- Rădescu, între necazurile vieții și satisfacțiile carierei
Ionuț Rădescu, jucător de bandă la CS Mioveni, este un fotbalist încercat de viață. De-a lungul timpului, acesta s-a confruntat cu mai multe probleme familiale, dar peste care a trecut, iar acum vrea să facă performanță la Liga 1. Cariera jucătorului galben-verde se leagă în ultima perioadă de actualul antrenor al Mioveniului, Alexandru Pelici, acesta promovându-l pe Rădescu la Liga a II-a și acum la Liga 1.
Pentru CS Mioveni urmează trei meciuri grele, la Botoșani, cu U Craiova și la Arad. Cum le vezi?
– Într-adevăr, sunt trei partide foarte grele. Avem o deplasare la Botoșani, o echipă foarte bună, care stă foarte bine la faza ofensivă și joacă un fotbal frumos, dar noi ne gândim să scoatem punct sau puncte de aici. Apoi jucăm acasă cu Craiova, echipă care la începutul campionatului se anunța ca o pretendentă la titlu. Sunt și ei o echipă bună… În fine, încheiem sezonul regular cu deplasarea de la Arad, unde mergem să ne jucăm șansa. Din aceste 3 meciuri vrem minimum două puncte.
Trei meciuri și două deplasări, Botoșani și Arad, de peste 2000 km în total, în decurs de 7 zile. Practic aveți doar câte o zi de refacere…
– Își pot pune amprenta pe evoluții aceste deplasări, pentru că e vorba de kilometri mulți de parcurs. Noi însă vrem să intrăm în teren capacitați și să scoatem 100% din noi. Importantă este ziua aceea de recuperare, pentru că altfel nu ai ce să mai pregătești, nu mai ai timp. Importantă e refacerea până la ora jocului…
Cum vezi lupta pentru salvarea de la retrogradare?
– O luptă strânsă… Și FC U Craiova joacă un fotbal bun… Șansa noastră la care sperăm este că știm ce jucăm și cred că ne vom salva. Suntem un grup unit, intrăm în teren și luptăm unul pentru altul să realizăm obiectivul. Nu ne interesează ce se întâmplă la alte cluburi, noi vrem să ne facem treaba, nu ne gândim ce se întâmplă cu contracandidatele…
Tu, joci și pe partea stângă și pe partea dreapta, ba fundaș, ba mijlocaș… Unde te simți cel mai bine?
– Cel mai bine mă simt mijlocaș dreapta, ăsta este postul de bază. Dar totdeauna m-am pus în slujba echipei, dacă echipei i-a fost bine și mie mi-a fost bine. Când intru în teren, încerc să fac treaba cât mai bine și să dau 100% să ajut echipa.
Cu FCSB ai ieșit accidentat…
– Cu FCSB a fost o evoluție bună a tuturor jucătorilor. Echipa a jucat foarte bine… Și pe mine mă mulțumește evoluția mea… Intru motivat și dau totul! Am avut pe final o mică contractură… la faza dinainte am primit un genunchi pe coapsă, o lovitură oarbă, apoi la o săritură mi s-a blocat un pic mușchiul, dar acum mi-am revenit…
Promovare cu Pelici la Liga 2 i Liga 1
Vorbește-ne un pic despre începuturile carierei tale…
– M-am apucat de fotbal, ca toți, la 7-8 ani, la Rucăr, unde m-am și născut și am crescut. La 15 ani am avut un necaz în familie, am rămas fără tată și apoi unchiul meu m-a adus la Pitești și am ajuns la Liceul Sportiv. Apoi am fost la juniorii de la SCM, apoi la echipa mare, 2 ani. Din Liga a IV-a am promovat în Liga 3 și am stat un an în acest eșalon. Apoi am fost la Bradu, un an și jumătate, după care la Urban Titu în Liga 3, cu Rică Neaga antrenor. Am stat și aici un an și jumătate. Am revenit la Bradu pentru un an și am ajuns la CS Mioveni.
Ai continuat și studiile?
– Cu școala…. nu pot spune că am învățat foarte bine… Nici deștept la învățătură, nici în partea cealaltă nu am fost… Dar m-am ținut de școală, am continuat studiile până la final. Nu am fost un elev premiant, dat am terminat școala și apoi facultatea, în paralel cu fotbalul…
Cum ai ajuns la Mioveni? Care este povestea?
– În 2016… tot Pelici era antrenor… Vreau să –i mulțumesc pe această cale. Am fost o săptămână în probe și a urmat un meci de verificare. După acel meci m-a chemat în cantonament… a fost ceva extraordinar. Era ultimul meu an de juniorat și prindeam junior la Liga 2. Din acel moment a urmat 100% seriozitate… Pelici mi-a marcat cel mai mult cariera, am promovat datorită lui de la Liga a III-a la Liga a II-a și acum de la Liga a II-a la Liga 1, tot cu dânsul. Când m-a luat la Mioveni, la Liga 2, dintre toți cei din probe, doar pe mine m-a oprit…
”Mi-aș fi dorit din sufletul să fie lângă mine!”
Spuneai că la 15 ani ai avut un necaz și ai rămas fără tată…
– Și nu numai atât! Am avut multe încercări! În 2018 am pierdut un unchi, un an mai târziu s-a stins şi sora mamei, iar în luna aprilie a anului trecut, virsului ucigaş, iar aici mă refer la Covid, mi-a răpit-o pe bunica. Avea 73 de ani, nu avea comorbidităţi, era plină de viaţă. Ca un fulger m-a lovit moartea ei. Era suporterul meu înfocat, se uita la toate meciurile. Îi plăcea să merg s-o vizitez şi să-i duc cafea şi pălării. Erau plăcerile ei…
Cum vezi acum, la ceva timp, toate aceste încercări?
– Eu mi-aș fi dorit din tot sufletul să fie toți lângă mine și să vadă ce am realizat… Poate, ei de unde sunt, mă văd, mă susțin, se roagă pentru mine… dar era mai important să fie cu mine…. Am avut foarte multe pierderi, dar am trecut peste, am învățat să trec peste ele…. Viața este un neprevăzut, nu știi ce ți rezervă ziua de mâine…
Urmează să îți întemeiezi o familie…
– Nu sunt căsătorit, încă… Sunt cu iubita mea, Alma, de 6 ani… Am planuri de viitor! Suntem de aceeași vârstă, iar eu peste o lună fac 27 de ani.
Pe plan profesional ce îți dorești?
– Să fiu sănătos, asta e cel mai important! Așa pot să fiu 100% să salvăm echipa anul ăsta. Este și obiectivul meu personal, să evoluez cât mai bine, să mai marchez și să ne salvăm. Fiecare își dorește să ajungă la mai bine, dar dacă putem să salvăm echipa e foarte bine pentru bine, e foarte bine să rămân și la Mioveni. Nu vreau să să gândesc la viitor, pentru că tot timpul viitorul cu mine a fost ceva neprevăzut. Nu am putut să mă gândesc să îmi fac planuri pentru că au fost date peste cap de lururi neprevăzute. S.M.
