- Din punctul meu de vedere
Își dă lumea seama despre ce a vrut să facă Prigojin, șeful trupei Wagner ? Nu, pentru că nu-l cunoaște pe fratele lui Prigojin, adică pe Rogojin.
Prigojin și Rogojin sunt frați gemeni, seamană ca două picături de apă și acționează în același fel.
De aceea am spus eu că pentru a înțelege ce se întâmplă pe lume este nevoie și de un pic de cultură, fiindcă altfel cauți explicații complicate acolo unde lucrurile sunt simple.
Rogojin este fratele geamăn al lui Prigojin, atâta doar că în vreme ce Prigojin este șeful trupei Wagner, Rogojin este unul dintre personajele centrale ale romanului ”Idiotul” de F.M. Dostoievski.
Un autor, Mihnea Măruță, explică într-un eseu din anul 2022, care este psihologia lui Rogojin.
x
”Iată câteva dintre atributele acestui personaj. (În paranteze, citate din roman).
1. Are o ascendență marcată de violență nejustificată: vine dintr-o “tradiție” în care părinții își bat copiii sistematic și extrem – pur și simplu fiindcă nu știu altă cale.
(“… între timp, taică-meu s-a prăpădit. L-a lovit damblaua. Să-i fie ţărâna uşoară, dar pe mine cât pe ce era să mă omoare în bătaie! Mă crezi, prinţe? Dacă nu fugeam, îmi venea de hac negreşit.”)
2. Deși e conștient de răul pe care-l face, perpetuează această moștenire a agresiunii.
(“Când am auzit vorba asta, m-am repezit la dânsa şi am snopit-o în bătaie. – Nu se poate! strigă prinţul. – Crede-mă, aşa a fost, rosti Rogojin cu glasul stins, dar cu ochii numai văpăi. O zi şi o noapte, şi încă o zi, am stat fără să mă mişc din odaia ei, fără să dorm, fără să mănânc, fără să beau; am stat şi în genunchi în faţa ei. «Chiar de-aş şti că mor şi tot nu plec, până nu mă ierţi; iar dacă pui să mă dea afară – mă înec; pentru că, ce mă fac eu fără tine?»…”)
3. Capabil de “pasiuni mistuitoare”, comite natural și o seamă de gesturi mărețe. E totuna cu a spune că nu știe cum să-și gestioneze erosul – și de aceea ajunge aproape instantaneu “pe buza” nebuniei, ca o mașină de curse care, dacă e “călcată”, atinge în puține secunde viteze foarte mari.
(“De-abia acum Rogojin izbuti să-şi dea seama de ceea ce se pe trece. O suferinţă de neînchipuit i se întipări pe obraz. Frângându-şi mâinile de disperare, scoase un geamăt din piept. – Lasă-te păgubaş! răcni el către prinţ…”)
4. În sufletul lui are loc o continuă sfâșiere, ceea ce duce la instabilitate emoțională, la oscilații bruște între extreme: bunătate spectaculoasă și răutate înspăimântătoare.
(“– Vezi bine! Chiar dacă te-am făcut să-mi dai crucea ta, pentru un ceasornic însă tot n-am să te înjunghii! bolborosi el abia desluşit, izbucnind apoi într-un râs ciudat. Dar în aceeaşi clipă, o schimbare neaşteptată se produse în el: o paloare de moarte îi acoperi faţa, buzele începură să-i tremure şi ochii i se aprinseră. Ridicând braţele, îl strânse pe prinţ cu putere la pieptul lui şi-i spuse cu glasul sugrumat de emoţie: – Ei bine, ia-o, dacă aşa vrea soarta! A ta să fie! Ţi-o cedez! Să-l ţii minte pe Rogojin!” – dialog cu prințul Mîșkin, după ce s-au făcut frați de cruce)
5. Recunoaște neantul (când îl întâlnește) într-o altă persoană, iar această recunoaștere/oglindire îl seduce.
(“Rogojin nu-şi mai putea lua privirea de la Nastasia Filippovna. Fascinat, o sorbea din ochi. Era în al nouălea cer. – Crăiasă, adevărată crăiasă! repeta el întruna, adresându-se la fereală celor din dreapta şi din stânga sa. E de-a noastră, aşa suntem noi, cei din tagma noastră! strigă el în neştire. Aţi văzut, şnapanilor? Straşnic! Care dintre voi ar fi în stare să facă aşa ceva, ai?” – fragmentul se petrece după ce Nastasia a aruncat în foc pachetul cu 100.000 de ruble.)
6. Nu simte milă pentru persoana pe care vrea să o posede (generalizând, pentru obiectul dorinței). Cred că aceasta e condiția pentru ca anihilarea să se poată produce, pentru ca magneantul să se activeze în mintea sa.
(“Nici dragostea noastră nu e la fel, ne deosebim în toate, continuă el cu glas scăzut şi după un minut de tăcere: dragostea ta e o dragoste de milă. Drept să-ţi spun, eu nu simt nici un fel de milă pentru dânsa. De altfel şi ea, sunt convins, nu simte pentru mine decât ură. În fiecare noapte o văd în vis cum îşi bate joc de mine cu altul şi, de fapt, ce să ne furăm căciula, aşa şi este.”)
7. Intuiește că va ajunge să anihileze ceea ce iubește, ca și cum ar simți că acea versiune a viitorului este ineluctabilă.
(“– Vasăzică, bulboana sau jungherul! îngăimă în cele din urmă Rogojin. Păi, tocmai de aceea se şi mărită cu mine, că se aşteaptă să piară de mâna mea! Într-adevăr, prinţe, se poate să nu fi ghicit până acum care e miezul lucrurilor?”)
Să rezumăm aceste atribute: depreciere de sine indusă prin violență încă din copilărie => furie acumulată genetic (în mai multe generații) => eros incontrolabil (dominația principiului plăcerii, ar zice Freud) => impredictibilitate generalizată => rezonanță doar cu neantul altuia (pericolul de a se declanșa oricând o oglindire infinită) => obsesie anti-empatică pentru obiectul dorinței => presimțirea aneantizării.
Sindromul Rogojin e paradoxal: ești „programat” să nimicești tocmai acel obiect – uneori, unicul obiect – care îți oferă un sens, care te ține în viață, care te definește prin oglindire. Sindromul Rogojin e o secare a fântânii din care bei și în care te reflecți, unica ta sursă de energie și reprezentare.”
x
Americanii, englezii, presa, întreg NATO au încerca să își explice ceea ce s-a întâmplat sâmbătă în Rusia.
Nu au reușit.
Dacă citeau ”Idiotul” de Dostoieveski, imediat și-ar fi dat seama că Prigojin e Rogojin, că ei doi sunt frați gemeni.
Și totul ar fi devenit clar ca lumina zilei.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
E o stabilire a identității prin non-identitate: devin nimicul pe care-l doream.
