Din punctul meu de vedere
Scriu acest articol din trei motive:
1. Pentru a fi de folos medicilor oncologi, care îl vor putea recomanda spre lectură pacienților.
2. Pentru a fi util pacienților care suferă de cancer și urmează o cură de chimioterapie.
3. Pentru a omagia condiția umană a creatorului.
Lucrurile stau în felul următor:
Poetul Constantin Preda a mers la medic și a aflat că are o tumoră cerebrală. I s-a recomandat o operație pe creier. În urma operației, tumora a fost extrasă dar s-a dovedit, la biopsie, că are o natură malignă. În această perioadă, poetul Constantin Preda urmează un tratament specific – chimioterapia.
Ce a făcut Constantin Preda aflând că se află în această situație ? A plâns, s-a lamentat, a căzut la pat zicându-și că viața este nedreaptă cu el ? A cedat nervos și s-a gândit cum își împarte agoniseala ?
Nici vorbă de toate acestea.
Constantin Preda s-a apucat să scrie cu și mai multă patimă, ridicând nivelul literaturii sale atât de sus încât nici nu îți vine să crezi ochilor.
Poet excepțional și înainte, după ce s-a îmbolnăvit grav, Constantin Preda a devenit unul dintre cei mai mari poeți români din toate timpurile.
În această perioadă, omul acesta merge periodic la chimioterapie, își vede cuminte de tratament, dar scrie cu o îndârjire și cu un har uluitor.
Cititorii acestei rubrici sunt mai mult preocupați de viața politică și mai puțin de poezie. Totuși, vă rog să citiți unul dintre poemele scrise de Constantin Preda chiar săptămâna trecută:
X
dumnezeu
iti trebuie o mie de infrangeri
urmate de inca o mare umilinta
ca dumnezeu sa-ti patrunda
adanc in fiinta
intreg cerul
acolo in adanc sa se jertfeasca
pentru firul de tarana care esti
pentru latura ta omeneasca
iti trebuie o mie de umilinte
urmate de inca o infrangere
pentru ca inima ta
sa inceteze sa mai sangere
am intalnit salbaticiuni atat de sfioase
am intalnit oameni mai rai decat niste jivine
dar m-a aparat dumnezeu
ascuns in fiecare icoana din mine
iti trebuie atatea si-atatea infrangeri
toate stranse frumos ca-ntr-un buchet de flori
pe care sa-l poarte in brate mireasa
pana la altarul bisericutei din nori
iti trebuie o mie de infrangeri
urmate de inca o mare umilinta
ca dumnezeu sa-ti patrunda
adanc in fiinta
x
Prin ce se deosebesc oamenii între ei ? Evident, prin multe aspecte, dar cred că aspectul cel mai important este demnitatea, iar vârful de demnitate care poate fi atins este demnitatea în fața morții.
Confruntat cu ceea ce se cheamă o boală nemiloasă, poetul își accelerează, își intensifică menirea, talentul, ridicând poezia ca o pavăză în fața dispariției.
Am început prin a spune că un motiv al scrierii acestui articol este să folosească pacienților bolnavi de cancer. Desigur, nu toți acești pacienți sunt artiști, nu toți au har de la Dumnezeu să compună opere de artă. Da, dar fiecare dintre noi avem harul nostru, fiecare om ajuns într-o asemenea cumplită situație poate să dea ce are mai bun din el, să lucreze pe cât îl țin puterile, să nu cedeze nicio clipă în fața amenințării morții.
Constantin Preda nu a cedat și sunt gata să jur că poezia îl va salva.
Îl va salva faptul că a considerat mersul la chimioterapie ca pe ceva normal, dar în același timp și-a reevaluat viața, a înțeles că ea are o limită și trebuie trăită la cel mai înalt nivel și în cel mai frumos sens. Această combinație între supunerea la realitate și revolta împotriva morții va face din Constantin Preda un supraviețuitor.
Am dat ca titlu al acestui articol un singur cuvânt: chimioterapie.
Sper să se indexeze în Google alături de explicațiile științifice, medicale, iar când cineva va căuta să vadă ce este ”chimioterapie” să înțeleagă că poate fi și luptă, și poezie, și măreție.
Gheorghe Smeoreanu
