Acum 41 de ani
- Era al doilea titlu din istoria clubului, iar protagonist a fost Nicolae Dobrin
Ziua de 24 iunie este una importantă în istoria clubului FC Argeş. La acea data, în 1979, piteştenii câştigau al doilea titlu de campioană a României, în urma unui meci de pomină, chiar pe terenul contracandidatei, Dinamo.
În acea echipă campioană jucau: Cristian, Mihai Zamfir, Telu Stancu, Constantin Cârstea, Ivan II, Doru Toma, Iovănescu, Chivescu, Doru Nicolae, Radu II, Dobrin, Ilie Bărbulescu. Istoria câştigării acelui titlu este redată în ziua de azi de mai multe site-uri, printre ele şi Wikipedia.
Antrenor, Florin Halagian
Campionatul 1978-1979 a început sub semnul unei bune pregătiri și al dorinței de a fructifica maturizarea lotului de jucători tineri, majoritatea crescuți la Pitești. Sub conducerea aceluiași antrenor, Florin Halagian, ajutat de Leonte lanovschi (Tănase Dima s-a transferat la Dinamo București) și de Constantin Oțet, transferat cu câteva zile înainte de începerea campionatului. Obiectivul propus de conducerea clubului era ocuparea unuia din locurile 1-5 și acumularea a cel puțin 18 puncte în turul campio¬natului. FC Argeș începe campionatul în forță, câștigând două jocuri cu Chimia Rm. Vâlcea și „Poli” Iași, și se instalează în plutonul fruntaș. De-abia în etapa a Vl-a înregistrează prima înfrângere, 0-1, la Tg. Mureș, cu A.S.A. în continuare, ocupă locurile 2-4, fără să mai coboare. Jucătorii sunt supuși la eforturi duble, majoritatea făcând parte și din echipa olimpică a României, care reușea, după mulți ani, să învingă reprezentativa Ungariei la Pitești. La sfârșitul turului, FC Argeș se situa pe prima poziție în clasament, remarcându-se prin coeziune, respect față de coechipieri și de sarcinile de joc încredințate. Un nou jucător a debutat cu succes în echipa piteșteană, Moiceanu, care, în scurt timp, a devenit pentru coechipieri și adversari arma secretă. În ultima etapă a turului, la Pitești, piteștenii au câștigat in extremis partida cu Dinamo (scor 1-0) și FC Argeș a devenit campioana turului cu 10 meciuri câștigate, o remiză și 6 înfrângeri, 25 de goluri înscrise și 17 primite, totalizând 21 de puncte, mai mult cu trei decât se propusese la începutul campionatului.
Echipa lui Dobrin
Cunoscutul ziarist sportiv Laurențiu Dumitrescu scria în Sportul, „… a fost și în toamna lui 78 echipa lui Dobrin; echipa acelui fotbalist de mare talent, care poartă de mai bine de 15 ani tricoul cu numărul 10, jucătorul capabil – și la 31 de ani – să decidă orice meci din campionatul nostru (exemple mărturii: partidele cu F.C. Baia Mare, pe teren propriu, și cu Steaua, în deplasare), să marcheze goluri de o mare spectaculozitate. Când Dobrin a absentat, a intervenit Iovănescu, mijlocașul ofensiv care a avut un sezon de excepție, poate cel mai bun al carierei sale. El și-a asumat și rolul de puncheur atunci când vârful Radu II a fost accidentat. Dar a fost și turul lui Stancu, devenit, la numai 22 de ani, liderul matur al apărării, care îmbina experiența lui Ivan II cu forța lui Cârstea și ambiția lui Mihai Zamfir.”
Radu II, golgeter
Dudu Georgescu, atacantul central al dinamoviștilor, declara, „încep prin a adresa felicitări lui Radu II pentru câștigarea titlului de golgeter în actuala ediție. Despre meci aș vrea să pot spune la finele lui că a fost frumos, în ciuda mizei ce-și va pune amprenta pe confruntare. Noi, dinamoviștii, așteptăm să ne revanșăm pentru acel 0-1 din toamnă și vrem să câștigăm pentru a demonstra că Dinamo este cea mai bună echipă.”
Duel Dinu – Dobrin
Acest meci era un duel și între Dobrin și Dinu. Cu două zile înaintea marelui derby, Cornel Dinu declara: „Aș vrea să-i transmit lui Dobrin că alături de Dumitrache rămâne cel mai mare talent născut în ultimii 20 de ani în fotbalul nostru, talent pe care, din păcate, prin rațiunile oamenilor săi, fotbalul românesc n-a putut să-l valorifice la maximum. Am totuși senzația că, din punct de vedere pur tehnic, chiar și în actuala distribuție avem o forță de joc mult mai mare ca FC Argeș.” Dobrin considera că argumentul nostru cel mai important ar fi constanța mai mare decât a dinamoviștilor, ei revenind puternic abia în returul campionatului, în plus, ar mai fi tinerețea formației noastre și omogenitatea garniturii, cred eu, mai accentuată decât a lui Dinamo.
20.000 spectatori
La 24 iunie 1979, în fața a 20.000 de spectatori, pe stadionul Dinamo din Capitală, FC Argeș învingea, după un meci de infarct, cu scorul de 4-3, prin golurile marcate de: Radu II (min. 11 și 24), D. Nicolae( min. 69) și Dobrin (min. 90), respectiv, Dragnea (min. 5) și Dudu Georgescu (min. 76, din penalty, și min. 89). După meci, în Sportul, cunoscutul și regretatul gazetar sportiv Ioan Chirilă scria, „Finala campionatului, așteptată cu un interes extraordinar, care a împuținat masiv numărul spectatorilor pe toate celelalte terenuri, s-a încheiat cu victoria meritată a piteștenilor, după un joc de mare tensiune, în care setea de victorie a dinamoviștilor a primit un veto din partea lui Dobrin, care a oferit tribunelor și telespectatorilor al nu mai știu câtelea meci al vieții sale, el fiind jucătorul care a dominat din toate punctele de vedere terenul.”
Slalom al lui Dobrin
Meciul a început prin dominarea dinamoviștilor, care au înscris repede, prin Dragnea, cu capul la lovitura de colț executată de Țălnar. În minutul 11, Dobrin i-a trimis în adâncime lui Radu II, după ce ieșise din mijlocul a trei adversari, și acesta preia și aleargă cu mingea, egalând. Dinamoviștii sunt dezorientați și Doru Toma șutează în bară, de unde Radu II o împinge de pe linia porții în gol. Piteștenii sunt periculoși pe contraatac, dar M. Zamfir salvează in extremis un șut al lui Vrânceanu. După pauză, Dudu Georgescu șutează în bară (min. 61), iar Augustin reia alături de poartă, în min. 69, Dobrin se lansează într-o cursă nebună, trece de mai mulți adversari, înmărmuriți de slalomul acestuia, pasează pe dreapta la Doru Nicolae, care marchează: 1-3. Apoi, Dudu Georgescu transformă un penalty, la un fault asupra lui Ion Moldovan, și egalează, dar, în ultimul minut, Dobrin șutează la rădăcina barei consfințind o victorie meritată a Argeșului. S.M.
