La final de iunie, se simte deja cuptorul verii. Ca și la motoare, răcirea organismului uman se face pe două căi: cu aer și cu apă.
Răcirea cu aer se face în mod natural prin expunere la vânt, sau mers rapid pe bicicletă, trotinetă, placă, sau în mod artificial, cu aer condiționat. Răcirea cu apă se face prin duș sau prin înot în piscină. Astăzi vom discuta trei situații clinice în piscină. Primul caz este traumatismul prin contactul cu suprafața contondentă a piscinei.
Dacă în natație, săriturile fac parte din programul de antrenament al profesioniștilor, pentru înotătorii amatori, aruncatul în piscină este, de obicei, interzis prin regulamentul de funcționare. Uneori, însă, cineva sare fără să cunoască tehnica, apa este mică, și se produce contactul capului cu suprafața dură a piscinei. Se produce un traumatism craniocerebral cu risc vital major. Evident că, dacă persoana e în stare de ebrietate, consecințele sunt și mai grave. Al doilea caz clinic este stopul cardio-respirator care apare la contactul brusc dintre suprafața încinsă a tegumentului și temperatura scăzută a apei. Gradientul de temperatură declanșează reflexe puternice care pot duce la stop cardiac. O regulă elementară spune că, înainte de a intra în piscină, trebuie să faci un duș. Cine respectă această regulă nu va face niciodată stop cardiac la contactul cu apa rece. Al treilea caz este sincopa subacvală. Recentul campionat mondial de natație de la Budapesta ne-a oferit satisfacții imense, dar și o lecție de medicină. O sportivă americană a leșinat în mediul acvatic, probabil din cauza suprasolicitării. Și-a pierdut controlul și s-a înecat, fiind salvată doar de curajul și prezența de spirit a antrenoarei, care a intervenit ilegal ca să-și salveze discipola. Regula este să nu mergem la piscină obosiți. Înotul trebuie să fie o distracție. dorim zile liniștite, inclusiv la piscină!
