Sorry, nu vreau să fiu Marius Ghilezan

• Din punctul meu de vedere

Știți care e treaba ? Nu sunt un erou deoarece nu pot fi un erou, nu am în spate un brand de presă de anvergură națională, nu apar la televiziunile din București, nu am contracte de publicitate cu multinaționalele, în consecință, sunt doar cel care sunt.

Așa stând lucrurile și acesta fiind adevărul, nu am de gând să fac nici cea mai mică opoziție curentului de presă oficial care analizează doar daptul că războiul de agresiune al lui Putin provoacă mari pierderi de vieți omenești, printre care și copii. Curentul de presă oficial repetă acest adevăr crud și cere încetarea războiului, ceea ce este un mod de a vedea lucrurile umanist și responsabil.
Sunt însă și alte lucruri de discutat, pentru a vedea cine câștigă în urma acestui război, cine se opune, dacă se opune, negocierilor de pace și cum facem ca nenorocirea din Ucraina să nu se mai repete, indiferent cine ar fi părțile implicate.
Curentul oficial de presă respinge astfel de analize, considerându-se că este suficient să condamnăm războiul. Din câte observ, 99 % din presa lumii zise libere adoptă aceeași conduită, adică cere oprirea războiului, îl condamnă pe Putin și nu își pune alte întrebări.
Evident că nu mă voi erija eu în buricul presei lumii libere, văd că încearcă să facă alții acest lucru și o pățesc grav pe rețelele de socializare. De pildă, Marius Ghilezan, editorialistul României Libere, om cu o cultură politică excelentă și extrem de talentat.
Marți, acest domn Ghilezan a postat pe Facebook următorul text: „În lume se va produce o nouă ordine mondială, iar noi vom fi în fruntea ei. Şi vom uni tot restul lumii prin această acţiune” (Joe Biden, luni, 21 martie 2022). Când v-am spus că Ucraina nu e decât un proxy? Nu m-ați crezut. Țara vedetei de Hollywood nu e decât un teren de luptă.”
A fost nenorocire la rubrica de comentarii, mi-a fost milă de bietul domn Ghilezan. Doamna Marcela Feraru, ziaristă care trăiește la Paris, a avut cel mai blând comentariu: ” Daaa, nu m-am prins că SUA a atacat Ucraina. Sau Rusia. Și că Putin doar n-a avut încotro.”
Adică, tacă-ți gura, Ghilezan, rezumă-te la a spune că Putin a atacat Ucraina, mai mult nu e voie să comentezi.
Sorry, nu vreau să fiu Marius Ghilezan.
Adevărul este că dacă vrei să faci carieră în presa de nivel înalt a lumii zise libere, atunci când curentul oficial spune ceva, trebuie să te conformezi. Mă tem că dacă vrei să faci orice fel de carieră este nevoie să fii atent la ceea ce postezi pe rețelele sociale, mai ales dacă ești tânăr.
Nu avem libertate ? Ba da, cineva poate fi liber să nu te angajeze în cazul în care ești unul care și-a pus prea multe întrebări.
Vin cu un alt exemplu. Tucker Carlson, despre care unii spun că este cel mai mare ziarist de televiziune din lume, pune problema în felul următor:
” Zelenski și-a consolidat controlul complet asupra Ucrainei de multă vreme. Cu mult înainte de invazia rusă și de război.
Anul trecut, principalul său adversar politic a fost arestat și bunurile sale au fost confiscate de stat.
În același timp, Zelenski a închis trei dintre cele mai populare canale de televiziune – canale care, nu întâmplător, erau critice la adresa lui.
Deci, cum ar trebui noi americanii să privim aceste lucruri?
Ei bine, în primul rând, și cel mai evident, recunoscând că aceasta nu este democrație, ci autoritarism”.
Spune Tucker Carson și alte lucruri, dar nu vreau să folosesc această rubrică pentru a-l critica pe dl Zelenski deoarce, cum spuneam încă de la început, nu sunt un erou fiindcă nu pot fi un erou.
Fără a fi însă erou, un om cu mintea structurată logic îmi permit să fiu și, în consecință, vă spun în felul următor:
Acest război sinistru are un agresor, un om care a dat ordinul agresiunii, iar numele său este Vladimir Putin. Un război de agresiune este cea mai josnică activitate umană. Nici dacă aș trăi o mie de vieți, nu mă văd capabil să dau un asemenea ordin. Eu sunt însă ziarist, nu șef de stat.
Liderii marilor state ale lumii pot opta pentru înarmare sau pentru compromisuri. Prin creșterea bugetelor militare și prin sancțiuni economice care împart lumea în două, nu se va ajunge decât la suferință și, în cele din urmă, la alt război. Indiferent de partea cui suntem, pe cine considerăm mai îndreptățit, ar trebui să avem o singură voce prin care să solicităm pace, nu confruntare.
Dacă Putin este făcător de război, să le cerem lui Joe Biden, Macron, Scholz, Zelenski să facă pace.
Lumea trebuie să aibă un viitor și timpul poate schimba multe, nu se termină istoria cu Putin și Zelenski. Ceea ce se termină sunt viețile unor oameni, printre care unele încă netrăite.
În aceste zile, vom avea summit-uri ale NATO și UE. Se spune că pe masă sunt proiecte grave, care pot afecta întreaga lume. Cineva a pus benzina, altcineva a aprins chibritul, iar miliarde de oameni suferă.
Acestea sunt adevăruri banale, nu cuvinte ale unui ziarist care vrea să fie un erou al presei. Cred că este vremea să alungăm patimile și să nu ne situăm de nicio parte în afară de partea păcii.
Dacă pacea e cât un ocean, acest articol a vrut să fie o moleculă din ocean.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)