Este foarte interesant ce se întâmplă, este de urmărit și, fără îndoială, vom găsi și unele explicații.
Valorile își pierd puterea.
Ucraina a câștigat Eurovision deoarece a fost invadată de Federația Rusă. Valoarea muzicală a pierdut în fața valorii politice.
De multă vreme, valoarea literară a unor cărți pierde în fața culorii pielii autorului, a culturii de unde vine, a activității sale politice. Premiul Nobel pentru literatură se acordă pe orice alt criteriu decât cele estetice.
Accesul în unele universități celebre din Vest se face pe criterii de rasă și orientare sexuală.
Cluburile de fotbal din Anglia își propun să promoveze persoanele din conducere în funcție de sex și culoare a pielii.
Lovirea valorilor la temelie produce dezorientare morală, haos, depresie.
Ticăloșia nu va mai fi ticăloșie, în funcție de context poate deveni virtute. La fel se va întâmpla cu adevărul, care se va transforma în minciună și invers. Frumusețea va fi considerată urâtă și urâtul va fi văzut drept frumos. Cinstea va semăna cu hoția și hoția cu cinstea. Bunătatea și răutatea se vor confunda una cu cealaltă. Onoarea și dezonoarea vor fi interschimbabile.
Care sunt cauzele și scopul ?
Circulă pe internet un text care ambiționează să explice totul dintr-o suflare:
x
” Când Roma nu a mai avut forța pentru a impune Legea romană (Pax Romana), a ales să propage „dezordinea romană”, în numele supraviețuirii. Mai mult, Imperiul Roman de Răsărit a ridicat această strategie la rang de politică imperială pentru a-și proteja frontierele – dacă Imperiul nu putea guverna frontierele, alegerea a fost să le facă neguvernabile, imposibil de guvernat, deci fără miză se a fi cucerite.
Statele Unite ale Americii, un imperiu informal, au preluat această strategie, dar au modificat-o – dacă în cazul romanilor, era o tehnică defensivă, folosită în interiorul teritoriului, în cazul Americii a devenit totalmente ofensivă, conflictele generate fiind externe homeland-ului. Caracteristic imperiilor în declin, profitând de poziția geografică izolată și sigură, în intimitatea celor două oceane, aprinde conflicte în întreaga lume, de cele mai multe ori în proximitatea adversarilor și astfel se poziționează ca o oază de stabilitate și securitate, atrăgând fluxurile financiare din întreaga lume. În concluzie, guvernarea prin haos și război este deosebit de profitabilă pentru SUA: își hrănește complexul industrial militar, generând piață pentru armament, dar și pentru restul companiilor americane, își slăbește adversarii, nevoiți să își consume resurse importante pentru a purta războaie induse care produc adeseori și instabilitate internă și, cel mai important, SUA își poate proteja produsul său de export cel mai valoros – petro/dolarul. Problema cea mai mare este că acest joc nu este o formulă win-win, ci una lose-lose, miza nu este ca SUA să nu piardă, ci să piardă mai puțin decât adversarii. Profesorul Mearshimmer observa că SUA creează haos și distrugere și din teama ca pacea și dezvoltarea economică să nu ajute la întărirea unei alte puteri, capabile să îi conteste hegemonia. Inevitabilul s-a produs, iar după treizeci de ani de unipolaritate incontestabilă, China și Rusia bat la ușa Americii cu propunerea unei ordini mondiale multipolare-plăcinta trebuie împărțită! America, aflată în faza de declin accentuat, elitele sale, mai precis, au aplicat și intern această tehnică a haosului (mișcările BLM), dar, de principiu, criza internă se exportă către alte țări.
În acest context, Ucraina nu are decât un rol marginal. Să lăsăm emoția să inunde discursurile analiștilor „profesioniști” și să avem puterea să verbalizăm evidența-morții și distrugerea Ucrainei, pe cât de tragice, pe atât de irelevante sunt în tabloul general al acestui Ultim Război American”.
x
Iartați-mă dar cred din ce în ce mai puțin, dacă aș fi crezut vreodată, în acest gen de explicații. Nu se poate susține ideea că ”cineva își propune”, mai degrabă cred că acesta este spiritul vremii în care trăim.
Se spune că, în trecut, au citit cărți și astfel și-au format o cultură, aproximativ 0,03 % dintre oameni. Cred că același procent este valabil și în zilele noastre. Deosebirea constă în faptul că dacă acum câteva sute de ani 0,03% dintre oameni citeau și erau singurii al căror glas se auzea, astăzi toată lumea își spune părerea, toată lumea votează, lideri sau cântece, așa cum s-a întâmplat la Eurovision.
Cred însă că orice naș își are nașul, iar criza fără precedent în care deja ne aflăm ne va aduce pe toți cu picioarele pe pământ.
Pe net, oamenii au reacționat la cîștigarea de către Ucraina a concursului muzical:
“Jaful secolului. Eurovisionul a devenit o bâtă politică în mâna cuiva. Cântecul e artă. Atât. Curaj celorlalte țări care au depus muncă și au fost neîndreptățite”, a scris un internaut.
“Este timpul ca BBC să retragă finanțarea acestei farse. Nu-mi pasă că Marea Britanie a venit pe locul doi, aș fi simțit la fel dacă am fi venit ultimul. Un șobolan ar fi putut strănuta într-un microfon și Ucraina ar fi câștigat. Jucând în mâinile lui Putin dacă doar dăm Ucrainei totul pe farfurie. Concurență slabă, slabă, arătând în continuare de ce aceasta este o farsă a unui „concurs”” , considera alt internaut.
“Cântec groaznic și care va ajunge în uitare. Nu talentul a câștigat, ci politica. Era cunoscut de la început. Sam Ryder ar fi trebuit să câștige”, consideră un alt telespectator.
“Mi-am pierdut tot respectul pentru unul dintre concursurile mele preferate de cântece. Este păcat că politica trebuie să decidă chiar și un concurs de cântece ca acesta. Scuze Regatul Unit și Spania au fost jefuite în fața milioanelor de telespectatori”, crede un alt internaut.
Desigur, istoria se face prin oameni. Președintele Zelenski, cu țara mutilată și zeci de mii de morți în casă, a avut capacitatea de a invita lumea să dea Ucrainei voturile la concurs.
Cu scuze pentru formularea macabră, aș spune că:
– Moartea a cântat la Eurovision.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
