- Din punctul meu de vedere
Ați auzit de un domn pe nume Alexander De Croo. N-ați auzit ? Păcat, omul este premierul Belgiei și ne anunță pe toți, inclusiv pe noi, românii, că : ”Următoarele cinci până la zece ierni vor fi foarte dificile. Evoluția situației este foarte grea peste tot în Europa. În anumite sectoare, este foarte greu să gestionăm prețul ridicat al energiei. Monitorizăm situația, însă trebuie să fim limpezi: următoarele câteva luni vor fi grele, următoarele ierni vor fi grele.”
De un domn pe nume Josep Borell în mod sigur ați auzit, deoarece dânsul este șeful diplomației UE. Domnia sa ne spune că ”va trebui să îndurăm și să distribuim costurile în cadrul UE”, dacă vrem ca Europa să nu cadă în capcana întinsă de Vladimir Putin.
Domnul Emmanuel Macron este președintele Franței, iar el ne vorbește despre ”sacrificiile” din următoarele cinci-zece ierni”, despre ”sfârșitul abundenței” și pregătirea cetățenilor ”pentru ce este mai rău”.
Aș vrea să fiți un pic atenți, deoarece voi face o afirmație clară, în calitate de cetățean liber al UE, membru al unei democrații care îmi permite să mă exprim liber:
Nu, nu sunt de acord cu aceste sacrificii, îi acuz pe liderii occidentali că s-a ajuns aici, le solicit să ia măsuri în ceasul al 12-lea, să renunțe la manipulare, să ia în considerare cauzele care au dus la războiul din Ucraina și să le înlăture, pe cât se poate.
Dacă nu am în fața dumneavoastră autoritatea necesară pentru a vă face atenți la adevăr, ascultați-l pe tânărul comentator Laurențiu Țârcă, cel care scris în qmagazine.ro în felul următor:
”Din păcate, Vestul se consideră parte în acest conflict, iar consecințele în plan informațional sunt că publicul din spațiul euroatlantic este furajat cu știri inflamatorii, părtinitoare și adesea false, rezultatul fiind o isterie virtuoasă de tipul celei pe care am mai văzut-o la nivel mondial la vacciniada covidiană și, în România mai demult, la mișcarea împotriva „ciumei roșii.”
Mai spune acest om că:
”Ar fi ridicol să începem al treilea război mondial pentru că suntem incapabili să privim situația cu maturitate, dincolo de sentimentalisme și de propaganda pe care o gonflăm pentru a ne impresiona pe noi înșine și pentru a ne reaminti că Lupta Noastră este cea virtuoasă”.
Europenii i-au ales pe Macron, De Croo, Olaf Scholz, Iohannis și ceilalți nu pentru a ne spune că ne așteaptă 10 ierni grele, ci pentru a ne asigura că nu ne întoarcem la ceva identic cu perioada restricțiilor comuniste de electricitate și căldură. Acela restricții au avut, în România, rolul de a permite plata datoriei externe, câtă vreme acum au doar efectul de a ne stresa și de a ne împovăra, în condițiile unei economii concurențiale și ale incertitudinii cu privire la ziua de mâine și la soarta copiilor noștri.
Macron, De Croo, Olaf Scholz, Iohannis și ceilalți au datoria de a-și pune coada pe spinare și a porni la rezolvarea situației luând în calcul în primul rând interesele Europei, nu dorința Americii de a rămâne singura putere mondială. I-am ales să găsească soluții, nu să stea în poziția ghiocelului în fața americanilor, iar dacă nu sunt capabili, înseamnă că Europa are nevoie de o nouă elită politică, de lideri în stare să fie atât de inteligenți și de persuasivi încât să negocieze până la identificarea căilor de evitare a scăderii catastrofice a nivelului de trai.
Să luăm un exemplu din Anglia. ”Ţara se confruntă cu o criză umanitară. Mulţi oameni s-ar putea confrunta cu alegerea îngrozitoare între a sări peste mese pentru a-şi încălzi casele şi a trebui să trăiască în condiţii de frig, umezeală şi foarte neplăcute”, a declarat Matthew Taylor, directorul executiv al Confederaţiei NHS.
Situaţia ar putea provoca afecţiuni respiratorii, boli mintale, înrăutăţi şansele de viaţă ale copiilor şi ar putea creşte presiunea asupra Serviciului Naţional de Sănătate (NHS), deja tensionat, a adăugat el. Confederaţia NHS a spus că este îngrijorată că ”sărăcia de combustibil”, în absenţa unui sprijin suplimentar guvernamental, ar provoca creşterea numărului de decese asociate cu casele reci, care sunt estimate în prezent la aproximativ 10.000 pe an.
Făcând un calcul simplu, asta ar însemna că la nivelul întregii Europe să avem câteva sute de mii de decese drept consecință a crizei energetice provocate de speculațiile dealer-ilor și de războiul din Ucraina.
Ar fi mai multe victime chiar decât provoacă acest război.
Într-un discurs din 2013, regale Willem-Alexander al Olandei anunța moartea modelului social european. ”Din cauza evoluțiilor sociale, precum globalizarea și îmbătrânirea populației, piața noastră a muncii și serviciile publice nu mai sunt potrivite pentru necesitățile timpurilor noastre. Statul clasic al bunăstării din a doua jumătate a secolului XX evoluează încet dar sigur către «o societate participativă», în care se așteaptă ca cetățenii să aibă grijă de ei înșiși sau să creeze soluții la nivelul societății civile pentru probleme precum pensiile (…) Tuturor celor care pot li se cere să-și asume responsabilitatea pentru propria viață și pentru cea a persoanelor apropiate”.
”Ei vorbesc despre o societate participativă. Aceasta înseamnă, de fapt, că fiecare e pe cont propriu”, comenta atunci Arnoud Boot, profesor de economie la Universitatea din Amsterdam.
Acum, după aproape un deceniu, cu un război în Ucraina și cea mai gravă criză energetică, guvernele UE încep să lanseze un mesaj similar. Este mesajul că ”fiecare e pe cont propriu” la nivel economic, dar trebuie să se sacrifice de fiecare dată când guvernul spune că o criză a fost ”inevitabilă”, scrie Călin Marchievici.
Cum adică suntem pe cont propriu ?
Nu aveam cândva o țară, o mai avem ? Nu avem acum o Uniune Europeană ?
Care este rolul UE dacă nu acela de a ne feri de sărăcie și moarte?
Sau rolul UE este să avem o sută de mii de funcționari la Bruxelles și Starsbourg care să îi protejeze pe nemți și francezi, iar acum poate nici pe ei, să joace cum li se cântă de la Washington, iar populația Europei să înnebunească de griji ?
Sunt întrebări simple pe care am curajul să le pun în această pagină.
Am înțeles însă că cine se va plânge de criză va fi considerat putinist și dușman al democrației.
Zău ?
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
„Dacă nu am în fața dumneavoastră autoritatea necesară pentru a vă face atenți la adevăr, ascultați-l pe tânărul comentator Laurențiu Țârcă…”. Cine este Laurențiu Țârcă, cel ce are această autoritate, prin ce a obținut-o, cât de cunoscut este în domeniu, ce lucrări de referință a scris pentru a deveni el însuși o referință pentru cititori?
Fiindca intrebarea dvs m-a facut curios (rareori gasesti pe cineva care sa puna problema in acesti termeni), am dat si eu o cautare pe internet. Si aveti dreptate, internetul nu stie aproape nimic despre acest „tanar comentator”. Se numeste Laurentiu Tirca (deci nu Tarca) si apare cu un singur articol in QMagazine, cel din care citeaza autorul acestui text. In rest, nimic, pe nicaieri, daca nu il iau in calcul pe singurul „comentator” omonim gasit pe youtube, un om care face videoclipuri despre apicultura. Mi s-a mai parut si altadata ciudata aceasta manie a autorului de a turna citate cu nemiluita, dar cu isprava de azi mi se pare ca atinge o culme a bizareriei. Macar daca articolul acela, integral, din QMagazine al lui Laurentiu Tirca, ar fi fost vreo capodopera, dar mi se pare comun, ca sa nu mai spun ca intregul articol mi se pare un pretext pentru a propaga idei „anti-vacciniste”.
Domnule Smeoreanu,
Observ, în comentariile dumneavoastră despre conflictul din Ucraina, mult prea desele referiri la vina Occidentului și ale SUA . Vreți să ne luminați și să ne spuneți care este motivul, în opinia dumneavoastră, care a stat la baza invaziei barbare a Rusiei?
Asta pentru că vedem că pe Zelenski îl persiflați, iar despre Putin vă feriți să faceți aprecieri.
Mulțumesc!
Nu va mai kkti pe voi, ca putiti ; partile beligerante-s la fel !
Candva, Pisc zicea intr-o novela : ” Iarta-l, bre , ca-i lege al tau / Nu-l iert, boiarule !”
Cineva intreaba retoric „care este motivul, în opinia dumneavoastră, care a stat la baza invaziei barbare a Rusiei?”
Nu sunt eu adresantul intrebarii, dar raspund:
– a fost acelasi motiv care a stat la baza invaziei barbare a SUA in Afganistan si a altor asemenea invazii
Motivul in sine este ca o Mare Putere se simte amenintata de actiunile unei Mici Puteri,
iar Marea Putere are posibilitatea de a invada si de a face ce vrea cu mica putere.
Pur si simplu nu conteaza ca agresorul este Rusia sau SUA.
Este lumea in care traim, dincolo de „dreptul international”, „Carta ONU”, „Consiliul de Securitate al ONU (care nu este acelasi lucru cu ONU)” etc.
De ce citez?
Pentru că în provincie ziariștii care fac analize politice au mai puțină credibilitate, pe ideea că ”îl știu eu, l-am văzut când bea o bere”.
Pentru că oamenii nu prea citesc din surse de calitate.
Pentru că citatele alese de mine spun adevăruri grave, importante.
Admit ca primele motive pot contine justificari intr-o oarecare masura, trec peste ele, dar al treilea ma intriga. Dvs. citati niste opinii si pretindeti ca sunt adevaruri grave, importante? De cand si cu ce etalon opiniile sunt calificate drept „adevaruri grave, importante”? Ca sa nu mai spun ca a va sustine propria opinie cu o alta opinie („uite, ca mai e inca o persoana care gandeste ca mine!”) si nu pe niste fapte mi se pare o stangacie, daca nu chiar un ilogism.
Nu e niciun ilogism, suntem la capitolul editorial, adică opinii. Formularea ”trec peste ele” mi-a produs un zâmbet, mulțumesc.
editorial (definiție din dexonline.ro):
Care exprimă părerea conducerii redacției într-o problemă actuală importantă.
Domnule Smeoreanu, credeți deci că ziariștii provinciali au mai puțină credibilitate din simplul și singurul motiv că sunt văzuți la un pahar de bere?
Cum detectați (probați) „adevărurile grave și importante” din textele pe care le citați? Aveți un sistem bazat pe verificare încrucișată din mai multe surse/referințe de încredere? Sau faceți altfel, ați putea să oferiți câteva detalii?
Luați în calcul subiectivitatea ca fiind obiectivă, adică există obiectiv. Desigur că încrucișez informații, așa cum spuneți, fac asta de mult timp și m-am înșelat rareori, am fost printre primii care au vorbit despre Statul Paralel, de pildă, ori despre problemele pe care le generează alegerea lui Klaus Iohannis.
Da’ maestre , ai ratat momentu’ sa mai pui poze cu pamponica priceputa la led-URI și primu’ agricultor ,dacă nu al țării măcar al psd( Dupa Daia) . Ala cu grimase de greață in poze,probleme la lingurica și cu cizmele de cauciuc in portbagaj la limuzina, maestru pe economică, de aici de la noi, nu Borei și Dorei strainezi care nu importa la nimeni! Nu e mai aproape cămașa decât haina?! Pe ăștia cine i-a ales și de ce ? Nu tot de aia… cine ia ales… ,nu au jurat și promis cu bunăstarea și protecția ,respectarea drepturilor și etc etc…Tot cu laturile și zoaiele da’ mai spre vest, nu acasă sau doamne ferește spre est !
Vreți să știți adevărul despre orice? Luați pe nemestecate ce vă oferă Smeoreanu, garnisit cu vreun citat din autori cărora le greșește numele…
PS Ați mai auzit pe cineva, in afară de Codrin Ștefănescu și G.S., vorbind despre Statul Paralel?
Comentariile sunt închise.