- Din punctul meu de vedere
Mă uit la fotografiile cu politicieni depunând coroane de Ziua Unirii și am impresia că se oficiază cultul unui zeu care a murit demult. Sărbătoarea Unirii a devenit un fel de ritual ale cărui semnificații sunt pierdute în negura vremii, suntem precum călușarii care joacă fără să știe ce însemna Călușul.
Ca să atingă cea mai de jos semnificație a Unirii, premierul Cîțu ne spune că doar uniți vom putea lupta cu virusul Covid – 19. Vă dați seama la ce nivel am ajuns dacă folosim măreața faptă a românilor sub Cuza pentru a întări măsurile contra unui virus ?
Peste un an sau doi vom afla că doar uniți combatem obezitatea, poluarea, criminalitatea. Este un mod de a atrage atenția în altă parte, precum procedează hoțul de portofele cu victima sa.
Despre ce vorbim ?
Unitatea națională nu poate exista fără unitate rațională, ceea ce știu foarte bine cei ce ne atacă la portofel. În numele libertății suntem încurajați să ne dăm în cap pe subiecte care altădată țineau de psihiatrie, nu de democrație, cum ar fi nu știu ce drepturi ale nu știu căror oameni cu personalități distorsionate, fluide, profund nevrotice și demne de compasiune.
Desigur, coerent ar fi ca Ziua Unirii să fie blamată de cei care se exprimă și lucrează împotriva familiei, a purității sufletului de copil, a suveranității, a istoriei naționale. Ar face-o, fiți fără grijă, dar ei iubesc incoerența și paradoxul, disonanța cognitivă și tot ce e de la diavol.
Cu alte cuvinte, încă ne mai lasă, vai nouă, să ne aniversăm Unirea ca să ne mirăm noi înșine de ce o facem, ca să ne doară capul și inima comparând măreața zi cu zilele noastre chinuite.
Unirea este o realitate obiectivă și totdată un sentiment, iar ei ne-au lucrat în primul rând la sentiment, spunându-ni-se că e bine să ne urâm unii pe alții pe motiv de Iohannis și Dragnea, de PSD și PNL, de moaște și pelerinaje, de mască și vaccin, de sexul și barza, de Ceaușescu și Soroș, de Biden și Trump, de NATO și Putin.
Ce dracu, Doamne iartă-mă, de unitate națională mai poate exista câtă vreme proiectele de legi sunt scrise de străini, ambasadorii bat cu pumnul în masă, firmele importante aparțin altor țări, deciziile sunt luate în alte cancelarii, iar cei care ar fi trebuit să ne apare suveranitatea au fost primii care și-au trădat neamul pe un pumn de arginți ?
Noua ordine mondială a pornit de la constatarea marilor consumatori de resurse că resursele aparțin unor națiuni, motiv pentru care a fost proclamată desuetudinea, chiar nocivitatea ideii de națiune. Iar cum națiunea este strâns legată de Biserica ei, Biserica a fost atacată la rădăcini, umblându-se la idolatrizarea păcatului.
Fără familie și copii, fără Biserică, fără proprietate sacră asupra pământului, patriotismul devine boală psihică, iar mondializarea capătă virtuțile unui tratament care ne vindecă de orice suferință.
Spre deosebire de războaie, manipulările îi lasă pe consumatori în viață fiindcă nimeni nu a murit încă din cauza unor minciuni, fie ele cât de sfruntate.
Încă din zorii umanității, omul a dorit să fie împreună cu semenii lui, din lucrarea împreună apărând civilizația și cultura. Desigur, deosebirile de interese și păreri, concurența și lupta au fost stimulative, dar nimeni nu a pus vreodată la îndoială familia, clanul, sângele, tradiția.
Niciun imperiu nu a fost atât de dement încât să proclame moartea iubirii.
Locul dragostei a fost luat de corectitudinea corectitudinii, un fel de supraeu tiranic creator de sclavi morali ajunși în stadiul de torpoare.
Manifestările de Ziua Unirii au ajuns un fel de ceremonie de înmormântare a Unirii, a patriei, a speranțelor, ceea ce se vede pe fețele celor care le oficiază. Sunt triști, îngândurați, funerari.
Alegoriile cu Domnitorul și Moș Ion Roată sunt atât de fugitive și goale de conținut de parcă ar vrea cineva să ne transmită că totul a fost praf în vânt.
În vremea asta, viermele corectitudinii politice roade toate fructele din pomul normalului.
Când tocmai mă pregăteam să găsesc unele exemple, scriitorul Aurel Sibiceanu ne informează că:
„O avocată britanică a cerut ca povestea Frumoasa din pădurea adormită să nu mai fie recomandată copiilor, deoarece sărutul final pe care îl dă prințul nu este liber consimțit, povestea propunând astfel modelul unui prădător sexual.”
„Universitatea Columbia din New York a scos din programă „Metamorfozele” lui Ovidiu, întrucât textul conține prea multe violuri și răpiri.”
Aurel Sibiceanu comentează:
” Toate astea se petrec deoarece lumea contemporană a fost distrasă de la cultură și canalizată spre consumerism, de aceea nu sunt decât palide luări de poziție. Ideologii globalismului merg înainte cu manipularea oamenilor, rescrierea trecutului și impunerea de standarde distopice.”
Dacă ”Metamorfozele” conțin violuri, evident că și Războiul de Independență ”conține” morți și răniți, așa încât trebuie scos din programa școlară. Se va întâmpla, dacă nu cumva s-a și întâmplat.
Totuși, cu voia domniilor voastre, amintesc faptul că nicio sminteală istorică nu a rezistat și au fost destule, unele mai grave decât aceasta pe care o trăim pe pielea noastră.
Omenirea a renăscut, a mers înainte spre adevăr, bine și frumos, și vă mărturisesc că eu și prietenii mei tocmai ne vom pune pe recitit Frumoasa din pădurea adormită și Metamorfozele lui Ovidiu, ba chiar ne vom întâlni și ne vom spune unii altora cât ne bucurăm de cultură și normalitate.
Câtă vreme noi, dumneavoastră, mulți sau puțini, vom crede că Dumnezeu, Patria, Familia, Iubirea sunt importante, nebunii lumii vor pierde războiul.
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Sa-nvârtim hora frației
Pe pamântul României!
Iarba rea din holde piară!
Piara dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
