- Din punctul meu de vedere
Cred că unii dintre dumneavoastră aveți toate părerile deja formate și nu vi le schimbați, ceea ce vă face oameni fericiți. Din păcate, altfel stau lucrurile în ceea ce mă privește și vă voi da imediat un exemplu.
Într-una dintre serile trecute, am hotărât să citesc un roman, fiindcă n-am mai citit romane cam de mult. Îmi doream un roman clasic, cu acțiune și personaje din altă epocă, pentru a uita de ceea ce se întâmplă în zilele noastre. La nevoie, puteam să recitesc ceva, un Turgheniev, un Balzac, poate chiar un Vargas Llosa.
N-am ajuns să fac acest lucru.
Cam frământat și agitat, m-am așezat la birou și am înregistrat un video pe care l-am postat pe site-ul revistei mele. Subiectul acestei înregistrări lungi de vreo 30 de minute era: presa patinatoare.
Ziceam acolo că în zilele noastre presa patinează pe la suprafața fenomenelor politice, economice și sociale, nu reușește să pătrundă la rădăcina lor. Așa precum un patinator alunecă pe suprafața pojghiței de gheață, ziariștii alunecă pe suprafața fenomenelor.
Am venit și cu un exemplu: Florin Cîțu.
După cum se prezintă lucrurile, Florin Cîțu primește ordine sau comenzi de la cineva, adică face parte dintr-un sistem. Foarte probabil, premierul României îndeplinește sarcinile celor care l-au ajutat să studieze în America. Un elev cu rezultate slabe, care abia a terminat liceul și a ratat admiterea la ASE, ajunge să studieze pe bani grei la Grinnel College din Iowa. Ajuns ministru de Finanțe și apoi premier, Cîțu întoarce ajutorul primit.
Ideea mea era că degeaba îl criticăm în ziare pe bietul Florin Cîțu, fiindcă el nu își mai aparține, ca atare nu e culpabil de ceea ce face decât parțial. Important ar fi să îi acuzăm pe adevărații vinovați, cei care l-au ajutat, l-au susținut să facă o carieră și care, acum, îi cer să îndeplinească anumite sarcini, inclusiv aceea de a îndatora țara la greu și de a ajunge șeful PNL și a pune acest partid la dispoziția lor.
Ziariștii care nu spun aceste lucruri patinează – a fost concluzia mea. Iar fiindcă din varii motive aceste lucruri nu se spun, înseamnă că presa e patinatoare.
Cum mărturiseam la început, în materie de comentarii politice sunt dispus să îmi schimb părerile, nu fac parte din categoria oamenilor fericiți care au idei formate la care țin ca la ochii din cap.
A doua zi, m-am gîndit că, totuși, presa din România a început să vorbească despre cei care trag sfori, fie ei puteri garante, multinaționale, servicii secrete, ambasadori.
Ceea ce spuneam eu în înregistrarea video era valabil pentru o perioadă ceva mai veche, cam de pe la începutul primului mandat al lui Iohannis. Atunci, într-devăr, dacă vorbeai despre Statul Paralel erai considerat nebun, om al rușilor, nostalgic comunist. Situația s-a schimbat, acum se vorbește deschis despre păpușarii din spatele partidelor și liderilor.
Ion Cristoiu vorbește despre asta.
Mirel Curea vorbește și el.
Marius Tucă, la Aleph News, face același lucru.
Cornel Nistorescu spune adevărul.
Bogdan Chireac lasă să se înțeleagă cum stă situația.
Voi lua un exemplu la întâmplare. În Gândul, sub semnătura Adinei Anghelescu – Stancu, apare un articol despre situația de la Sectorul 1, cu furtul voturilor, cu gunoaiele, șobolanii și restul. Finalul articolului este următorul:
” În acest timp, Clotildei de la Sectorul 1 i se rupe în stil franțuzesc de procurori, de presă, de cetățenii care o vor destituită și de toți românii care nu vor să mai audă de ea pour toujours. Așa că nu pot să nu mă întreb: când și ce misiune o fi primit Clotilde în România, ce servicii secrete i-or fi asigurat succesul la alegeri și acum îi protejează spatele? Poate că va veni și ziua în care vom afla. Până atunci, Clotilde este mai tare ca Iașinovschi!”
Misiune, servicii secrete !
Cu câțiva ani în urmă, dacă puneai problema în acest fel erai îndrumat spre secția de psihiatrie. Acum, se pare că altfel stau lucrurile.
Presa nu mai e chiar atât de patinatoare, a început să spună și ceea ce vede sub pojghița de geață.
Există o luptă corp la corp între poporul român și forțele externe care vor să ne ia slanina din fasole. Până în această etapă, manipularea a reușit să ascundă situația. Prin intermediul laboratoarelor, al ONG-urilor, al televiziunilor și ziarelor aservite, Statul Paralel a reușit să ne convingă de faptul că avem democrație, joc politic, voință populară.
De la o vreme, vălul minciunii a început să se destrame.
Românii sunt tot mai convinși că suntem o colonie, că aceia care aveau datoria să ne apere ne-au trădat. ”Serviciile sunt slugile americanilor”, spune Marius Tucă.
Știți care este următoarea întrebare, următoarea problemă căreia eu nu reușesc să-i dau de capăt ? Aș formula-o astfel:
– Ce vor face românii cu adevărul gol – goluț, atunci când îl vor conștientiza în întregime ?
Sincer, nu sunt în stare să formulez nici măcar o ipoteză despre ceea ce ar putea să se întâmple, asta în cazul în care se va întâmpla ceva. Fiindcă nu este deloc cert că aflând adevărul românii se vor simți confortabil. O maximă aribuită lui Friedrich Nietzsche spune că:
– „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile”.
Iluziile noastre istorice sunt nenumărate. Am crezut în ruși, în austrieci, în francezi, în americani. Aceste credințe pe unii i-au costat viața.
Credem acum în corectitudinea politică, în instituțiile europene, în BLM, în LGBT, în democrație, așa cum ne sunt ele înfățișate în mod oficial.
Credem în frumoasele noastre iluzii, iar iluziile adeseori se plătesc.
De data asta, s-ar putea să plătim cu neamul și țara.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
