Liviu Dragnea, trădarea și suferința

• Din punctul meu de vedere

Nu știu alții cum sunt, vorba lui Ion Creangă, dar eu am fost și am rămas un ziarist sentimental. Cred că omul este mai important decât societatea, iar dragostea se află deasupra politicii. Așa stând lucrurile, pentru mine subiectul zilei îl constituie despărțirea lui Liviu Dragnea de iubita lui tinerică. Intră câteodată viețile noastre pe un anumit culoar și te duce valul, nu te poți opune oricât te-ai strădui, ceea ce s-a întâmplat și cu Liviu Dragnea, asupra căruia s-a revărsat un tzunami de trădări, pe toate planurile. Trădare și suferință, asta a fost viața acestui om în ultimii doi ani și mie acest fapt mi se pare tragic, face din Dragnea un personaj de tragedie antică.

Pe de altă parte, recunosc că nu mi-a plăcut cum a reacționat și vă dau un exemplu, clar, fiindcă a scris:
” Știu bine ce fac și de ce și întotdeauna iau decizii spre mai bine.”
Să mori tu, domn președinte că așa stau lucrurile ? De ce te dai atât de rotund, de inexpugnabil ? Care dintre noi, în astfel de momente, știe bine ce face și ia deciziile cele mai înțelepte ? Nimeni !
Dragnea a vrut să pară ori chiar să fie un fel de supra – om, ceea ce dăunează mult în orice domeniu și oricine ai fi. Văzându-l astfel, aproape că mă sperie, pare că a devenit un fel de cyborg, iar de acum lucrurile o vor lua razna, mai ales că partidul, în pofida postărilor de pe Facebook, nu prea merge, ceea ce, fără supărare, am documentat personal. Nu e chiar avalanșa aceea de înscrieri despre care vorbește Codrin Ștefănescu, iar înscrișii nu sunt chiar de cea mai bună calitate. Dragnea nu e Dan Diaconescu, APP nu e PP – DD, dar pe undeva seamănă, n-aș putea spune unde și cum, dar seamănă.
Mai e o problemă, în sensul că APP se încropește într-un moment total nefavorabil, e pandemie și lumea stă cu ochii spre guvern să vadă ce măsuri vor mai fi luate, apoi PSD a intrat la guvernare și, după cum se vede, a ajuns la 40 %, fiindcă a surprins încă o dată prin seriozitate și preocupare față de buzunarul românilor simpli. Oamenii nu sunt fraieri, știu că uneori trebuie să te faci frate cu dracul până treci lacul, iar frăția asta cu necuratul e foarte dificilă și cine reușește să treacă puntea cu bine e demn de toată admirația.
Așadar, partidul lui Liviu Dargnea pare că ratează startul, ceea ce pe mine unul mă îndurerează, întotdeauna l-am considerat pe acest om un erou, deși acum parcă eroul dă semne de rigiditate, poate chiar de un pic de nebunie, așa cum se întâmplă cu toți cei care îmbracă acea cămașă a morții. Zicea Tudor Vladimirescu:
– „Vreţi să mă omorâţi? Eu nu mă tem de moarte. Eu am înfruntat moartea în mai multe rânduri. Mai înainte de a ridica steagul spre a cere drepturile patriei mele, m-am îmbrăcat cu cămaşa morţii”.
Pentru că nu vreau să încurc subiectele, dacă tot a venit vorba despre Vladimirescu, vreau să vă spun că de el îmi aduce aminte Liviu Dragnea, iar dacă analizăm atent ceea ce spune acest om la Realitatea TV, vom vedea că seamănă enorm cu ceea ce spunea Domnul Tudor:
– „Cu glasul norodului celui năpăstuit am urmat şi urmez, spre dobândirea dreptăţilor. Am hotărât,… ca nici într-un chip să nu încetez din cererea dreptăţilor ţării”… Dreptăţile „să vor dobândi negreşit prin vărsare de sânge împotriva vericăruia vrăjmaş să va arăta călcătoriu acestor dreptăţi”… (Tudor, Proclamaţia către locuitorii judeţelor, din 20 martie 1821).
– „Eu nu caut ceva pentru mine, ci mă îngrijesc de binele patriei şi de fiii ei sărmani, care au rămas cu desăvârşire goi din pricini ştiute dumneavoastră”…
– „Vrăjmaşii noştri, totdeauna porniţi spre împilări, au supt sângele sărmanilor locuitori vreme de aproape o sută de ani”…; „împreună cu boierii au adus ţara noastră intr-o stare atât de jalnică”… „Nu mai este insă cu putinţă ca poporul să sufere şi de aci încolo silniciile răufăcătoare săvârşite până acum asupra lui; el s-a hotărât ca mai degrabă să piară cu totul decât să rabde povara îndurată de el până acum” (Tudor câtre boierii fugiţi la Braşov; sfârşitul lui martie 1821).
– „Suntem datori să ne jertfim pentru patria noastră, pentru care şi sunt eu venit dimpreună cu norodul” (Tudor către preşedintele divanului, mitropolitul Dionisie Lupu marele vistier, Alexandru Filipescu-Vulpe, 3 aprilie 1821).
Acum, vor fi unii cititori care vor spune că am sărit calul comparându-l pe Dragnea cu Tudor Vladimirescu, dar eu o ţin pe-a mea şi spun că seamănă ca mesaj.
Pe de altă parte, când vrei să faci istorie, nu te legi de o femeie cu 30 de ani mai tânără deoarece se poate întâmpla orice, oricând.
Acesta fiind spuse, să reamintesc că liderii partidelor europene naţionaliste au discutat sâmbătă la Varşovia despre posibilitatea unor voturi comune în Parlamentul European, dar nu au reuşit să încheie o alianţă formală.
Premierul ungar Viktor Orban, lidera extremei drepte franceze Marine Le Pen şi Jaroslaw Kaczynski, preşedintele partidului conservator polonez de guvernământ Lege şi Justiţie (PiS) se numără printre liderii celor 15 partide europene conservatoare şi de extremă dreapta care au luat parte la această reuniune în capitala Poloniei.
Din România a participat PNȚCD.
Într-o declaraţie comună transmisă la final, participanţii şi-au afirmat opoziţia lor faţă de ”o Europă guvernată de o elită autoproclamată”, subliniind că ”numai instituţiile suverane ale statelor au o deplină legitimitate democratică”.
Poate de aici să vină salvarea lui Liviu Dragnea și a partidului său, dar trebuie să nu uităm că mai e mult până departe.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)