- Din punctul meu de vedere
Să fim serioși, nu are nimeni insomnii din cauza minorităților sexuale, iar dacă subiectul este împins înainte pe agenda politică a statelor occidentale scopul este ruinarea doctrinelor religioase.
Dacă accepți că homosexualitatea este scoasă de sub umbra deasă a păcatului, nu te mai poți numi nici creștin, nici iudeu, nici musulman, așadar obsesia aceasta cu căsătoria cuplurilor de acetași sex reprezintă un fel de pârghie capabilă să arunce în prăpastie trei religii dintr-o dată.
Câtă vreme omul este religios – nu contează biserica de care aparține – își va păstra personalitatea, demnitatea și libertatea înțelese în mod tradițional și nu va putea fi transformat într-un om nou, ceea ce reprezintă o barieră de netrecut în fața inginerilor demenți ai proiectului denumit de Aldous Huxley ”Minunata lume nouă”.
Religia, istoria, literatura, arta fac parte dintr-un singur bloc mental, dacă scoți o cărămidă se prăbușește tot edificiul, ceea ce se urmărește cu obstinație de către ideologii năpârlirii omului de condiția sa umană.
Să luăm o știre și să vedem ce se ascunde sub învelișul ei spectaculos. Aflăm că s-a șucărit Elton John pe motiv că Vaticanul confirmă imposibilitatea pentru cuplurile de acelaşi sex de a primi sacramanetele căsătoriei, rezervate “uniunii indisolubile între un bărbat şi o femeie”. Artistul britanic a distribuit un mesaj pe Twitter în care asigură că Vaticanul a finanţat o parte din filmul său biografic, în care este prezentată căsătoria sa cu David Furnish.
Una e finanțarea unei pelicule și alta schimbarea unei doctrine milenare la comanda unui artist fie el genial, fie el înobilat cu titlul de sir. Sir Elton John își poate face singur biserică sau se poate adresa, așa cum o faci când comanzi pizza, unei biserici deja existente și dornice de a ”sfinți” cuplurile gay sau lesby.
Se pune întrebarea firească de ce astfel de cupluri nu sunt mulțumite cu legislația care le acordă toate drepturile unei comuniuni consensuale și țin morțiș să se spună că formează ”o familie”. De fapt, aici se vede că nu acceptarea socială este problema, nu drepturile conferite de lege, ci atacul la tradiție și credință, dorința obsesivă de a fura sufletul celor ce alcătuiesc majoritatea pe pământ.
A nu se înțelege că minunatul Elton John este capul răutăților, folosește și el, pur și simplu, oportunitatea de a vorbi ca de la egal la egal cu marile Biserici.
Cine sunt cei care militează pentru niște drepturi invazive în loc să își vadă de sexul și viața lor așa cum o facem cu toții ? Se invocă în toate discuțiile pe acest subiect Școala de la Frankfurt, ceea ce complică lucrurile inutil. Puțină lume are cheful sau capacitatea de a corela lucrările lui Adorno, Fromm sau Habermas cu șucăreala de astăzi a lui Elton John. Ar fi mai potrivit să discutăm despre niște creatori de modă care vor să vândă omenirii idei, nu îmbrăcăminte.
Problema gravă este că de vrei să porți sau nu blugi rupți reprezintă o opțiune liberă, pe când dacă nu ești de acord ca ”familiile” de același sex să înfieze copii riști să îți periclitezi viitorul.
Se scrie și se vorbește prea mult împotriva progresismului, cred că a venit vremea să ridicăm privirea din pământ și să ne exprimăm cu putere împotriva experimentelor schizo pe materia umanității.
Iată, aflu cu scârbă și revoltă că Parlamentul European prin Direcția Generală pentru Personal, a elaborat glosarul limbajului „sensibil” pentru comunicarea internă și externă. Prin acest glosar, personalul instituției este instruit să „comunice corect cu privire la problemele legate de dizabilități, persoane LGBTI +, rasă, etnie și religie”.
Este interzis să se mai vorbească de „căsătorie homosexuală”: noua denumire să este „căsătorie egalitară”. De asemenea, este incorect să vorbești despre „drepturile homosexualilor”, acum trebuie să spunem „tratamentul echitabil și egal”.
De acum înainte nu mai putem vorbi „sex biologic”, ci de „sex atribuit la naștere” . De asemenea, în loc de „schimbare de sex”, trebuie să spunem „tranziție de gen”. În sfârșit, cuvintele „tată” și „mamă” trebuie înlocuite cu „părinți”, ca să nu se mai simtă nimeni jignit.
Nu credeam că ideile doamnei Nancy Pelosi, care a elaborat un dicționar asemănător pentru Congresul american vor trece atât de repede Atlanticul, dar acum îmi e clar că în curând vom avea legi care să consființească diabolicul limbaj. Vom fi obligați să vorbim limba nebună întâi în birourile multinaționalelor și în Parlament, apoi în universități, apoi în școli și, în fine, în presă și în limbajul curent. Dacă acest proces va fi încununat de succes, restul alienării depline va fi floare la ureche.
În ce mă privește, nu mă tem să spun nu și să vorbesc deschis despre aceste aberații, dar problema începe să devină un pariu periculos atunci când este vorba despre viața copiilor noștri.
Ce să-i spun fetiței mele în vârstă de 20 de ani, ce să îi recomand ? Este studentă la Psihologie și în mod cert nu va putea face cercetare sau carieră universitară dacă va scrie vreodată pe Facebook că nu e de acord cu încurajarea sexului fluid ? Cât de curând, conducerile facultăților vor refuza avansarea în plan științific a celor care nu sunt 100% adepții noului limbaj.
Nu glumesc, această chestiune este mai importantă decât era până nu de mult chestiunea moștenirii pe care o lași urmașilor.
În această situație, mai am totuși speranța vagă, nu mai puternică decât o flacără de lumânare, că dacă nebunii sunt gălăgioși, majoritatea rămâne normală la cap și își va apăra normalitatea.
Tocmai a declarat Elon Musk că suntem precis holograme într-o lume virtuală creată pe un imens computer de o civilizație superioară.
Probabil așa se simte el, eu sunt om, iar acest cuvânt, vorba lui Maxim Gorki, sună minunat.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
