- Din punctul meu de vedere
În viața asta, am o lungă istorie în legătură cu insultele la adresa mea. Nu cred că exagerez spunând că în cei 30 de ani de când fac presă pe cont propriu am fost înjurat, în scris, de peste un milion de ori.
Practic, nu cred că există ceva ce poate să-i fie drag unui om care să nu fi fost ținta unei înjurături: mamă, tată, copil, nevastă, sfinți, strămoși.
Prin anul 2000, când eram director la cotidianul pe care îl citiți acum, apăreau în Argeș, pe hârtie, vreo 25 de gazete și zilnic mă înjurau 20.
Ajunsesem să am insomnii, plecam dimineața, la ora 5, de acasă pentru a cumpăra ziarele și a vedea sub ce formă, veche sau nouă, mă mai insultă.
În 2007, când am lansat ”Criterii”, pe hârtie și în format electronic, înjurăturile s-au năpustit ca o furtună. Îmi aduc aminte că am pus site-ul pe internet chiar pe 1 mai, după care am plecat pentru două zile la mare ca să îmi adun forțele pentru bătălia care avea să vină. A doua zi, m-am trezit târziu. Am deschis fericit laptopul pentru a vedea câți cititori am avut pe site. Primii mei cititori pe internet.
Nebunie ! La rubrica de comentarii a primului editorial al primei publicații pe care o editam singur aveam 140 de înjurături.
Există o estetică a înjurăturii ? Probabil că da, fiindcă Umberto Eco vorbește despre estetica urâtului. Ei bine, acel set de insulte cuprindea exprimări meșteșiugite pe care probabil nu le auzi nici în iad.
În perioada când FC Argeș era pe val, jucând chiar și în cupele europene, obișnuiam să vin, din când în când, să văd meciul de la tribuna oficială. Mergeam acolo nu din snobism, ci fiindcă aveam prilejul să mă întâlnesc cu mulți oameni cu care aveam treabă ca editor de ziar. La un moment dat, s-a întâmplat ceva ciudat, un aurolac trecea prin fața tribunei și striga cât îl țineau puterile:
– Să plece nenorocitul de Smeoreanu din județ. Unde e, că vreau să-l omor.
Am rugat pe cineva să-mi spună pe unde își face veacul acest om, l-am găsit la un colț de stradă și l-am luat acasă, i-am dat vreo două rânduri de haine, niște pantofi, cîțiva bani de buzunar. Mi-a spus cine îl plătise ca să mă înjure și a promis că nu o mai face.
N-a mai făcut-o.
La cel mai recent meci de acasă al echipei FC Argeș, jocul a fost prost și înfrângerea dureroasă. Eram tot la tribuna oficială, din același motiv pe care l-am explicat mai sus. Am putut asista la o întâmplare atât de absurdă încât o trec pe lista celor mai de neînțeles situații întâlnite în viața mea.
Două grupuri mici de spectatori au început să-l insulte pe primarul Cristian Gentea.
Juca prost echipa și era înjurat primarul. Față de această situație, am câteva lucruri de comentat:
1. Există un procent din societate alcătuit din hateri, adică oameni care urăsc. Psiholog fiind, știu că pentru a urî pe altul trebuie să te urăști mai întâi pe tine. Te urăști fiindcă nu ai avut succes în viață, pentru că ești sărac, pentru că nu-ți place femeia ta, iar copiii au luat-o pe cărări greșite. Te urăști deoarece la serviciu, dacă îl ai, șeful te umilește. Te urăști fiindcă ai impresia că nu te iubește nimeni. Te urăști pe tine și simți nevoia să proiectezi ura asupra altuia, mult mai bun și mai important ca tine. Tribuna de la fotbal îți dă șansa să faci acest lucru.
2. Poate părea paradoxal, dar în înjurăturile pe care le-am primit de-a lungul anilor, ca ziarist, am găsit și o satisfacție, ca psiholog. Știu că după ce mă insultau, acei oameni se simțeau mai bine, eliberați, nu întorceau ura asupra familiei lor, nu mai aveau gânduri de suicid.
3. Situația primarului Cristian Gentea este una cu totul și cu totul specială. A fost directorul general al Regiei Autonome de Tehnologii pentru Energia Nucleară și Director adjunct Securitate Nucleară la ICN Piteşti. Nu l-a insultat nimeni, niciodată fiindcă nu era cazul și nu era mediul social pentru așa ceva. A absolvit Facultatea de Fizică, fiind șef de promoție, are o familie fără cusur și un copil care performează în domeniul economic și financiar la Londra. Niciodată în viața sa omul Cristian Gentea nu s-a gândit că ar putea fi insultat.
4. Cristian Gentea nu a vrut să fie primar. La RATEN avea un salariu excelent, soția sa este om de afaceri, fetița câștigă prin munca ei în Anglia. Este un om căruia nu îi lipsește nimic, fără să fi furat un cap de ață, cum se spune, fără să folosească politica pentru a se îmbogăți.
5. Ca să își depună candidatura, domnul Cristian Gentea a fost rugat insistent de multă lume. Rugat dimineața, ziua, noaptea, săptămâni la rând.
6. Din pasiune pentru fotbal și dragoste pentru FC Argeș, Cristian Gentea a condus echipa de fotbal în Liga 1, ca să aibă și piteșteanul satisfacția de a urmări meciuri la cel mai bun nivel.
7. Este greu să construiești o echipă de fotbal de Liga 1. Bugetul este limitat, trebuie să ai noroc să iei sub contract câțiva tineri buni, să îi vinzi, să cumperi fotbaliști de valoare. Când banii nu au fost îndeajuns, Cristian Gentea a adus contracte de sponsorizare de la firme din Pitești sau din București. În loc să își vadă de banii lui, s-a gândit la bugetul clubului. Nu mai insist, este clar că fără Gentea înseamnă fără FC Argeș în Liga 1.
Câteva mici concluzii.
Fiindcă nu este populist, fiindcă așa este format caracterial, domnul acesta pe nume Gentea nu se va lăsa înjurat în continuare pe stadion. Nu vreau să cred că se va mai întâmpla asta, dar dacă așa va fi, se va retrage. Pur și simplu, Cristian Gentea nu poate să se lase insultat doar fiindcă a muncit.
Pentru mine a fost simplu, cele peste un milion de înjurături m-au tăbăcit. Mi-am zis că nu m-a obligat nimeni să fac presă.
Pentru Cristian Gentea lucrurile stau altfel, credeți-mă.
N-ați mai văzut om precum Gentea în politică sau la Primărie.
Să îl apărăm dacă nu vrem să-l pierdem.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
