- Din punctul meu de vedere
Voi scrie astăzi despre doamna Emilia Mateescu, prefect de Argeș. Ce credeți domniile voastre că este un prefect ? Un domn rigid, cu barbă, cu papion ? S-au dus vremurile respective, fraților și surorilor !
Acum, prefectul poate fi o ființă feminină tinerică și gureșă, membră a partidului trotinetelor electrice, o persoană de genul ia-o de unde nu-i, serioasă dar mai mult zburdalnică, reprezentantă ilustră a epocii post-adevărului, a desvrăjirii, a relativismului.
Doamna Emilia Mateescu este un Rastignac cu fustă, a urcat în Trivale de unde a privit orașul zicându-și:
– Între noi doi, Pitești !
Rar mi-a fost dat să intervievez in om atât de agreabil, copilăros și ambițios deopotrivă, lejer dar autocontrolat, comunicativ dar ascunzând mici secrete personale a căror sumă îi dă o forță cum rareori am văzut în politica argeșeană de genul feminin.
Numele Emilia Mateescu sună frumos, parcă ar fi un personaj de roman și negreșit ne duce gândul la Emilia Răchitaru din ”Patul lui Procust” de Camil Petrescu, iar de aici îi las pe cei care au citit romanul să sesizeze asemănările.
Doamna Emilia nu are rafinamentul cultural al doamnei Lasconi, colegă de partid și primar de Câmpulung Muscel. Nu are nici experiența politică și retorica aproape perfectă a doamnei Simona Bucura – Oprescu, deputat PSD. Nici întemeierea pe care i-o dă nobila profesie de medic a domnei senator Cristina Stocheci. Nici echilibrul carierei împlinite pe care îl arată doamna Elena Mariana Murguleț, de la PNL, fost și viitor inspector școlar general.
Dacă este să-i găsesc o asemănare în rândul doamnelor din elita Argeșului, aș compara-o pe doamna prefect cu șefa Finanțelor Publice, posesoare a unei mâini de fier în mănușă de catifea, doamna Georgeta Iliuță, de la PNL. Mai sobră însă doamna Iliuță, mai înclinată spre patetic.
Totuși, prin ce se caracterizează, în sine, doamne prefect Emilia Mateescu ?
În primul rând prin faptul că a pornit de jos și a știut să sufere. La 20 de ani, a fost educatoare la țară, locuia cu chirie și trăia de azi pe mâine. Când a decis că locul ei nu e acolo, ci într-o funcție importantă, s-a înscris la facultatea de Administrație Publică, dar a parăsit-o urgent în favoarea Dreptului, considerând că posturile din administrație se dau pe pile, în vreme ce o profesie liberală deschide orizontul.
Emilia Mateescu a învățat carte, nu s-a jucat de-a cariera, spre deosebire de unii dintre colegii săi de partid. A dat examen pentru Barou și a devenit avocat, a devenit notar public și executor judecătoresc. Când asociația executorilor judecătorești i-a pretins cinci mii de euro taxă de admitere, i-a dat în judecată și a cîștigat.
În anii în care a profesat ca executor, om care dă afară văduva cu copii mici pentru a-i lua cenușa din vatră, doamna Emilia nu doar că a făcut suficienți bani încât să urce spre vârful clasei medii din Pitești, dar s-a și antrenat sufletește pentru bătăliile de carieră pe care le-a avut și le va mai avea.
Să nu o ia nimeni de sus și să nu o considere nimeni pradă ușoară pe doamna prefect de azi, la baza devenirii sale se află munca plină de tenacitate, arta de a scuza mijloacele din perspectiva scopului.
Sun aparența voioșiei se află un caracter necruțător, specific persoanelor care știu să meargă până în pânzele albe. Este amabilă dar adversarul nu trebuie să se iluzioneze, doamna știe să arate ușa la nevoie.
Arta împletirii intransigenței cu compromisul îi este acestei tinere doamne foarte cunoscută. De pildă, crescută și educată în spirit creștin, doamna nu ezită să le facă pe plac celor care îi critică pe pupătorii de moaște. Respectă tradiția ortodoxă, dar la nevoie poate să susțină că Raportul Matic, care solicită educația sexuală crudă la grădiniță și dreptul bărbatului de a naște prunci, este rezonabil.
Capacitatea doamnei de a face compromisuri la nevoie este vizibilă.
Personalitate postmodernă, Emilia Mateescu este o doamnă a epocii noastre.
Vă veți întreba de ce am ținut să fac această schiță de portret. Vă răspund imediat.
România a devenit o colonie. Pentru că nu mai producem nimic, doar asamblăm și importăm, după ce anterior exportăm materii prime, pentru că nu mai există cercetare, pentru că am ajuns să trăim doar din împrumuturi, România este o ”țară colonială”, după cum bine zicea zilele trecute profesorul Mircea Coșea.
Nici politicienii, nici presa nu sunt în stare să oprească prăbușirea țării. Instituțiile statului tind să devină mai slabe ca ONG-urile, iar forțele externe își fac de cap în România, după cum a ajuns să remarce chiar și Ludovic Orban.
În aceste condiții, este normal să ne aruncăm privirile spre politicienii din tânăra generație, precum doamna Emilia Mateescu. În mod sigur, cariera sa politică nu se va opri aici, sunt sigur că prin USR-PLUS, ori prin alți vectori politici, doamna are șanse să joace un rol important în politica mare.
Suntem, într-un fel sau altul, la mâna oamenilor gen doamna Emilia Mateescu. Ei vor consulta țara, vor vedea dacă e bolnavă și de ce anume boli suferă, ei o vor putea însănătoși sau o vor conduce la locul de veci.
Aceste este motivul pentru care am încercat o schiță de portret al doamnei prefect.
Fiindcă este o doamnă a timpului nostru, fiindcă viitorul depinde și de ea.
Viitorul ?
Ce îndoielnic sună acest cuvânt !
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
