- Din punctul meu de vedere
Dacă aș putea face o singură schimbare în societatea contemporană, știu ce aș alege. Aș interzice tuturor marilor puteri să aibă laboratoare în care să producă scenarii politice și economice secrete, de dominare și control. Evident că vorbesc despre o utopie, dar cred că în aceste scenarii stă iadul. Le-aș interzice, așa cum interzise sunt, pe bună dreptate, traficul de droguri și de persoane.
Problema scenariilor este că ele se derulează pe perioade lungi de timp, au mulți pași, iar societatea nu le poate urmări, nu face legătură intre itemi. Ceea ce se întâmplă azi nu este corelat în percepția opiniei publice cu ceea ce se întâmplă mâine și cu atât mai puțin cu ceea ce va fi peste câțiva ani.
Vreți un exemplu ? Din 1991 și până astăzi, Ucraina a fost vizitată de 4 președinți americani, iar diverși vicepreședinți au vizitat-o de 10 ori. Actualul președinte Joe Biden și-a făcut potecă la Kiev, a fost într-un număr ciudat de mare de vizite.
X
O altă utopie personală ar fi cerința ca fiecare cetățean, ori măcar fiecare om politic, începând cu consilierii comunali, să scrie pe o rețea de socializare, măcar în câteva cuvinte, cum vede el evenimentele politice majore. Aș vrea să știu cum gândesc oamenii despre război, despre decizia UE de a achiziționa armament pentru Ucraina, despre milioanele de vaccinuri nefolosite, despre salariile parlamentarilor și comisarilor europeni etc.
În mod ciudat, unii se înscriu în partide, ai crede că vor să facă politică, dar nu scot o vorbă pe teme grave, care preocupă întreaga societate. De ce ? Poate din incompetență, dar mai ales de frică, pentru a nu fi luați la ochi. Veți spune că nu contează opinia unui consilier de țară, că nu are legătură, de pildă, distrugerea gazoductului Nord Stream cu construirea unui pod într-o comună. Eu cred că are legătură.
X
Încă o utopie. Occidentul nu are un organism independent care să studieze modificările climatice și să propună soluții care să nu fie legate de interesele politice și economice. S-a luat decizia interzicerii motoarelor de automobil cu combustibili fosili, la nivelul UE, fără să ni se explice ce se va întâmpla cu motoarele vapoarelor de marfă și ale avioanelor, ori cum vor fi reciclate bateriile, ori cum vor fi dezvoltate sursele alternative de curent electric.
De fapt, lupta UE cu poluarea nu pare coerentă și nici convingătoare, lasă impresia că ascunde interese economice. Iată de ce spun că până la apariția unui institut occidental al climei care să lucreze și să comunce independent, lupta cu amprenta de carbon mai mult enervează decât convinge.
X
Și încă o utopie. Fiecare țară din UE ar trebui să aibă o listă de cărți, de lucrări muzicale, de capodopere artistice pe care toți elevii să le citească, să le cunoască. Unele ar fi din patrimoniul național, altele din cel european, altele din cel mondial. Nu mult, dar suficient cât să avem cu toții același background cultural, cum s-ar spune să vorbim aceeași limbă, să împărtășim măcar câteva valori comune. Ne-ar fi apoi mult mai ușor să ne înțelegem între noi.
X
Istoria ar fi, în învățământ, disciplină de bază, mai ales istoria contemporană. Dacă nu ai habar despre evenimentele care ți-au formatat viața, care au făcut ca societatea să fie așa cum este ea astăzi, cum să poți fi un bun cetățean ? Cum poți vota în cunoștință de cauză ?
Desigur că, așa cum spune profesorul Lucian Boia, există o Istorie și istorii, ultimele depinzând de diferite percepții, chiar și de ideologii. Totuși, putem gândi o istorie factuală clară, minimală, care să fie un mic fundament pentru judecăți la zi. Mă șochează milioanele de opinii de pe rețelele de socializare care ignoră total istoria unor evenimente evidente.
Putem oare concepe că ne vrea cineva ignoranți, inculți ? Nu vreau să vin cu o viziune conspiraționistă, dar întrebarea care se pune este de ce partea umanistă a educației este atât de evident dată la o parte de politicile lumii civilizate. În fond, fericirea umană ține de performanțele economice ? Cred că putem ușor cădea de acord că acestea sunt insuficiente într-o viață de om.
X
În mod normal, tot ceea ce ține de LGBT trebuie tratat cu maximă toleranță, mai puțin propaganda, iar aceasta este o altă utopie. Nu reușesc să înțeleg de ce se pășește dincolo de respectarea dreptului firesc al omului la viața privată și se încearcă cu disperare forțarea educației de gen în școli.
Chestiunea alimentează teoriile conspirației, iar dacă Vestul nu va reintra în normalitate cu privire la acest subiect, neîncrederea cetățeanului în societate va crește și nu știu cine are de câștigat din asta.
Utopia mea constă în tratarea fenomenului LGBT strict ca o chestiune care ține de dreptul omului la intimitate și limitarea oricăror forme de propagandă.
X
Nu cred că trebuie să ne definim drept civilizați în comparație cu alte societăți, oricare ar fi ele. În vreme ce nu admitem – și bine facem – că există culturi mari și culturi mici, unele demne de admirație și altele de dispreț – s-a ajuns ca, în contextul războiului, să se vorbească despre ”lumea civilizată” a Occidentului, definind lumile rusă, chineză , iraniană sau nord-coreeană ca fiind necivilizate. Utopia constă că ar trebui tratate aceste atitudini ca fiind incorecte și sacționate.
X
Visez utopic la o Organizație a Națiunilor Unite reinventată, sub tutela căreia să intre, printre alte aspecte, rețelele de socializare. Este inadmisibil ca entități private să stabilească politici private pentru comunicarea la nivel mondial.
X
Desigur, niciuna dintre aceste utopii nu se va îndeplini în vremea noastră, cel puțin la această concluzie am ajuns. Și atunci, întrebarea care mă obsedează este:
– Suntem cu adevărat oameni, în sensul măreț al cuvântului ?
Mă tem că nu.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
