- Din punctul meu de vedere
În fiecare vară mi se întâmplă lucruri bune, vara este anotimpul în care primesc cadouri de la viaţă.
Vara m-am mutat la Albota, vara am plecat în lungi călătorii pe glob, vara am avut cele mai frumoase seri cu prietenii, în jurul vetrei, vara am descoperit cărţile care mi-au schimbat viaţa în bine.
Cât voi trăi, voi şti că vara îmi va aduce lucruri minunate, iar de pe la sfârşitul lui martie încep să mă gândesc, cu un zâmbet interior, ce minuni mi se vor mai întâmpla de prin iunie, până la finele lui septembrie.
În toamnă, fac bilanţul, adunarea, pun alături bucuriile verii şi descopăr că sunt una mai frumoasă ca alta.
Vara anului 2020 va rămâne pentru mine, cu certitudine, vara în care l-am cunoscut pe Cristian Gentea.
Deşi locuiesc de 25 de ani în Argeş, pentru mine, Cristian Gentea a fost doar un nume, ceva îndepărtat şi vag, un om din altă lume decât a mea. Nu îl întâlnisem la banchetele presei, nici la terasele unde politicienii şi jurnaliştii se tachinează la o halbă de bere, nici cu prilejul lansărilor de carte, nici în studiourile televiziunilor argeşene.
Sunt multe personalităţi în zonă despre care am auzit poveşti interesante, unele fiind adevărate mituri, dar pe care nu le-am întâlnit niciodată.
Totuşi, despre Cristian Gentea ştiam unele lucruri, aveam ecouri, fiindcă sunt, totuşi, jurnalist. Ştiam, de exemplu, că ia decizii neaşteptate şi bruşte, ca un şofer care intră în depăşiri pe care alţii nu le-ar face, că adeseori dă declaraţii în răspăr pentru care alţii ar plăti cu marginalizarea şi excluderea politică, ştiam că se întâmplă să se ridice inopinat de la discuţii şi să îi lase pe toţi cu ochii în soare. Mai ştiam că este încăpăţânat, ironic, tăios, adeseori nesuferit pentru cei mai domoli şi cu simţul adaptării mai dezvoltat.
Fiindcă PSD dorea neapărat să îl lanseze în cursa pentru funcţia de primar al Piteştiului, trebuie neapărat să îl cunosc pe acest om.
Şi, desigur, s-a întâmplat.
Ceea ce m-a frapat imediat la Cristian Gentea este că înţelegea totul de la mijlocul frazei mele, prindea sensurile din zbor.Totuşi, te lăsa sa închei ideea, avea răbdare cu tine. Mi-am zis că e bine să formulez ceea ce vreau să-i spun într-un mod mai frust şi aşa am făcut. Discuţiile noastre, câte au fost, nu multe, s-au purtat rapid, la obiect.
Trebuie să mai precizez că atunci când convorbirea este între patru ochi, simţi că Gentea te trage spre el ca şi cum ar fi un magnet, dar apoi te eliberează treptat, nu îi place să domine, cred că urăşte discuţiile cu cei care nu rămân pe picioarele lor.
Cristian Gentea îşi cunoaşte forţa personalităţii, drept pentru care şi-o controlează permenent, ba chiar şi-o camuflează pentru a nu dezechilibra dialogul. De aici, rezultă un fel de modestie metodologică.De multe ori, simţi că omul lasă de la el instinctiv.
Cristian Gentea coboară imediat la nivelul auditoriului, ba chiar uneori sub acest nivel, luându-şi măsuri de precauţie şi dorind să evite situaţia în care, într-un moment de neatenţie, ar putea să pară arogant sau infatuat. Am remarcat acest lucru la unele emisiuni de televiziune, când făcea excese de politeţe ca nu cumva să alunece spre trufie.
Mi se pare clar că dacă Gentea ar accepta sau ar vrea să îi se aplice o baterie de teste de inteligenţă, ar sparge limitele. Cred că este unul dintre oamenii cu cel mai mare IQ din câţi am întâlnit în viaţă.
Imaginea de sine şi caracterul îl fac pe Cristian Gentea să fie aproape incompatibill cu ideea de campanie electorală. Într-o campanie, te mai prefaci, mai joci roluri, îţi ascunzi ciobiturile, dar el nu acceptă asta. Într-o lume în care nu contează realitatea, ci imaginea ei, Gentea nu se regăseşte şi acum înţeleg de ce a întors uneori spatele celor care au dorit să îl pună într-o anumită pătrăţică.
Cristian Gentea nu se lasă photoshopat, nici la propriu, nici la figurat. Cred că cele câteva poze de campanie uşor prelucrate îl vor râcâi pe stomac până în ziua alegerilor.
Am remarcat că pentru Cristian Gentea ideea de a părea cum nu este i se pare odioasă. Puteţi să deduceţi acest aspect din ideea de orgoliu, eu aş considera că, mai degrabă, omul nu are organul minciunii.
Cristian Gentea nu ştie că mintă şi probabil că pentru echipa sa de campanie acest aspect este dezarmant şi enervant.
Rezervat mai întotdeauna în public, am impresia că Gentea consumă enorm în interior, iar criza sa de plâns din momentul în care FC Argeş a promovat în Liga I e un argument în acest sens.
Este inutil să spun că deduc toate aceste trăsături psihice din funcţia sa de director general al RATEN şi extrag funcţia din aceste trăsături. Când conduci o mie de oameni şi livrezi României tehnologie nucleară nu funii de usturoi, poţi să fii doar într-un singur fel, ca Gentea.
Este treaba Piteştiului dacă îl va dori de primar pe acest om. Eu aş atrage doar atenţia că depăşeşte de departe orice altă variantă şi Gentea este o şansă pentru acest oraş într-o măsură mai mare decât pare oraşul o şansă pentru el.
Evident, Cristian Gentea nu va accepta niciodată această formulare.
În această vară, cadoul primit este faptul că l-am cunoscut pe Cristian Gentea. Presa are multe neajunsuri, dar compensează prin astfel de oportunităţi minunate.
Dacă politicienii fac promisiuni electorale, nu văd de ce nu aş avea şi eu dreptul la una. Promit că dacă Gentea ajunge primar şi nu schimbă faţa oraşului până aproape de miracol, nu mai calc prin Piteşti.
Piteştiul are însă destinul său pe care numai Dumnezeu îl ştie.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni şi joi)
