- Din punctul meu de vedere
De când au apărut pe internet rețelele sociale, agramații și-au găsit locul în care să se manifeste. Problema nu ar fi că postează păreri, ci că sunt cu atât mai agresivi, cu cât sunt mai analfabeți. Nu vreau să se înțeleagă nimic mai mult decât că m-am săturat de agramați. Nu îmi doresc să nu mai voteze, nici să nu își mai expună punctele de vedere, atâta doar că eu m-am sastisit de ei și de ifosele lor. În mod normal, un ins care știe că nu i-a prea plăcut școala evită să își dea pe față incultura, dar ce să vezi, agramații ies întotdeauna în față cu critici, cu soluții tembele, cu orgolii nemăsurate.
x
Pe grupul de Facebook FC Argeș, administratorul Mihai Mielcioiu, un om educat și un împătimit suporter, a dat următorul anunț:
Comunicat
Din dorința de a fi transparenți și de a ne asuma postările, vă anunțăm că, de acum, postările care vin dinspre un cont fals nu vor mai fi aprobate, chiar dacă, unele dintre ele, sunt bine documentate.
Am luat această decizie în scopul de a fi toți asumați și transparenți. Așa ne vom face bine, nu ascunși.
Ești „bărbat”, fii până la capăt!
Mulțumim pentru înțelegere.
red că nici analfabeții nu ar trebui lăsați să posteze. Când văd miau, mam, sau,dute, lasane etc., e clar că semnatarul nu are o minimă cultură, deci nici discernământ.
De ce să își spună părerile cei săraci cu gramatica și logica, cărora nu le-a plăcut deloc școala, care nu înțeleg organizarea unui club de fotbal, sistemul social – economic – politic ?
Să vorbească, zic, doar cei capabili să scrie minunat, precum, de pildă, Nastase Mihai Claudiu, cel care a scris un text care m-a uns pe suflet:
”Se pare că ne aflăm înaintea ultimului meci al echipei noastre iubite pe acest stadion legendar. Sau poate nu va fi ultimul, urmând încă unul în baraj, în cel mai fericit caz. Argeșul nostru nu o sa moară! O să meargă mai departe, alături de noi, cei care de o viață iubim aceste frumoase culori alb și violet, în Superligă sau Liga 2. Sa avem încredere, speranță și cel mai important, noroc. Așa cum am promovat în ultima etapă, poate ne vom salva la fel.
Știu…o să spuneți ca nu ai cu cine sa bați pe Petrolul, ca Voluntari va pierde la Târgoviște etc… Haideți sa sperăm și sa trimitem gândurile noastre pozitive, băieților! În fotbal orice este posibil!
Sa fim alături de ei pe stadion, vineri seara, și poate ne vom bucura la final!
Hai FC Argeș!
x
O doamnă mi-a spus că ar dori să știe părerea mea cu privire la premiul câștigat la Pro Tv de către copilul de 7 ani Rareș Prisăcariu.
Ei bine, am o părere excelentă despre acest copil, chiar dacă a recitat texte pe care nu le poate înțelege pe deplin. Dincolo de etapele dezvoltării inteligenței la copil stabilite corect de Jean Piaget, cred că înțelegerea unor texte nu pleacă niciodată de la zero și este un proces infinit, pe care adesea nici nu îl puteam epuiza într-o viață de om.
Sincer, cred că nici dacă recitesc acum, la vârsta mea, ”Zdreanță” de Tudor Arghezi nu pot băga mâna în foc că am înțeles mesajul 100%, măcar pentru faptul că relația mea cu animalele s-a maturizat de-a lungul vremii și, probabil, va continua să se maturizeze.
Ceea ce mă nedumerește este că unii sunt aproape gata să îl declare pe acest copil analfabet funcțional.
Sunt de acord însă cu aceia care se feresc să facă previziuni cu privire la o carieră strălucită, eventual genială, în vreun domeniu oarecare, a acestui copil. Dacă vă aduceți aminte, în urmă cu vreo două decenii, Adrian Păunescu îl declarase geniu al literaturii române pe copilul de atunci pe nume Cristian Gava. Primăria Pitești s-a grăbit să îl facă cetățean de onoare, iar Uniunea Scriitorilor din România l-a primit în rândurile sale. Acum, dl Gava este un excelent realizator de emisiuni la postul de televiziune ”Trinitas”, dovedește că posedă o vastă cultură, în schimb cărțile sale de poezie sunt considerate relativ slabe.
Am scris atunci că așa cred că vor sta lucrurile.
Strict axat pe opțiunile mele de viață, pot spune că nu aș fi fost fericit dacă fetița mea ar fi insistat pe acest gen de afirmare publică. Atunci când, la 14 ani, a câștigat un concurs de proză și a fost publicată într-o antologie lansată la un târg important de carte (alături de băiatul lui Mircea Cărtărescu, spun asta ca un amănunt cumva de culoare) am fost bucuros dar nu am insistat să continue și nici nu a făcut-o.
A scris ceva important în ultimul deceniu (atât a trecut de atunci) fiul lui Cărtărescu ? Nu cred, aș fi auzit.
În concluzie, părinții lui Rareș Prăsăcariu ar face bine să nu-l ”biciuiască” deloc în drumul său, să se mândrească măsurat, să nu vorbească despre genialitate și să aștepte liniștiți și echilibrați maturizarea celui mic.
Desigur, Mozart a compus piese pentru pian la vârsta de 5 ani, în schimb Beethoven a debutat cam forțat la 13 ani și până la 20 de ani nu a compus mare lucru.
Dacă micul Rareș va fi lăsat în pace, oferindu-i-se o școală bună, cărțile necesare și un pic de documentare culturală prin Europa, totul va fi foarte bine, dacă în schimb cineva cu influență va trata în mod nevrotic recentul succes îi va bloca dezvoltarea.
Înclin să cred că totul va fi bine.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
