Chiar din prima zi a anului, istoria ne dă lecții, iar prezentul ne iese pe nas

• Din punctul meu de vedere

Încep șirul articolelor din 2023 invocând o expresie a lui Cicero, din dialogul ”De oratore”. ”Istoria este învățătorul vieții” sau, pe latinește, ”Historia magistra vitae”.
Doamne, câtă dreptate are Cicero ! Iată un exemplu concludent.
La 1 ianuarie s-au împlinit 114 ani de la nașterea lui Stepan Bandera, conducătorul Organizației Naționaliștilor Ucrainieni. Bandera este, oficial, Erou al Ucrainei, fiind decorat post mortem cu acest titlu, în 2010, de fostul președinte Victor Iuscenko.
Așa stând lucrurile, pe 1 ianuarie, anul acesta, în Ucraina, sub patronajul autorităților oficiale, au avut loc o serie de evenimente cu ocazia zilei de naștere a lui Bandera.
Iată însă că prim-ministrul polonez Mateusz Morawiecki și-a exprimat indignarea în fața premierului ucrainean Denys Shmyhal cu privire la sărbătorirea zilei de naștere a liderului naționalist Bandera.
Ce l-a apucat pe distinsul premier Morawiecki, mare susțintor al lui Volodimir Zelenski și contributor semnificativ, cu armament și bani, de partea regimului de la Kiev ? Să îl lăsăm pe omul politic să explice:
„Nu am destule cuvinte de indignare cu privire la tot felul de acțiuni care laudă sau salută pe cei responsabili pentru crimele de la Volyn. Între 100 și 200 de mii de polonezi au murit atunci în mâinile ucrainenilor. A fost genocid. Nu vom uita niciodată de el. În mine nu există nici măcar un mic acord pentru a justifica aceste crime”, a spus Morawiecki.
Serios ? Incredibil ! Să vedem cum s-au petrecut lucrurile și ce ne învață istoria.
În anii 30 ai secolului trecut, ucrainienii reprezentau 70 % din populația regiunii poloneze Volânia. Adică ucrainienii erau, proporțional, cum cum sunt rușii acum în Dombas.
Polonezii au procedat atunci cu ucrainienii exact cum au procedat mai târziu ucrainienii cu rușii, adică numărul școlilor cu predare în limba ucraineană s-a redus de la 440 la 8. Aproximativ 100 de biserici ucrainene au fost distruse, iar altele aproximativ 150 au fost trecute forțat la ritul romano – catolic. Bibliotecile ucrainene au fost incendiate , iar tineretul polonez, organizat în unități paramilitare strzelcy, a terorizat („pacificat”) populația ucraineană sub pretextul menținerii legii și ordinii.
Totul ca în Dombas, doar că atunci polonezii erau agresorii, iar urainienii, victimele.
În curând, avea să se întoarcă roata, izbucnind Al doilea Război Mondial, perioadă în care aproximativ 80.000 de civili polonezi au fost masacrați de Ukrainska Povstanska Armia, abreviat UPA) și alte grupuri înarmate.
La 11 iulie 1943, unități despre care se crede că făceau parte din UPA, au înconjurat și au atacat satele și cătunele poloneze .Atacurile au început pe la ora 3 dimineața, iar polonezii nu au avut practic nicio șansă de scăpare. Ucrainenii au folosit o gamă largă de arme albe: topoare, fierăstraie, cuțite și ciocane. După masacre, toate satele poloneze au fost incendiate. În iulie, doar 70 de locuitori ai satului Gurow au supraviețuit dintr-un total de 480 de oameni, iar în așezarea Orzeszyn UPA a asasinat 270 dintre cei 340 localnici polonezi. În satul Sadowa, din 600 de polonezi au supraviețuit atacului 20 de locuitori, iar în Zagaje din 350 de locuitori au supraviețuit doar 10. În septembrie, în satul Wola Ostrowiecka au fost ucise 529 de persoane, din care 220 de copii sub 14 ani, iar în Ostrowki au fost ucise 438 de persoane, din care 246 copii. Aceste cifre sunt rezultatul exhumărilor efectuate în aceste trei sate în septembrie 1992.
Polonezii nu au fost singurele victime ale ucrainenilor. În perioada mai-decembrie 1942, aproximativ 140.000 de evrei au fost masacrați în Volânia, potrivit Wikipedia. Cei care au căutat adăpost la polonezi au murit odată cu aceștia. Martin Gilbert apreciază în cartea Atlas of the Holocaust că, în mai multe sate și cătune, polonezii și evreii au luptat împreună împotriva inamicului comun.
Fostul președinte al Radei Supreme, Volodimir Litvin, a respins orice inițiativă prin care statul ucrainean să-și ceară scuze pentru masacrele din 1943 din Volânia.
Vedem așadar că premierul polonez Mateusz Morawiecki are toată dreptatea să îi vină să vomite observând că Ucraina sărbătorește oficial,chiar acum, nașterea ideologului nazist Bandera.
Ce nu înțeleg este de ce domnul Mateusz Morawiecki se preface că uită modul în care au procedat ucrainienii, după revoluția lor portocalie, în Lugansk și Donețk. Acolo s-au îmbinat ”armonios” atât practicile poloneze din anii 30, cât și cele ucrainiene din anii 43 – 44. Polonezii au închis școli, au dat foc biliotecilor, au prigonit credincioșii, apoi au fost victimele unui genocid, alături de evrei.
Îi înțelege distinsul Mateusz Morawiecki pe ruși ? Nici vorbă.
Îi înțelege distinsul Mateusz Morawiecki pe ucrainienii care îl omagiază pe Badera ? Nici vorbă.
În acest caz, ce înțelege domnul Mateusz Morawiecki ?
N-am habar.
Regimul de la Kiev are un tupeu inimaginabil, sfidându-i pe polonezi, pe unguri și sfidându-ne pe noi, românii.
De unde vine acst tupeu ? De la Washington, bineînțeles.
Aflăm că planificatul summit UE-Ucraina anunţat de blocul european nu va avea loc la Bruxelles, contrar informaţiilor iniţiale, ci la Kiev, iar schimbarea a fost anunţată după conversaţia telefonică care a avut loc luni între preşedintele Zelenski şi preşedinta Comisiei Europene, doamna Ursula. La întâlnirea planificată pentru 3 februarie nu vor participa şefii de stat şi de guvern din statele membre ale UE, ci doar preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi preşedintele Consiliului European, Charles Michel.
Polonezii, ungurii și românii nu au voie la summit, ca nu cumva să îi ciobească smalțul președintelui ucrainian.
Observăm cum încă din prima zi a anului 2023 istoria ne dă lecții, iar prezentul ne iese pe nas.
Pe când românii topeau sarmalele, omagiau țuica și aveau orgasme cu petarde și pocnitori, evenimentele țopăiau de zor, gata să ne intre în ochi.
Din păcate, ne găsesc pe majoritatea dintre noi cu ochii închiși.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi