavalerilor Basarabi” și am făcut comanda. Când, peste vreo câteva zile, a venit cartea, surpriză ! Am observat abia atunci că este semnată de oameni din Argeș: Petre Buneci, Bogdan Gâlculescu, Ștefan Dumitrache, Cristian Moșneanu.
Imediat am luat legătura cu unul dintre autori, dl Ștefan Dumitrache, cu care am făcut un interviu la Curier TV.
Ideea cărții este teribilă, cei patru demonstrează că Negru Vodă nu a fost o ficțiune populară, ci un personaj istoric în carne și oase, întemeietor al Țării Românești.
Știți balada Mânăstirii Argeșului, așa cum a fost ea prelucrată de Vasile Alecsandri:
” Pe Arges in gios
Pe un mal frumos,
Negru-Voda trece
Cu tovarasi zece:
Noua mesteri mari,
Calfe si zidari
Si Manoli – zece,
Care-i si intrece.”
Ei bine, mari istorici, începând cu Nicolae Iorga, au considerat că Negru Vodă nu a existat, fiind un fel de visare a etosului popular.
Să vii și să susții contrariul înseamnă să încerci să faci istorie pozitivă, optimistă. Dacă dăm cărțile pe față, trebuie spus că în țări pe care le considerăm mai avansate, atunci când există dileme istorice, este aleasă pentru prezentarea în fața publicului varianta mai convenabilă, cu efecte în opinia publică și la nivelul turismului istoric.
Pentru Argeș, punctul de vedere al celor patru amatori de istorie este teribil de important. Ei scriu următoarele:
”Așadar, înlăturând pe toți acești domni, nu mai încape îndoială că cel care se odihnește în mormântul numărul 10 este adevăratul întemeietor al Valahiei – Radu Negru Vodă, iar mormântul în sine este cel mai bun argument al existenței lui”.
Mormântul se află la Biserica Sân Nicoară din Curtea de Argeș, iar importanța acestui fapt pentru turismul din zonă este evidentă.
Ideea este că în 1147, un anume Gilbert de Duyen, templier dezlegat de jurământ, se căsătorește cu Clara, fiicd unui duce din Făgăraș. Fiu lor devine o căpetenie locală cu pseudonimul de Negru Vodă și merge la Câmpulung unde ctitorește un lăcaș de cult, la 1215. Radu își va căsărtori fiul cu Marga Bucura, fiica banului Basarab de la Câmpulung, iar fiul lor se va numi tot Radu. În 1290, regele Ungariei, Ladislau Cumanul, este asasinat, iar noul rege îl găsește vinovat pe acest Radu care este astfel nevoit să se stabilească la Câmpulung. El este Radu Negru Vodă cel din mormântul 10 de la Curtea de Argeș.
Ambiția autorilor este chiar mult mai mare decât aceea de a arăta că Nagru Vodă nu este doar o umbră. Ei îl consideră un personaj istoric în strânsă legătură cu ordinul Cavalerilor Templieri și de aici decurge o deschidere teribilă a istoriei Țării Românești spre istoria altor zone.
Presupunând că ipoteza va fi mai mult confirmată decât infirmată, Țara Românească intră în conexiune încă de la întemeiere, cu cruciadele, cu Ierusalimul, cu Franța, cu întreaga Europă occidentală.
Cred că meritul autorilor este acela că au pus accentul pe unele documente care au fost mai puțin fost vehiculate în istoriografie, precum Cartea de mână a lui Mircea Ciobanul, de la 3 mai 1549, în care stă scris:
”Și iar am dat domnia mea să stăpânească acești munți ai lor care se numesc Teiteg și altul Groapa și altul Poiana Muierii și Ciobanului și Salanele și Capra, pentru că am văzut domnia mea și cartea de mână a tatălui domniei mele și altă carte de mână a lui Negru Voievod cel Bătrân”.
Acest Negru Vodă este cel care face ”țară nouă” și, conform ipotezei, Țara Românească ar fi fost întemeiată ceva mai devreme decât știm, luând drept reper bătălia de al Posada, din 1330. Mai mult, primul domnitor ar fi Negru Vodă, nu Basarab I.
Cei patru autori au avut marea ambiție, cum spuneam, de a lega întemeierea Țării Românești de ordinul Cavalerilor Templieri, ba mai mult, de a corela numele Negru Vodă de ordine cavalerești a căror origine se pierde în vremea pelasgilor. De aici rezultă o latură mai poetică a lucrării, autorii vorbind chiar despre o ”gnoză” istorică, o intuiție a faptelor care sunt atât de vechi încât nu au izvoare clare. Pe alocuri lucrarea amintește de ”Dacia preistorică” a lui Nicolae Densușianu, din care autorii chiar citează.
Probabil că istoricii de factură academică aici vor găsi călcâiul lui Ahile și poate bine ar fi fost ca ambiția autorilor să aibă proporții mai mici, iar lucrarea să fie astfel ceva mai limpede.
Orice s-ar spune însă, ne aflăm în fața unei lucrări atât de curajoase încât nu putem să nu îi acordăm întreaga admirație.
Despre avantajele care decurg din lansarea acestei ipoteze am vorbit deja și nu insist, cu toate că sunt extrem de fericit pentru ieșirea din canoane și alegerea variantei celei mai convenabile.
Ca să fac o comparație, unii cred că Roland a existat, de ce nu ar fi existat și Negru Vodă ?
Cred că ”Ordinul Cavalerilor Basarabi” va fi cartea anului 2021 în Argeș și invit autoritățile județene să o ia în seamă, poate chiar să își treacă în program promovarea ideii.
Autorii trebuie invitați la emisiunile de televiziune, invitați să conferențieze la Centru Cultural Pitești, puși în lumină prin toate mijloacele.
Dacă argeșenii nu o fac, cine să o facă ?
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
M-a surprins sintagma „carte de mână” referitor la un document emis de Mircea Ciobanul, in limba slavona. Scoasa din context expresia ma duce cu gandul la ideea de „chitanta de mana” – adica un document la purtator folosit in diverse ocazii pentru a dovedi ceva.
Fiind pasionat de istorie si avand avantajul ca in scoala generala am studiat limba rusa, am cercetat de-a lungul timpului, la nivel de amator, documente medievale romanesti scrise in limba slavona (o limba de cancelarie, adica o limba care nu se vorbea exact cum se scria, provenita din bulgara medievala).
Banuiesc, asadar, ca sintagma „carte de mână” este traducerea aproximativa in romana a slavonului „rukopis” – compus din 2 cuvinte:
„ruko” – de la o radacina slava „ruka” ce inseamna „mână”
„pis” – de la un alt radical slav: verbul „pisati” = „a scrie”
Asadar o traducere mai apropiata de semnificatia originala ar fi „manuscript”.
Din aceeasi familie de cuvinte slave limba noastra a imprumutat:
„pasanie” – inscriptia facuta de ctitorii unei biserici
„letopiset” – compus din „leto” care inseamna „an” (sau „leat”) si „piset” = „scriere/condica” – adica in traducere: „cronologie”
Așa da, dle Clevetici!
Erata: „pisanie” in loc de „pasanie”
––––––––––––––––––––
„Așa da, dle Clevetici!” – inteleg,
dar asta presupune un:
„Așa nu, dle Clevetici!”
si banuiesc ca nu sunteti de acord cu parerile mele politice pe care le mai exprim la articolele dlui Smeoreanu.
Am luat la cunostinta, atat am vrut sa spun.
Nu trebuie sa detaliem subiectul aici.
Nu am citit cartea celor 4 argeseni, dar marginindu-ma la recenzia facuta de dl. Smeoreanu in acest articol, imi dau si eu cu parerea:
Ideea legarii formarii statului medieval Tara Romaneasca de un voievod legendar (neatestat foarte precis in documente) Negru Voda e veche in istoriografia romaneasca.
Spre ilustrare, istoricul amator Neagu Giuvara citeaza cateva documente din sec XVI cu referiri la acest Negru Voda:
https://books.google.fr/books?id=AhnNDwAAQBAJ&pg=PT100&lpg=PT100&dq=Cartea+de+m%C3%A2n%C4%83+a+lui+Mircea+Ciobanul,+de+la+3+mai+1549&source=bl&ots=1gLXsqQnFk&sig=ACfU3U3NgYy_ZK5baQWnbL1jNloQTv9hyw&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwjCtv-Z4OHwAhUzB2MBHbq9C2oQ6AEwDnoECAIQAw#v=onepage&q&f=false
Ce ma surprinde pe mine (si probabil pe istoricii consacrati care ar putea recenza aceasta carte) este identificarea mormantului lui Negru Voda in cadrul mai multor morminte din manastirea Curtea de Arges, fara ca sa se gaseasca pe cripta acestui mormant vreun text care sa certifice aceasta ipoteza.
La nivelul anului 2021 m-as fi asteptat ca autorii unei astfel de ipoteze sa vina cu un studiu bazat pe analize ADN ale ramasitelor umane din mormantul nr. 10 si comparate cu probe ADN din morminte certe ale altor voievozi.
Nu cred ca aceasta a fost metoda intrebuintata, deci tot ce au scris cei 4 argeseni este o noua ipoteza care isi asteapta validarea stiintifica.
P.S.
Acum cativa ani o controversa stiintifica a aparut prin presa, inclusiv in Curierul, cand un grup de cercetatori au primit aprobari de la Ministerul Culturii pentru a preleva probe ADN din morminte de la Curtea de Arges (daca imi aduc bine aminte). Dupa ce au facut publice concluziile lor, Ministerul Culturii a interzis deschiderea mormintelor si prelevarea de probe ADN pe viitor.
În legatură cu acest subiect, lucrurile sunt foarte complicate. Date și informații incerte, păreri contrare etc. Vorba unui clasic în viață: ,,o nebuloasă de întuneric!”.
Comentariile sunt închise.