- Curierul zilei vă prezintă tehnicile de pescuit
Curierul zilei şi-a propus să vină în sprijinul pescarilor sportivi din judeţul nostru. În fiecare săptămână vă vom prezenta câte o baltă de pescuit din Argeş şi nu numai, tehnici de pescuit la diverse specii de peşti, nade, momeli şi monturi pentru prinderea acestora, reţete culinare pe bază de peşte şi cele mai importante legi în vigoare privind pescuitul sportiv.
În ediția de astăzi vă prezentăm prima parte din ”Pescuitul la amur”. Informațiile sunt oferite de Ionuț Constantinescu, specialistul claumarpescar.ro, unul dintre cele mai bune site-uri de profil din țară.
Pescuitul la amur reprezintă o alternativă excelentă în perioadele calde și nu numai. Amurul (denumit și ten) este un pește foarte apreciat de pescari, datorită drilului spectaculos pe care îl oferă și intensității cu care se hrănește pe patul de nadă. De aceea, tot mai mulți pescari aleg să facă partide de pescuit având ca specie țintă amurul, în detrimentul crapului.
Particularitățile acestui stil diferă față de pescuitul clasic al crapului. Desigur că putem prinde teni și atunci când vizăm crapii, dar șansele cresc dacă adoptăm o abordare specifică ,,torpilelor”.
În general, este greu să realizăm selecția totală dintre cele 2 specii, dar folosind o strategie adecvată ne putem mări considerabil șansele.
Adesea, alegerea potrivită a nadelor, momelilor, monturilor cât și tacticii de pescuit, ne poate aduce mai mulți amuri în zonă. Despre aceste elemente voi discuta pe larg în continuare, încercând să conturez un mic ghid dedicat pescuitului la ten.
Nadele recomandate
Nadele preferate de teni diferă în funcție de specificul apei pe care pescuim. În primul rând, va trebui să ținem cont de nadele pescuite regulat în acele zone. Pe baza acestei informații vom construi și modul în care vom aborda partida de pescuit.
A. Nada clasică
Nada preferată a amurilor este formată din diferite cereale. De-a lungul anilor, semințele medii și mari precum porumbul și alunele tigrate s-au dovedit a fi cele mai eficiente în pescuitului tenului.
Pe lângă, putem adăuga : mămăliga / groundbait-urile dedicate tenilor (mix-uri ce conțin particule mari de nadă), spărtura de porumb, germenii de porumb, boilies-urile dulci cu aromă de porumb sau alte arome fructate / usturoi, șamd.
Rețeta ideală de nadă pentru pescuitul va ten va cuprinde atât componente ce vor rămâne un tip îndelungat pe substrat cât și nade ce crează un efect de nor, menit să atragă amurii în zonă.
De reținut că indiferent ce tip de semințe alegem este necesar să fie preparate prin fierbere sau înmuiere.
Porumbul și alunele tigrate uscate dăunează peștilor, îngreunându-le digestia pe o perioadă îndelungată!
Astfel, peștii vor părăsi mult mai rapid patul de nadă. Ajungând la saturație, șansele de a ne descoperi monturile scad, iar riscul de a nu obține trăsături este unul ridicat.
Legat de modul de preparare al cerealelor, după cum spuneam și mai sus există 2 posibilități : fierbere și înmuiere.
Porumbul
Porumbul este de departe cea mai populară nadă folosită în pescuitul amurului. Indiferent că este fiert sau înumuiat, porumbul va fi adesea căutat de amuri pe patul de nadă.
Dacă mizăm pe porumb fiert, va trebui să ținem cont de timpul de fierbere pentru a obține consistența potrivită. Porumbul ideal pentru amur este cel fiert astfel încât boabele să rămână solide. Boabele moi, ce se crapă la o simplă apăsare vor fi mâncate mai rapid de către peștii de talie mică, nefiind tocmai indicate.
Pe lângă acest aspect, vom ține cont și de următorul lucru. Amurul prezintă dinți faringieni. Cu acești dinți poate toca ușor porumb, alune tigrate sau stuf. Pe scurt, amurului în place ,,să crânțăne” nada pe care o mănâncă. De aici și preferința lui pentru porumb, dar mai ales pentru alunele tigrate ce sunt o adevarată delicatesă crocantă.
Porumbul înmuiat poate fi preparat conform mai multor variante, după preferințe. Deși am fost sceptic la început, porumbul fermentat (,,împuțit”) a reprezentat varianta optimă în multe partide.
Porumbul fermentat emană în apă un miros specific, alcoolul emanat transmițând semnale peștilor. În funcție de durata de înumuiere porumbul poate avea un miros ușor înțepător (la început), iar pe parcurs, pe măsură ce procesul de fermentare evoluează, mirosul devine din ce în ce mai puternic, uneori aproape insuportabil.
Un pont interesant este de acela de a adăuga pe lângă apă și ceva bere peste porumb. Astfel procesul de fermentare se va accelera, berea fiind utilă mai ales când avem puține zile la dispoziție pentru preparea porumbului.
Și acum, întrebarea de 1000 de puncte! Când folosim porumbul fiert sau fermentat?
Răspunsul pe care îl voi da este unul subiectiv. Mă bazez pe 2 reguli : specificul apei pe care mă aflu și perioada anului în care pescuiesc.
Raportându-mă la tipul apei, ecuația este una simplă. Pe unele ape funcționează mai bine porumbul fiert în timp ce pe altele porumbul fermentat face legea.
Pe lângă informațiile avute de la pescari va trebui să ținem cont de substratul apei. Un substrat mălos, puturos va accelera cu siguranță procesul de fermentare al nadei. Astfel, există posibilitatea ca până în momentul în care porumbul să fie descoperit de pești, acestă să devină unul puturos, deși inițial nu era în această stare. În acest caz porumbul ,,împuțit” poate fi nada ideală.
În schimb, pe apele în care predomină substratul curat, porumbul fiert și cel înmuiat (înainte de a fermenta) sunt variante optime.
Referitor la anotimpul în care ne aflăm, în perioadele reci este clar că porumbul fiert va avea un plus deoarece va fi digerat mai rapid de amuri. În schimb vara, datorită temperaturii crescute a apei, porumbul fermentat va emana mai ușor substanțele componente, fiind foarte atractiv pentru teni.
Alunele tigrate
Alunele tigrate sunt o categorie de semințe, extrem de nutrivite și uleioase, adorate de amuri. Datorită aportului proteic ridicat, cantitatea de alune folosită în mixul de nădire nu ar trebui să depășească 20-25%.
Alunele tigrate recomandate pentru pescuitului tenului sunt doar cele fierte. Procesul de fierbere trebuie să fie unul de durată, fiind obligatoriu să verificăm dacă boabele au fiert și în interior. Pentru a scurta timpul de fierbere este recomandat să înmuiem alunele în apă, timp de 24 h.
Pentru a spori atracția alunelor, putem adăuga zahar în timpul fierberii, ori diferite arome după finalizarea procesului (pont valabil și pentru porumb).
Mămăliga și groundbait-urile
Înafară de cerealele, putem adăuga în mixul de nădire și mămăliga sau groundbait-uri, mai ales dacă optăm pentru o nădire cu bulgări. De asemeni, pot fi folosite și pe momitor pentru a obține un plus de atracție. De regulă, au în componență particule mari, ce desfac nada și lucrează pe substrat sau între ape dar și particule fine, ce formează nor.
B. Nada alternativă
Amurul este un pește supus adaptării permanente la condițiile de viață, asemeni crapului. De aceea, am întânit în repetate rânduri amuri care nu răspund la nadele clasice pe diferite bălți.
Exemplele cele mai concerete sunt formate din carpodroame, ape din care hrana naturală a peștilor lipsește ori este prezentă într-o cantitate redusă.
Cum boilies-urile de tip fishmeal (cu făină de pește) constituie hrana principală a peștilor, amurii le vor prefera pe acestea în detrimentul porumbului, alunelor tigrate șamd. Despre diferențele dintre boilies-urile birdfood și cele fishmeal am discutat și într-un articol anterior.
Nu odată am încercat să prind ten pe astfel de bălți, folosind nade clasice, rezultatul fiind incredibil. În loc de ten am prins doar crap, iar pe patul de nadă format din boilies-uri cu făină de pește, tenul era prezent.
În acest caz, al preferinței tenului pentru boilies-urile cu făină de pește, putem folosi o strategie de nădire adaptată. Solubilele de diametre mari (20-24 mm) și pasta de boilies ne vor aduce un plus de atracție și implicit mai mulți amuri. M.D.
