- Din punctul meu de vedere
Ministrul Educației din Ucraina a declarat că ”Război și pace”, romanul lui Lev Tolstoi, va fi scos din programa școlară, precum și din bibliotecile publice.
”Război și pace” va fi aruncat pe foc.
„Nu se va mai studia în Ucraina, ca orice altceva care glorifică trupele rusești…istoria Ucrainei și a lumii se va baza de acum înainte pe documente de arhivă ucrainene, grupurile noastre de lucru lucrează la aceste schimbări cu atenție ca de acum înainte relația dintre națiunea ucraineană și lumea rusească să fie scrisă doar pe baza adevărului istoric”.
N-ați văzut un prost mai mare !
”Război și pace” este despre pace, nu despre război, iar Lev Tolstoi a fost cel mai mare apostol al păcii pe care l-a dat omenirea. ”Povestiri din Sevastopol” este despre inutilitatea războiului.
Dacă era băiat deștept, acest ministru ucrainean al Educației ar fi știut că Tolstoi ar fi susținut Ucraina, așa cum a susținut Polonia și Finlanda împotriva imperiului țarist. Acest ministru incult ar fi știut că la anul 1900, Tolstoi i-a declarat unui prieten:
”Dacă Polonia sau Finlanda s-ar răscula (împotriva Rusiei), iar succesul ar fi de partea lor, ele ar câștiga simpatia mea, în calitate de popoare asuprite”.
În romanul ”Învierea”, același Tolstoi îl batjocorește pe generalul Kriegsmutch ”pentru că ordonase să fie uciși peste o mie de locuitori care își apărau libertatea, căminul și familia” în Caucaz.
Tolstoi a fost numit de biograful său Henri Troyat ”apostolul nonviolenței” și este cunoscut faptul că a donat toate drepturile de autor obținute pentru ”Învierea” penru salvarea de la persecuția țaristă și emigrarea în Canada a câtorva mii de ”duhobori”, o comunitate veche de ”ostași ai spiritului” pe care țarul Alexandru I îi exilase odinioară în Caucaz.
Nu există pe planeta Pământ un critic mai înverșunat al țarismului decât Lev Tolstoi, cel care scria într-o scrisoare adresată țarului Nicolae al II-lea că ”Autocrația este o formă de guvernământ perimată, care poate răspunde necesităților unui trib din Africa Centrală, izolat de lume, dar nu nevoilor poporului rus, care asimilează tot mai mult cultura universală. Iată de ce nu se poate menține această formă de guvernare, la fel ca ortodoxia de care este legată, decât prin violență sau, mai bine zis, prin întărirea Ohranei (serviciul secret țarist), expulzări administrative, execuții, persecuții religioase, interzicerea cărților și ziarelor și, în general, prin tot felul de măsuri condamnabile și brutale”.
În mod sigur, dacă ar fi trăit astăzi, Tolstoi ar fi fost împotriva invaziei, ar fi scris despre eroismul poporului ucrainean care își apără independența.
Tolstoi a fost permanent supravegheat de Ohrana, a fost un critic înverșunat al imperialismului rusesc, a scris despre eroii popoarelor care au încercat să se elibereze din imperiu.
Trebuie să știi pe cine interzici atunci când interzici, dar lipsa culturii acestui ministru ucrainean al Educației, faptul că, în mod cert, nu l-a citit pe Tolstoi sau a făcut-o în mod superficial, a dus la această crimă.
Este o crimă împotriva umanității să interzici clasici ai literaturii, să arzi cărți.
Dacă era băiat deștept, Zelenski ar fi ieșit în intervențiile lui televizate cu ”Război și pace” în mână, anunțând întreaga planetă că Putin este în contradicție cu Tolstoi, că trădează esența gândirii celui mai mare scriitor rus, idol al culturii rusești și universale. Zelenski le-ar fi putut spune rușilor că Putin îl face de râs pe Tolstoi, iar rușii, sunt sigur, ar fi reacționat în fața acestei idei sau, oricum, ar fi căzut pe gânduri.
Dar Zelenski nu știe cine e Tolstoi pentru ruși.
Desigur, nici Zelenski, nici ministrul său însărcinat cu Educația nu și-au făcut o pasiune din aprofundarea clasicilor literaturii universale. Ar trebui să îi consider prea deștepți pentru a crede că l-au interzis pe Tolstoi din pricina faptului că Patriarhul de la Iasnaia Poliana i-a ciriticat pe americani și pe englezi. Într-adevăr, la 8 ianuarie 1900, Tolstoi nota în Jurnal, referindu-se la invadarea Filipinelor de către SUA și la războiul burilor purtat de englezi:
”Aceste războaie conduse de englezi și americani sunt îngrozitoare într-o lume în care până și elevii de școală condamnă războiul”.
Geniul e geniu, iar Zelenski e Zelenski.
Nu vreau să intru în subtilități, dar dacă tot doreau să interzică un titan al literaturii ruse, puteau să se arunce asupra lui Dostoievski, pentru că acesta aprobă războiul. Într-un interviu, Dostoievski a declarat:
” Dostoievski: Ideea cã rãzboiul ar fi un flagel al omenirii este nãstrusnicã. Rãzboiul politic international nu aduce decît foloase în toate privintele si de aceea este absolut necesar.
Ziaristul : Dar oamenii merg la rãzboi ca sã se omoare între ei. Ce-i atît de necesar aici?
Dostoievski: În primul rînd e fals sã crezi cã oamenii se duc la rãzboi ca sã se omoare între ei. Niciodatã o asemenea idee n-a fost pusã pe primul plan, ci, dimpotrivã, se duc sã-si jertfeascã viata. Asta e deja cu totul altceva. Nu existã o idee mai presus decît aceea de a-ti jertfi propria viatã, apãrîndu-ti fratii si patria. Fãrã idei generoase, omenirea nu poate trãi si chiar cred cã omenirii îi place rãzboiul pentru a fi pãrtasa unei idei generoase. Aceasta-i o necesitate.”
Imediat ce voi termina de scris acest articol, voi începe să recitesc ”Război și pace”, ediția de două mii de pagini de la ”Polirom” în care pe vreo 250 de pagini este descrisă bătălia de la Borodino.
Mi-a ajutat Dumnezeu să vizitez și Iasnaia Poliana și câmpul de la Borodino.
Am meditat asupra sensului profund pe care Lev Tolstoi îl dă relației dialectice dintre război și pace.
Dacă eram minstrul Educației din Ucraina, nici cu pistolul la tâmplă nu aș fi acceptat să interzic și să ard ”Război și pace”.
Dar ce să-i faci, acești oameni nu se hrănesc din cultură, se hrănesc din ură.
N-ați văzut proști mai mari!
În ambele tabere.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
