Ursul Arthur este nimic pe lângă ursul Salrom

• Din punctul meu de vedere

Pe bună dreptate, românii s-au indignat atunci când ursul Arthur a fost împușcat de un conte austriac. Sunt multe situațiile în care opinia publică din România reacționează spontan, dar întotdeauna este vorba despre un fapt divers. Un accident de circulație produs de o beizadea, o crimă oribilă, un abuz asupra unor copii stârnesc mii de comentarii pe rețelele de socializare, apar pe pagina întâi a ziarelor și sunt subiect de știre de prime time. Nu același lucru se întâmplă cu subiectele politice și economice care ne afectează brutal și pe termen lung.

Spre deosebire de oamenii care locuiesc mai spre Vest, care înțeleg cu mult mai bine mecanismele economice în plan național și internațional, noi trecem cu naivitate peste anumite subiecte, ca și cum nu ar exista.
Iată, de pildă, o știre culeasă de pe contul de Facebook al dnei deputat PSD Simona Bucura – Oprescu:
”Pe lângă Hidroelectrica, Nuclear Electrica și CEC, alianța PNL – USR – UDMR a inclus în lista pregătită pentru vânzarea rapidă și #Salrom, compania care administrează două dintre cele mai importante și profitabile #resurse minerale, rămase în proprietatea statului, respectiv sarea și grafitul!
În privința grafitului, România poate pierde uşor această resursă minerală, care în viitor va fi la mare căutare.
Avem un Green Deal-ul european care ne obligă să trecem de pe combustibilul fosil pe curent electric în următorii 10 ani. Apoi, până în 2050, trebuie să devenim neutri din punct de vedere al emisiei de dioxid de carbon. În aceste condiţii, va creşte foarte mult consumul de grafit. Între 2021 şi 2027 se estimează că acesta va creşte cam de12 ori.
Salrom are două mine de grafit. Dacă mai adăugăm şi minele de sare, la fel de importante, înţelegem de ce este bătălia asta pe viaţă şi pe moarte pentru ca statul să nu mai fie majoritar în societate!
Prin listarea la Bursă a societăţii Salrom, pe motivul hilar că nu este modernizată şi trebuie retehnologizată, se ajunge, practic, la o prăduire a resurselor de sare și grafit!”
Produce această știre aceeași rumoare pe care a produs-o chestiunea cu ursul Arthur ? Nici vorbă, nici a mia parte. Îndrăznesc să cred că aproape nimeni nu va comenta pe rețelele de socializare această chestiune.
Este dureros și ofensator ceea ce s-a întâmplat cu ursul Arthur, dar implicațiile economice nu sunt nici pe departe la fel de importante ca în chestiunea privatizării societății care exploatează sarea.
Ursul Arthur este nimic pe lângă ursul Salrom.
Societatea Salrom exploatează sarea din munții României. Iată că nici sarea nu trebuie să mai fie a românilor. Nu mai vorbesc despre grafit, a cărui importanță o subliniază textul de mai sus.
Întrebarea care se pune este cui a promis cineva din componența actualei coaliții de guvernare sarea și grafitul țării și prin ce mijloace a ajutat partidele coaliției cineva interesat de aceste bogății naturale.
Ni se pare modern să vindem tot și ni se pare rușinos să păstrăm ceva în patrimoniul statului român. S-a lucrat încă din primele zile ale anului 1990 pentru a pune în creierul românilor cipul care ne spune că nimic nu trebuie să fie al statului fiindcă statul este un prost manager.
Acest cip nu a fost introdus cu seringa, ci cu propaganda. Românii consideră că ursul Arthur e al lor, dar sarea dată de Dumnezeu poate fi a oricui, nu contează.
Am fost de față când președintele unei țări africane atât de săracă încât oamenii nu au nici măcar scaune și mese în casele fără acoperiș a primit șpagă 1 milion de dolari pentru a ceda o mică parte din activitatea economică a acelei țări.
Veți spune că așa merg lucrurile în ziua de azi, că nicio țară nu se poate sustrage jocurilor de interese economice, iar până la un punct sunt de aceeași părere. Problema este până la ce punct trebuie să dăm totul din mână.
Românii au fost învățați să se bucure, ori cel mult să ignore situațiile în care au fost vândute pe nimic petrolul, gazele, distribuția de curect electric și apă, telefonia, BCR, fabricarea cimentului etc. Practic, totul.
Cum fără un pic de indignare nu putem trăi, suntem canalizați să ne indignăm în chestiunea cu ursul Arthur. Pe acest subiect se pare că e nobil, e frumos, e util să ne sară muștarul.
Când se face însă alba/neagra cu economia țării e urât să scoți o vorbă, înseamnă că ești comunist, prost, rusofil. Cei 30 de ani de propagandă își arată roadele.
Uneori, realitatea ne lovește în față. Furnizarea apei calde a fost oprită sau se realizează în mod deficitar în peste 700 de imobile din Capitală, potrivit informaţiilor postate pe site-ul Companiei Municipale Termoenergetica, conform agerpres.
Suntem pe timpul lui Ceaușescu, atunci când, pentru plata datoriilor, apa și căldura se dădeau cu program ? Nu, suntem pe timpul lui Cîțu, iar apa și căldura sunt oprite pentru că dăm tot, vindem tot și nu reușim să reparăm nici țevile de sub capitala țării.
Sunt scoase din programa școlară latina, istoria țării, geografia, muzica, în schimb se introduce educația sexuală și de gen, se insistă pe o sterilă corectitudine politică în exprimare.
Ni se oferă spre emoție colectivă soarta ursului Arthur, fiindcă oameni suntem și trebuie să ne indignăm și noi ca să avem impresia că am rămas în viață ca națiune.
Să nu cumva să fim morți.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)