- 40 de ani de la cea mai mare performanță a echipei naționale
În această lună se împlinesc 40 de ani de la cea mai mare performanță a fotbalului românesc la nivel de echipe naționale. În 1981, România câștiga medalia de bronz la Campionatul Mondial de Tineret din Australia. Trofeul a fost câștigat de Republica Federală Germania care a învins, cu 4-1, în finala mare, reprezentativa Qatarului.
Piteșteanul Augustin Eduard, titular
Din acea echipă de aur a României au făcut parte și piteștenii Decebal Balaur și Augustin Eduard, foste glorii ale clubului FC Argeș. Eduard a fost titular în cele șase meciuri disputate de tricolori la acest turneu final. La competiția găzduită de Australia, tricolorii au pierdut în prelungiri, cu 0-1, semifinala cu Republica Federală Germană. În finala mică a competiției, România a învins Anglia, cu 1-0, prin golul lui Romulus Gabor. În grupă, tricolorii au remizat, 1-1, cu Brazilia, au învins cu 1-0, Coreea de Sud, și au trecut de Italia, tot cu 1-0. În sferturi, România a învins cu 2-1 reprezentativa Uruguaiului, prin ”dubla” lui Romulus Gabor care la finalul competiției avea să câștige Balonul de Aur, trofeu câștigat în 1979 de marele Diego Armando Maradona.
Amintiri de neuitat din țara cangurilor
Augustin Eduard, fosta glorie a clubului FC Argeș, în prezent antrenor al Centrului de Copii și Juniori Leonte Ianovschi își amintește cu mare plăcere de acest turneu final: ”Este cea mai mare performanță realizată de fotbalul românesc la nivel de echipe naționale. Nu am cum să uit niciodată acest turneu final. În Australia era o comunitate foarte mare de români. Noi aveam un echipament de bumbac și lână pentru că așa erau vremurile. Când am ajuns în Australia, organizatorii ne-au dat un echipament Adidas în culorile steagului național. Am făcut un turneu fantastic și am fost aproape de marea finală. Am avut posibilitatea să joc împotriva unor fotbaliști fantastici care apoi au ajuns mari vedete ale fotbalului mondial. Mă refer aici la brazilianul Carlos Alberto, italianul Donadoni, uruguaianul Enzo Francescoli și germanul Volfart. Și noi am avut o echipă foarte bună pentru că toți fotbaliștii valoroși jucau în România, la echipe de Divizia A. Pe vremea aceea, toți copiii talentați erau adunați la Centrul Național Luceafărul unde statul le oferea școală, masă, cazare și o instruire adecvată. Sunt convins că dacă reușeam să trecem de Germania puteam câștiga trofeul. Așa a fost să fie”.
Viscreanu a fugit
Într-o perioadă în care viața era din ce în ce mai grea în Romania, orice deplasare în străinătate era văzuă ca o șansă să vezi locuri noi, dar și să evadezi. După episodul Marcel Răducanu, securiștii care însoțeau delegațiile românesti erau și mai atenți, dar și cu această ocazie au fost păcăliți. Viscreanu a rămas în Australia, dar după scurt timp a fost adus în România și și-a continuat cariera la SC Bacau, iar spre sfârșitul anilor ’80 a ajuns la Dinamo. Tot atunci s-a decis să fugă pentru a doua oară din România și a ajuns în Spania alături de Marcel Sabou, amândoi continuându-și carierele în Peninsula Iberică.
Primiți cu fast și premiați cu sume consistente
Eduard a avut posibilitatea de a evolua în străinătate după acel turneu final, dar a refuzat propunerea de teama repercursiunilor: ”Mi s-a propus să rămân în Australia și să joc în prima ligă pentru Melbourne. Îmi ofereau casă, masă și un salariu lunar de 3.000 de dolari care putea creștea considerabil. Am stat și am cântărit mult propunerea lor, dar nu am rămas de frica regimului. Când am ajuns în România am fost primiți cu mult fast. Fiecare titular a fost recompensat cu câte 17.500 lei” a spus tehnicianul piteștean.
Rampă de lansare pentru tineri
Acest Campionat Mondial de Tineret a fost o rampă de lansare pentru Augustin Eduard, dar și pentru ceilalți jucători din acea generație: ”La propunerea mass-mediei s-a organizat și un meci între echipa U20 și Naționala României care ratase calificarea la Campionatul Mondial. S-a jucat pe Stadionul 23 August, în fața a 80.000 de spectatori. La pauză a fost 1-1, însă în repriza a doua Mircea Lucescu i-a trimis la prima echipă pe Rednic, Andone, Gabor. Am pierdut cu 5-2 în fața primei reprezentative pentru care evoluau Nicolae Dobrin, Ilie Balaci, Ștefănescu, Marcel Răducanu și mulți alții. După acel turneu am jucat cu FC Argeș în Cupa Cupelor. Am fost titular cu Aberden și l-am ținut pe Gordon Strachan. Scoțienii erau pregătiți de Alex Ferguson, iar în 1982 au câștiga Cupa Cupelor. Ce vremuri…Mi-aș dori foarte mult ca România să mai repete această performanță, însă este foarte greu în condițiile actuale. Am ajuns apoi la Steaua București unde am obținut performanțe fantatice, dar asta este altă poveste”.
Lotul României
Portari: Iosif Lovas (UTA) – 19 ani, Constantin Gârjoabă (Progresul ) – 18 ani
Fundaşi: Mircea Rednic (Corvinul ) – 19 ani, Ioan Andone (Corvinul ) – 21 ani, Gheorghe Viscreanu (SC Bacău) – 20 ani, Augustin Eduard (FC Argeş) – 19 ani, Marin Matei (FC Olt) – 19 ani, Cornel Fîşic (SC Bacău) – 19 ani
Mijlocaşi : Gabi Balint (Steaua) – 18 ani, Costel Ilie (ASA ) – 20 ani, Mihăiţă Hanghiuc (Oţelul) – 20 ani, Decebal Balaur (FC Argeş ) – 19 ani, Doru Vuscan (UTA) – 19 ani
Atacanţi: Romulus Gabor (Corvinul) – 20 ani, Dorel Zamfir (Dinamo) – 20 ani, Stere Sertov (Steaua) – 18 ani, Mircea Bolba (ASA) – 19 ani, Horaţiu Lasconi (Jiul) – 18 ani
Antrenori: Constanin Cernăianu şi Dumitru Macri
Vârstele sunt cele de la vremea respectivă.
Echipa de bază: Lovas – Eduard, Rednic, Andone, Matei – Balint, Hanghiuc, C. Ilie – Gabor, Zamfir, Sertov. Gârjoabă şi Lasconi sunt singurii jucători care nu au jucat niciun minut la acel Campionat Mondial.
Meciurile României
Grupă:
Brazilia – România 1-1(gol Zamfir)
România – Coreea de Sud 1-0(gol Sertov)
România – Italia 1-0(gol Gabor)
Sferturi :
Uruguay – România 1-2(goluri Gabor)
Semifinale:
RFG – România 1-0
Finala mică:
România – Anglia 1-0 (gol Gabor)
Finala mare:
RFG – Qatar 4-1 M.D.
