Dând un mesaj împotriva ”Rassemblement Nationale” și susținând, implicit, ”Le Nouveau Front Populaire”, marele atacant al Naționalei Franței și al lui Real Madrid, simpaticul Killian Mbappe, nu a fost decât o marionetă a lui Emmanuel Macron.
Merită să ne întrebăm însă de ce l-a preferat Macron pe Melenchon și nu pe Bardella, iar răspunsul ar fi că extrema dreaptă are un program simplu și ușor de pus în aplicare, în veme ce extrema stângă vrea lucruri atât de complicate și de dificil de implementat încât Sistemul are tot timpul din lume să se replieze și să rămână în picioare.
Pentru cititorul roman, care privește de la distanță evenimentele prin care trece Sora Mai Mare a României, trebuie precizate câteva aspecte.
”Rassemblement Nationale” are un program relativ simplu, fiindcă nu e greu să redai Franța francezilor, suprimând ”dreptul la sol” care te face francez doar dacă ești născut pe pământ francez, precum și reunirea automată a familiilor de imigranți, propunând, în schimb, ”preferința națională” care ar acorda posturile cheie naționalilor.
Ceea ce se poate observa este că, majoritar, francezilor nu le place naționalismul, dar nu le place, mai ales, capitalismul. Frontul Popular vrea pensionarea ”precoce”, punerea la colț a sistemului bancar, o nouă lege a muncii, asistență medicală generalizată și fără criterii etc.
În programul extremei stângi putem vedea ideea că actualul sistem financiar trebuie abolit și înlocuit cu o altă economie. Cică ar fi vorba despre despre înlocuirea autoritarismului individual cu deliberarea colectivă, munca impusă cu munca emancipatoare, producția oarbă cu producția utilă. Din moment ce capitalismul nu sprijină democrația, să îl înlocuim, zice Melenchon.
Ca să existe acest Front, s-au pus deocamdată la păstrare câteva idei crețe, printre care părăsirea NATO, abolirea tratatului de liber schimb cu Statele Unite (Tafta) și cel cu Canada (Ceta) precum și „Refondarea democratică” a tratatelor europene și, dacă nu se poate, aplicarea unui „plan B”, adică ieșirea din UE.
Se observă un amestec de ratare, incompetență și figuri în cap la votanții Noului Front Popular.
Când îl asculți pe Bardella, îți faci cruce, dar când vezi ce vrea, pe față sau în secret, ghiveciul lui Melenchon, începi să îl iubești pe Emmanuel Macron.
Pentru moment, șmecheria este victorioasă, adică Moțocul francez, recte premierul Attal, demisonează, dar rămâne, temporar, în funcție deoarece vin Jocurile Olimpice, așadar, ghiveciul este lăsat la fiert, iar sistemul își vede de treabă.
Dar stați calmi, fiindcă nu am spus încă nimic despre combinația dintre troțkiști și apostolii încălzirii globale, despre dorința de a schimba Constituția și a fonda o nouă Republică, a VI-a, despre ziua de muncă de 6 ore și alte năzdrăvănii.
Vorba românească se poate aplica perfect: în Franța, lenea e cucoană mare.
Acum, ar fi momentul să vă întreb dacă sunteți de acord cu termenul de ”extremă” aplicat Adunării Naționale dar și Frontului Popular. În ceea ce mă privește, cred că Franța trebuie să se teamă mai mult de nebuniile de care este în stare extrema stângă.
Iată o pagină de istorie:
”La 2 iunie 1793, Gărzile Naţionale au înconjurat Convenţia şi au arestat liderii girondini. Pe 26 iunie a fost închisă Bursa, o zi mai târziu a fost decretată pedeapsa cu moartea. În septembrie au fost închise Băncile, după ce în prealabil fuseseră desfiinţate Societăţile pe acţiuni. Tot acum au fost impuse preţurile maximale iar în noiembrie a fost confiscat aurul plătit in asignate. În iunie 1793 a fost introdus un nou text constituţional, Constituţia Anului I, foarte egalitaristă, cu idei etatiste, totalitare, de uniformizare prin care supravegherea cetăţenilor de către stat era totală. Organismul central al regimului, Comitetul Mântuirii Publice, impunea teroarea la ordinea zilei, prin legea suspecţilor şi ghilotinarea. Dirijat de triumviratul Maximilien Robespierre, Saint Just şi Georges Couthon, Comitetul a anihilat atât adversarii girondini cât şi vechii aliaţi din Clubul cordelierilor. Rând pe rând, personalităţile marcante ale revoluţiei au dispărut ghilotinaţi sau asasinaţi: Jacques Hebert, J.G. Danton, Camille Desmoulins, Jean Paul Marat. Teroarea economică şi politică a atins cote nebănuite. După introducerea calendarului revoluţionar conform căruia Noua eră revoluţionară începea cu 22 septembrie a anului I, s-a declanşat procesul decreştinării. În ura Comitetului pentru catolicism au fost distruse sau închise bisericile. Catedrala Notre Dame a devenit Templul Raţiunii după ce în mai 1794 a fost decretată existenţa lui Dumnezeu sub numele de Fiinţa supremă. Preoţii au fost constrânşi să renunţe sau să se căsătorească. În mai 1794, Teroarea a atins apogeul. 38% dintre nobilii şi 26% din clericii ucişi în timpul Terorii au fost ghilotinaţi în ultimele săptămâni.”
Cine își face timp să studieze ceea ce vrea ”Franța Nesupusă”, formațiunea lui Jean-Luc Mélenchon, componentă de bază a Noului Front Popular, va găsi, ca un arc peste timp, fundamentalismul de la 1793 ameliorat formal și adus la nivelul secolului XXI.
Ferească Dumnezeu (ori, cum zic ei, Ființa supremă) să își iasă din matcă, cine știe când, extrema stângă.
Ofițerul municipal Daujon, citat de Georges Lenotre în ”Marie – Antoinette. La capitivite et la Mort”:
”Doi indivizi târau de picioare un cadavru dezbrăcat, fără cap, cu spatele pe pământ și cu burta spintecată până la piept. În dreapta mea, în vârful unei sulițe, era un cap care mă atingea uneori, când purtătorul suliței gesticula. În stânga mea, un altul și mai oribil ținea, într-o mână, măruntaiele victimei și acestea mi se lipeau de piept, în cealaltă mână ținea un cuțit mare. În spatele lor, un cărbunar masiv ținea, suspendată într-o suliță, deasupra frunții mele, o fâșie dintr-o cămășă plină de sânge și de noroi”.
Acest corp gol, fără cap, spintecat până la piept, pe care îl târăsc pe jos revoluționarii de la 1793, este al prințesei de Lamballe.
Extrema stângă mi se pare mai viguroasă și mai oribilă decât extrema dreaptă.
La noi, nu există un Jean-Luc Mélenchon și nici o ”Românie nesupusă”.
Din fericire.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
